DUZINA DE CUVINTE Un nou început

 

 

  Nu știu exact la ce s-a gândit psi atunci când a ales această temă     dar sunt sigură, după câte mi-am dat eu seama, n-a fost ceva întâmplător. Îmi place alegerea ei pentru că, din punctul meu de vedere , orice sfârșit înseamnă de fapt un început.

 

Poate ne va spune ea singură dar, până atunci , să purcedem la drum.

Și pentru că, și  pentru mine, începe o nouă etapă din viața mea, s-au a demerat de mulți ani am să ….

 

În octombrie 2006 am reușit să merg , după ce ani de zile mi-am dorit, la moaștele Sfântei Paraschieva din Iași.

Pentru că ghida noastră, o persoană hârșită cu astfel de excursii , a ales să ajungem într-un moment în care nu prea erau pelerini care să se perinde prin fața raclei, am reușit performanța ca în vreo jumătate de oră să îndeplinim întreg ritualul.

Mărturisesc, cu mâna pe inimă,  că, tocmai faptul că nu m-am canonit ore în șir ca să pot ajunge să sărut cele sfinte,  mi-a lăsat un sentiment de mare tristețe . Știam că Maica Domnului nu-mi va socoti acești pași. A fost cel mai important eveniment din viața mea de atunci.

 

 În noiembrie 2007 a început căderea mea.

Un deputat, în stare de avansată de ebrietate , m-a amenințat în mod nejustificat cu închisoarea. Am uitat pentru câteva minute ce putere imensă avea, era din partidul de la guvernare, și i-am răspuns plină de ironie, după faza cu pușcăria trecuse la subiectul care-i obsedează pe mai toți bărbații,  că  nu sunt eu persoana.

   Cum n-am obiceiul de a-mi înregistra cunoștințele mai multe detalii nu vă pot da.

 

 

Decembrie e o lună tare dragă nouă tuturor. Pot eu să vă descriu, mai frumos decât voi, trăirile din acest moment ?

Acele zile, din anul 2008, cu toată vânzoleala după cumpărături și oboseala din gospodărie, mi-au atenuat gustul amar pe care-l aveam tot timpul. Se împlineau aproape 10 ani de când eram directoare și nu mai simțeam nicio încântare. Doar procentul de 28% pe care-l primeam în plus la salariu mă mai motiva.Trebuia să fac mai tot timpul tot felul de rapoarte pe care eram convinsă că nimeni nu le citea.

V-ați gândit vreodată la acest aspect ?

 

Ianuarie 2008 a trecut repede și mi-a adus multe dezamăgiri. Oamenii pe care-i ajutasem în toți acei ani, de fiecare dată când au avut nevoie , văzuți cu sacii-n căruță, mi-arătaseră adevăratul lor chip  de oportuniști. 

În februarie 2008 prietenul meu , mă refer la deputatul refuzat de mine într-un mod prea direct, le-a lăsat mână liberă colegilor săi de partid. Au început represaliile. Corpul de Control al Prefecturii, Brigadă Disciplinară a ISJ PRAHOVA.

 

Vă veți  gândi, și veți greși, că sunt încă supărată și că nu pot să depășesc acest moment. Nimic mai fals.

 Revin asupra lui ca să evidențiez  ceea ce știm cu toții : ” Un șut în spate , un pas înainte !”

 

În martie 2008 demisionez din funcție , uitând motivul pentru care alesesem să devin directoare,  amăgindu-mă cu gândul că printre elevii mei, ființe pure, mă voi simții mult mai confortabil.

 

  În luna aprilie 2008 revin la catedră și atunci , ca și în lunile ce au urmat , redescopăr ceea ce știam încă din momentul în care îmi făcusem cercetările pentru lucrarea de masterat.

  ”EȘECUL  ȘCOLAR ÎN MEDIUL RURAL ”

  Există o migrație a intelighénţiei de la țară la oraș,  din zonele defavorizate în altele unde condițiile sunt  favorabile unei dezvoltări normale pentru secolul XXI.

 

 

Mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2008, ianuarie, februarie, martie , aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2009,  ianuarie, februarie, martie , aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2010 încerc să-mi înec supărarea, lipsa oricărei satisfacții ale muncii mele, căutând în altă parte o bucurie pentru spiritul meu.

În paralel , în luna mai a anului 2010, descopăr bucuria bloggerului.

Cunosc persoane minunate pe mult hulitul internet.

La școală depun eforturi suplimentare pentru a le deschide elevilor mei gustul pentru învățătură, în general, și matematică, în special.

Totul este inutil. Dezamăgirea mea e mare, n-am nicio satisfacție, dar nu cedez.   

