Opoziția și strada îl sprijină necondiționat pe președintele Traian Băsescu

Latini ca și noi, francezii nu ne înțeleg firea !

Prin luna decembrie am aflat un secret cumplit.

    Domnul Raed Arafat urma să pună mâna, să-l cumpere adică, întreg sistemul 112 și astfel să aibă controlul asupra unor informații strict secrete.

     Informația era venită din partea unei persoane credibile , fost membru important la nivel județean în PSD și care , mai mult capacității sale manageriale decât apartenenței politice, deținuse funcții importante de conducere într-o instituție deconcentrată.    Multă lume era bulversată.    Îngrozită chiar.
Oricât de toleranți am fi, noi românii, o spaimă de spioni și o reticență față de străini , totuși , avem.

Am încercat să liniștesc persoana în cauză , nu cred că am reușit, dar când domnul Raed Arafat și-a înaintat demisia mulți am răsuflat ușurați.

Cel care a dat semnalul începerii operațiunii strict secrte ” ” . Pot să afirm abia acum, un patriot adevărat !

     ”Știe președintele Traian Băsescu ce face. ” Mi-am zis eu calmă.
   A urmat o adevărată nebunie.
   A început să fiarbă strada. Pentru prima oară ni se tot spunea , lozincă de pe stradă, că Raed Arafat este un adevărat român !     Totul era foarte, foarte ciudat. Nici când a fost ucis vreun român de către un altul, de o altă naționalitate , nu s-a manifestat atât.

  Ceea ce privit cu multă seriozitate era ca o frecție la un picior de lemn, adică apă de ploaie, părea să-i sperie pe mai marii țării.
  

  ” Ceva nu-i în regulă ! ” mi-am zis din nou .

Președintele Traian Băsescu două săptămâni n-a zis pâs. Era incredibil știut fiind ce caracter are . Opoziția triumfa . O găseai  pe ecranele televizoarelor pe toate canalele. Strada se infierbânta singură îmbătată de victoria ei asupra ” diktatorului ” pe care-l vedea fugind cu elicopterul. Televiziunile mogulilor se pregăteau să anunțe plecarea ”diktatorului ”.

       Puține capete au rămas lucide . Unul, mi s-a părut mie, a fost domnul Ion Cristoiu care repeta, obsesiv și el, că mișcările de stradă sunt prea mici ca să determine căderea guvernului și a președintelui.

Cu toate că-și doreau să fie o reeditare a Pieții Universității din anul 1990 , n-a reușit să fie decât o struțo-cămilă de miting prin ce a revendicat

” Măi, să fie ! Nu-i lucru curat ce se întâmplă ! ”

  Ce strigau în stradă , oamenii amărâți de altfel, prea ne dovedea că este ceva putred în Danemarca. Că acolo sunt amestecate personae diferite cu interese de multe ori contrarii era sigur, dar cine ?

Recunosc că în acele 2 săptămâni am fost puțin derutată și eu. Nu înțelegeam prea bine de ce președintele tace sau , cel mai mult m-a derutat, împăcarea sa cu domnul Raed Arafat.

Gândiți-vă bine, în ultimul timp , mai bine zis în al doilea mandat al său, președintele Traian Băsescu s-a abținut să mai aibă ieșiri necontrolate. A fost bălăcărit în fel și chip, s-au spus minciuni sfruntate despre domnia sa și , cu toate acestea , s-a purtat ca și cum nu i-ar fi păsat.

Ce a avut cu domnul Raed Arafat ? De ce acesta a stat cuminte și n-a făcut niciun comentariu la adresa președintelui ? Avem experiența altora cum ar fi , doar un exemplu dau, cuplul Săftoiu. Ori domnul Raed Arafat s-a purtat foarte elegant. Împăcarea fără prea multe explicații de o parte sau alta s-a petrecut nespus de simplu. Prea simplu.
Domnul Raed Arafat este cu mult mai orgolios, am aflat asta în ultimii ani, despre ieșirile necontrolate ale acestuia pe care presa nu le știe sau nu vrea să le facă publice , fiind foarte exigent cu subalternii și mult mai coleric decât Claudiu Săftoiu dar, cu toate acestea, el a tăcut. Oare de ce ? Vă amintiți că atunci când domnul președinte al țării n-a vrut vreun ministru al liberalilor cât de încăpățânat , să-mi fie iertată această exprimare, a putut să fie ?

