DUZINA DE CUVINTE Nefericirea regilor !

BOC -CEL-MIC luptând cu ZMEUL IARNĂ

O adevărată ISPITĂ, pentru fiecare dintre noi, este aceea dorință ascunsă cu grijă, de a ajunge într-o poziție cât mai ÎNALTĂ.
    Umblă ZVONURI, încă dezmințite de nimeni, că acolo , în zona cea mai de sus a piramidei sociale fericirea se dă cu carul.
Nimeni nu-și bate mintea cu gândul că în zilele noastre o funcție , indiferent că este vorba de una la stat sau la privat, e ca o FRUNZĂ veșnic bătută de VÂNTUL schimbării.

În NUMELE unei dreptăți sociale sau ale unor vorbe de mult celebre „În ranița fiecărui soldat este un baston de mareșal”, nu-l amintesc pe cel care le-a rostit pentru că prietenii mei îl cunosc, fiecare crede cu tărie ”proletară ” că-i de nasul său o astfel de demnitate, de însărcinare înaltă în stat.

Pe tortul vieții fiecăruia, încununarea succeselor, CIREAȘA e o adevărată măreție.
Nimeni sau aproape niciunul dintre noi, nu se gândește la câte lovituri peste NAS, este supus funcționarul sau demnitarul respectiv, zilnic.
CAUCIUC de-ar fi și tot s-ar rupe până la urmă.
Se întreabă cineva cum este când simți, într-o funcție fiind, un GAROU invizibil sugrumându-te ? ELECTRICITATE trecându-ți prin fiecare celulă ?
E total INESTETIC să-i vezi pe regi plângând amarnic după o iubită dintr-o altă clasă socială, puțini au avut tăria să renunțe la tronul primit de dragul unei povești romantice, pe premieri ținându-se de șale după ce –au dat zăpada în văzul tuturor televiziunilor și pe ministrese masându-și picioarele obosite și umflate de la tocurile prea înalte.
Iar noi, în acest timp, fiind profund nefericiți pentru faptul că nu ni se recunoaște adevărata valoare și nu ocupăm locul pe care-l merităm în societate, stăm tolăniți, la umbra răcoroasă a unei umbrele, vara, sau la căldura molcomă a unei sobe, iarna, nu-mi place cea a caloriferului pentru că îmi îngreunează respirația, și butonăm televizorul sau navigăm pe net înjurându-i birjerește pe cei pe care-i credem imbuibați, ghiftuiți și fericiți.

Imaginea care m-a inspirat

Oare, de ce nu ne bucurăm trăind fiecare clipă ca fiind ultima din viața noastră și apreciind-o pentru ce ne aduce bun ?
De ce ne amărâm singuri zilele ?
Oricum, ele ne aduc, de fiecare dată, doar ce merităm.
Fie că vrem să recunoaștem sau nu.

Nu știu la ce s-a gândit  psi când ne-a ales cuvintele , nu citesc înainte ce-au scris ceilalți ca să nu fiu influențată, dar am adormit cu gândul la tema dată.

Văd, tot la Diriga Psi , că au mai scris :   redsky, mitzaabiciclista, tibi, cioburi de chihlimbar, virusache, almanahe, dunia, cita,  rokssana, scorpio, vero.

Să nu vă neliniștiți, suntem mulți în Clubul Psi.