DUZINA DE CUVINTE Teoria relativității

Mă uit la cuvintele înșirate , cuminți precum recruții, și am senzația că le văd pentru prima oară cu ochii larg deschiși. Treceam pe lângă ele, veșnic  cu gândul la alte și alte probleme cotidiene, fără să mă gândesc că toate, sunt singure și ele ca și mine, stingherite mai mult de prezența unui singur bărbat și acela AUGUST.

Dacă mi-ar fi fost fiice, posibil , aș fi făcut efortul să le iubesc în mod  egal. Cum însă nu sunt sânge din sângele meu, nici măcar discipole nu-mi sunt, deontologic vorbind nu-ncalc nicio dogmă, pot să afirm sus și tare că am preferatele mele.

Iubesc cel mai mult IULIE, luna în care m-am hotărât să cobor printre oameni.

Atunci florile sunt  mai viu colorate, cerul mai albastru iar toată lumea este mai voioasă pentru că e vară, concendiu și vacanță.

IUNIE  a fost cândva o lună dragă mie, nici căldură sufocantă dar nici vremea tristă , cenușie ca a altor anotimpuri. Era luna unui sfârșit dar și al unui început. Sunt sigură c-ați ghicit deja la ce m-am gândit cunoscând cu toții că toată viața mea este legată de școală. Acum această lună e strâns  legată de existența… Să zicem că e vorba de uitare.

MAI luna bujorilor și-a crinilor înfloriți, luna în care inevitabil  mă-ndrăgosteam în fiecare an. Luna în care totul este curat și pur iar sângele curge prin vene cu altă viteză. Pentru mine.

Luna macilor roșii …

APRILIE ne păcălește cu vremea ei. Sau ne păcălea ? Cine mai știe ?

Narcisele galbene….

MARTIE e o lună pe care-o aștept din FEBRUARIE. Faptul că Mihai e născut în martie iar Alexandru în februarie, fiii mei, spune mai mult decât aș putea eu exprima în cuvinte.

Fe- martie spunea bunica mea. Fe-martie spun și eu citind factura de la gaze.

O crizantemă asemănătoare aveam și noi în curte…

Gerul Bobotezei e în IANUARIE și tot pe atunci se termină și sărbătorile iernii, fiecare pleacă, din căminul încălzit mai mult de iubire decât de tradiționalele lemne puse în soba de teracotă, către locul unde datoria-l cheamă. Pentru mine luna asta înseamnă despărțire. O despărțire finită ce-i drept dar care rămâne tot  o desprindere , o dezrădăcinare.

DECEMBRIE a fost și rămâne, pentru mine, o lună a apropierilor tandre, a iubirilor lipsite de încărcături voluptuoase, lună a poveștilor cu sfârșit fericit. Luna de vis , luna clădită pe iluzii viu colorate.

Of! NOIEMBRIE lună cu încărcături sufletești diferite.

Când eram mică , parcă văd, crizantemele din curtea noastră sub zăpada căzută peste ele. Era ziua mamei, era ziua tatei.

Mama iubea florile, muzica, dansul și tot ce era frumos .

Mai târziu, destinul mi-a jucat o festă. M-am îndrăgostit de cineva născut în aceeași zi cu tatăl meu și aceeași cu cea în care mama ne- a părăsit.

OCTOMBRIE. Nicio semnificație.

SEPTEMBRIE. Septembrie , un nou început.

Tufănici albe….

 

  Vă dăruiesc tuturor celor ce -mi

călcați ” pragul ” , cu multă dragoste , toate florile din lume : psi,  vero, mitzaabiciclista, blueriver, virusache, scorpio, redsky, tiberiu, cita, abisuri, cristian, rokssana, dagatha !