ȘOTRON și Părculețe în păduri !

I Mi-am zis, încă de zilele trecute că mulți dintre cei din zilele noastre habar n-au despre jocul acesta, c-ar fi bine să desenez pe asfalt cu creta un șotron.
Apoi mi-am dat seama că oricum nu ar semăna cu șotronul din copilăria noastră, al celor născuți cu jumătate de veac sau mai bine în urmă.

Pot să înțeleagă tinerii de azi, născuți de mamele lor ce vorbesc între timp la telefonul mobil, că în tinerețea noastră foarte puțini aveau un telefon fix ?
Își pot imagina aceștia cum ne jucam noi, de fapt în țărână sau pe pământul bătătorit, când ei stau ore în șir în fața unui calculator ?
Cum scrijeleam pe pământ cu un băț acele pătrate după care ne jucam sărind după o piatră ? Ei, care încă din clasele primare, sunt obezi fiind obișnuiți să nu meargă pe jos distanța dintre două stații de autobuz ?

Da , ne jucam afară , indiferent dacă pământul era ud, uscat sau înghețat , pentru că asfaltul era chiar și în orașe , pe atunci, la fel de rar precum patinoarele doamnei Udrea, și eram sănătoși.

Mă gândesc la mine și colegii mei de joacă și-mi zic, Doamne, ce copii minunați eram !
Ne jucam, nu mințeam , nu turnam și nu eram lingușitori.
Eram naturali și ne purtam normal.

Îmi amintesc că în copilăria mea, când se discuta între persoane adulte, mama îmi spunea :
” Du –te, mamă afară ! Avem de vorbit probleme importante pe care copiii nu trebuie să le audă. ”

Acum părinții bârfesc laolaltă cu copiii lor.

Dar să revin la șotron.
De cele mai multe ori părinții noștri nu aveau bani să ne cumpere jucării.
Ei nu puteau să meargă în piețe și să protesteze, eram săraci aproape toți, pentru că atunci era chiar un regim dictatorial la putere.
Arcuri, prăștii, păpuși confecționate din resturi de materiale, din cârpe, șotronul sau țurca înlocuiau jucăriile pe care nu le aveam.

II În ultimii ani, nu știu din ce bani, poate europeni sau poate din impozitele noastre , primarii au umplut orașe, orășele sau sate cu aceleași topogane colorate din plastic.
Ca să ne ia voturile. Nu ne-a întrebat nimeni dacă chiar ni le dorim dar aceasta este o altă problemă.

De două zile doamnele parlamentare liberale Adriana Săftoiu și Mariana Câmpeanu ne vorbesc despre părculețele construite în pădure. Nu dau numele primarilor respectivi.
Mi-am amintit, de faptul că împreună cu elevii mei din clasa a VIII a , ne-am făcut cruce gâsind în drumul nostru spre mănăstirea Crasna, cea așezată într-o pădure, un părculeț.
Fotografiile pe care le vedeți au fost făcute de mine în anul 2008 și sunt din satul Schiulești, comuna Izvoarele.

Cine credeți că este primar acolo ?

Doamna Margareta Dinulescu, liberală convinsă, mama artistei Maria Dinulescu !

 

  Nu știu la ce anume s-a gândit Diriga Psi când ne-a propus tema aceasta, nu știu ce au  scris :tibi, blueriver, redsky, cita, scorpio, vânt de toamnă, virusache, almanahe, dagatha, , eu astfel am văzut problema.

Aș fi avut mai multe de spus dar, ce să fac, eu muncesc ca să-mi pot lua salariul.

Spre deosebire de alții :

https://dictaturajustitiei.wordpress.com/2012/01/23/parlamentari-dati-inapoi-banii-nemunciti/#comment-6792