Culmea , picătura care umple paharul, mamele elevilor mei sunt supărate pe mine. Le extenuez copiii.

 

Realizez, pentru a nu știu câta oară, că binele cu forța nu se poate face și că misiunea mea în mediul rural nu-și mai are rostul și sensul.

     

 

 

 

 

 

 

 

 În luna mai a acestui an mă tranfer, după 31 ani , într-o școală din mediul urban.

Despărțire

 

 

 

Iunie, iulie și august mi le  ”pierd ”printre florile mele ,blogul meu și blogurile prietenilor.

 

 

Am emoții mari. Nu știu cum mă voi adapta la noile condiții.

 

 

 

 

 

 

 

Septembrie 2011, realitatea depășește orice imaginație a mea. E mult mai rău. Sunt elevi care au curajul să-mi spună direct, în față, că nu se așteptau ca eu să am o pretenție atât de absurdă și să le cer să învețe.

 

” Nu-i de ajuns că venim la școală și că stăm cuminți, mai vreți să și învățăm ? ”

 

 

Octombrie, noiembrie mă țin pe poziție.

În primul semestru al acestui an școlar, am corectat peste 1400 de lucrări scrise, date pe mai multe numere, câteodată fiecare elev având subiecte diferite de ale celorlalți. O muncă imensă.

Îmi neglijez prietenii care mi-au fost alături în momentele mele grele. Îmi pare tare rău pentru că nu știu dacă ei pot să înțeleagă munca sisifică pe care-o fac în prezent dar care-mi place.

 

În luna decembrie , puși în fața unei situații de corigență, elevii se hotărăsc să privească cu seriozitate școala.

 

 

 

” Vreți să mă ascultați și pe mine ? Am învățat. De câte ori v-am spus eu c-am învățat ? Niciodată. ”

 

 

 

Aceste propoziții, în alte forme dar cu același sens, mi-au fost spuse de foarte  mulți elevi. Au învățat și au obținut notele pe care le meritau. Și mai mici dar și mai mari.

 

 

 

Au recunoscut că nu învățau deloc și că o notă primită în mod cinstit, nu în urma copiatului, le aduce satisfacții. 

În prezent mai am niște proiecte în plan. Un nou blog, al noii mele școli. Voi fi foarte bucuroasă dacă mă veți ajuta cu sfaturile   voastre calificate.

Ce înseamnă pentru noi o lună sau alta ?

Uneori poate să ne aducă supărări, necazuri, alteori bucurii și mari satisfacții.

Dar acest fapt l-ați simțit cu toții, de mult.

Vă mulțumesc dacă ați avut răbdarea necesară ca să puteți citi atâtea rânduri și vă aștept și altă dată cu mult drag.

 

La mulți ani !

psi este cea care a pornit acest joc iar prietenii care au scris deja sunt :psi, tibiscorpio . cita . rokssana . anaveronica .

30 de gânduri despre „DUZINA DE CUVINTE Un nou început

    1. Regret că nu pot să vă mai citesc în fiecare zi ca în vară , îmi place de voi toți, și ce scrieți dar și ce suflete se dezvăluie din poveștile voastre, dar îmi face plăcere și să-mi fac datoria de dascăl.
      Poate că exagerez dar, mie, meseria mea îmi pare o adevărată misiune.

      Apreciază

  1. Multe lucruri se pot desprinde de aici. Vorbeam de principialitate. Tu dai un exemplu de luat în seamă despre această atitudine. Şi eu m-am mîhnit adesea cînd am constatat că binele nu se poate face cu forţa. Ce să-i faci? Mergi mai departe.
    Mult succes în noul mediu didactic!
    Mie îmi place să citesc ce scrii tu. Povesteşti cu mult farmec.
    O seară liniştită îţi urez!

    Apreciază

    1. Îmi place noul mediu pentru că, măcar câțiva elevi, în fiecare clasă vor să învețe și chiar îi ajută intelectul s-o facă. Am un rost și asta îmi face tare bine.
      Sper să mă înțelegeți și să nu vă supărați pe mine dacă voi întârzia să vă fac vizite.
      Cu toate că mi-aș dori s-o pot face.

      Apreciază

  2. Am uitat să spun ceva: psi a repetat ultima temă a duzinii de anului trecut.
    Motivaţia este în postarewa sa de azi, urmare a postării sale de mîine. 🙂
    Nu e nici-o glumă! 🙂 Postarea de azi, este urmarea postării sale, de mîine.