Adriene, nici nu știi cât de mic începi să fii !

     În acele zile de iarnă fierbinți, mi-am amintit de zvonistica din primăvara anului 1990 când domnul Ion Rațiu urma să cumpere fiecare uzină, combinat sau fabrică dintr-un județ și astfel milioane de oameni să ajungă șomeri.

   Sunt convinsă că am asistat în aceste ultime săptămâni la o luptă care s-a dat în umbră și de care noi n-am avut habar. Nu cred că vom avea acces la informații decât atunci când unii dintre noi vom fi oale și ulcele.

Acum se pot face doar supoziții ținând cont de unele mici detalii care nu se leagă și de caracterul și temperamentul celor implicați.
A fost cred pe de o parte o luptă a vechilor structuri securito- KGB-iste nemulțumite de drumul pe care cu mare greutate și-l făurește astăzi România, și anume îndepărtarea sa Mama Rusia , greii PD-ului care nu voiau să renunțe la pozițiile lor privilegiate, opozanții cărora le fuge pământul de sub picioare , verdictele date în cazurile Adrian Năstase și Sorin Ovidiu Vântu nu sunt în măsură să-i liniștească deloc, jandarmeria și poliția care sunt nemulțumite de scăderile de salarii, nu pot să cred că a dat cineva ordin să se depășească măsura, în aceea noapte tragică de duminecă, când au fost bătuți manifestanții, televiziunile prezente prin numeroși jurnaliști și care reprezentau intersele oculte ale mogulilor, patronii lor, oamenii care-au protestat pașnic dar fără să comunice eficient între ei, diverse organizații , ONG-urile care s-au erijat în a ne reprezenta pe noi, societatea civilă, și altele care speră să ajungă la putere, Dan Diaconescu și partidul său e doar un exemplu, și bineînțeles președintele Traian Băsescu.

Câte persoane, personalități marcante sau jurnaliști renumiți, au fost plătite cu bani grei de câtre Sorin Ovidiu Vântu ?

Îndrăznesc să afirm că în tot acest timp președintele țării a deținut controlul și că , fără să vrea, fiecare din cei care-au luat parte la această acțiune,  de fapt l-au sprijinit prin purtarea lor pe domnul președinte Traian Băsescu.

Săptămâna trecută opoziția își anunța protestul iar luni , acum fostul , premierul  Emil Boc ăși prezenta demisia.

Pentru că  a venit vorba despre Emil Boc aș vrea să reliefez ceea ce ați înțeles și dumneavoastră în mod sigur . Asupra dânsului s-au făcut presiuni enorme. Dânsul a fost cel mai speriat om din această perioadă. Când l-am văzut în ploaie,  sau mai zilele trecute dând zăpada cu lopata,  am observat că era depășit de situație. Practic nu mai știa ce face.

Am părerea că a fost lăsat în mod intenționat singur și fără sprijinul președintelui Traian Băsescu în cele două săptămâni de tăcere ale celui de-al doilea.

Președintele a vorbit după investitura ministrului Cristian Diaconescu pentru noi, cei care îl sprijinim tot timpul în demersul pe care-l face pentru modernizarea statului.

Pe facebook am fost  zeci de mii care-am trimis mesaje de susținere pentru președintele Traian Băsescu. Noi   eram cei care trebuia să fim liniștiți, președintelui nu-i este teamă de furtună și nu a ratat niciodată ținta.

Nu îndrăzneam să scriu aceste rânduri dacă n-aș fi văzut că, într-un fel, și domnul Ion Cristoiu are păreri asemănătoare:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ion-cristoiu-victoria-presedintelui-basescu-asupra-pdl-965395.html

Am ridicat anumite semne de întrebare și ieri când scriam :

https://dictaturajustitiei.wordpress.com/2012/02/07/recunoaste-si-domnul-ion-cristoiu-ca-de-fapt-cei-care-manifesta-in-strada-indirect-il-sprijina-pe-presedinte/

Alte păreri :

http://www.nasul.tv/2012/02/08/tineri-in-lupta/