    Apreciază

  3. Ai o meserie foarte frumoasă! Sper să-ţi ofere din satisfacţiile pe care le meriţi – în 2012 şi în următorii ani!
    Copiii din zilele noastre au nevoie de dascăli ca tine, altminteri o să se-aleagă praful şi de ei, şi de ţara asta. (De exemplu, la fabrica la care lucrează soţul meu au fost selectaţi câţiva tineri pentru un curs de calificare la locul de muncă. Iar la testul pentru selecţie s-a constatat că cei mai mulţi dintre candidaţi, cu toţi absolvenţi de liceu, nu erau în stare să facă scăderea a două numere cu câte două zecimale! Câţiva au făcut-o cu ajutor, după ce li s-a explicat cum să le scrie frumuşel unul sub altul!)
    La mulţi ani şi tot ce-ţi doreşti!

    Apreciază

    1. Vero, mulțumită doamnei ministru Ecaterina Andronescu care a transformat clasele de ucenici în clase de liceu, anul acesta au devenit elevi de liceu toți cei care au promovat clasa a VIII a deci chiar și aceia care la testarea națională au luat o notă sub 5, peste jumătate din eleviI CLASEI a IX a de liceu nu cunosc TABLA ÎNMULȚIRII !
      Nu pot s-o învețe.
      Vezi cum din motive strict politice se iau niște măsuri absurde ?
      Și, ca să nu crezi că doar opoziția este de vină, află că inspectorii care au venit de la MECT, în noiembrie anul acesta, habar n-aveau cum se ajunge elev de liceu în prezent !

      Apreciază

      1. Nu cred nicidecum că de vină e doar opoziţia. Părerea mea e că declinul şcolii a început după 1944 – numai că în ultimii ani a prins o viteză foarte mare, a luat-o la galop!
        Îmi aduc aminte că mama spunea despre mine şi despre cei de vârsta mea că suntem o generaţie de inculţi – şi mă întreb ce-ar spune, dacă ar mai trăi, despre tinerii ieşiţi acum de pe băncile şcolii! 😛

        Apreciază

  4. ce drag mi-e să ştiu că mai există dascăli printre profesori! şi chiar dacă timpul dedicat nouă este mai puţintel acum, nu-i nimic. există duzinele, există bucuria cu care ne regăsim atunci când se poate. bloggingul este ceva de plăcere, atunci când se poate, să nu uităm asta, nu?
    să fii bine, carmen! să mplineşti menirea ta de dascăl.
    şi ca să îţi răspund la întrebarea ta, deşi retorică, m-am gândit exact la ceea ce ai scris. 😉

    Apreciază

    1. Draga mea Psi, mă bucur mult că înțelegi situația. Vor mai fi vacanțe, vor veni și zile mai bune.
      Am multe colege care-și iubesc meseria și acest fapt e înbucutător.
      Și colegi. Bărbați sunt foarte puțini și de aceea am scris colege. Salarizarea e proastă și mulți au ales să se facă … pompieri.

      Apreciază

  5. @ Carmen,
    Bună ziua !
    Am avut nu RĂBDAREA ci chiar CURIOZITATEA să citesc tot ce-ai scris : de fapt, CIV-ul tău pe ultimii șase ani…..
    Am reținut că ai trecut prin multe, că ai suferit mari nedreptăți și, sincer, îmi pare rău .
    Ceea ce nu înțeleg eu,este răceala ta față de BLOGUL MEU …..
    Ți-am greșit cu ceva ?
    Odată spuneai că, indiferent de opiniile politice, putem DIALOGA VIRTUAL ca două persoane responsabile , culte, înțelegătoare și care să nu se lase pradă suspiciunilor și bârfelor inventate de internauții MICI, VANITOȘI și INVIDIOȘI care, nu știu decât să bage vrajba între bloggerii de genul nostru iar sub masca ANONIMATULUI oferit de INTERNET, se comportă ca lașii : lovesc pe furiș și fug ca șobolanii ….
    Alegerea de a continua dialogul virtual, a ne vizita blogurile, de a face schimb de pinguri,comenta și bifa vizita cu like, îți aparține în exclusivitate .
    Toate cele bune pe anul 2012 !
    Cu respect deosebit,
    Alioșa.

    Apreciază

  6. woau!
    nu ca nu mi-as fi inchipuit cum stau lucrurile dar una e sa-mi imaginez si alta sa constat in direct!
    Iti doresc succes, putere si sa te tina tenacitatea de care dai dovada!
    Superba daruirea ta! Cand ma gandesc ca puteai trai din meditatii fara sa te implici… realizez cat iti place meseria de dascal!
    Admirabil!

    Apreciază

Lasă un comentariu