Cu ochii închiși

Lăcrimăm citind dar trecem pe lângă dramele cotidiene ale celorlalți fără să le vedem

Stau în pat, cu ochii închiși , sub plapuma grea dar atât de călduroasă și mă gândesc, unde-aș putea oare decât la ea, la Diriga Psi și la tema dată pentru astăzi, adică pentru luni.
Lunea este , pentru cei care nu cunosc încă, dumineca, adevărată zi de odihnă și mană cerească, profesorilor de matematică.
Lunea nu ne trezim în fugă, ziua e atât de lungă, nu ne îmbrăcăm având adevărate dureri de cap în legătură cu alegerea unei ținute elegante , ca să nu fim mai prejos decât profele de română , arte sau , mai rău de atât, decât tinerele domnișoare frumoase, elevele noastre, care sunt ca niște adevărate manechine venite la școală doar cu scopul précis de a -și găsi un partener vremelnic sau pe viață.
Stau în pat, cu ochii închiși, și mă gândesc cu durere că n-am bani să-mi cumpăr un laptop ieftin măcar, laptop Toshiba îmi pare acum un vis la fel de irealizabil precum ieșirea din criză, ca să lenevesc în continuare și , în același timp , să navighezez pe la adresele dragi mie.
Sigur, mi-ar place, în acest moment și în acest loc, în gând, și doar în gând, am voie să încalc orice convenție , chiar să trec strada pe roșu zburând pe deasupra bolizilor, să existe un computer ce poate fi manevrat doar cu gândul , cuvintele așezându-se calme pe ecranul său, iar eu , leneșă precum o pisică alintată , să stau sub așternutul meu cald cu ochii închiși.

Doamne, îți mai amintești când nu voiai să stai deloc liniștită cât era ziulica de lungă ?
Când a sta cu ochii închiși în pat era o corvoadă ?

Mi-a adus porecla de Liana- Blana

       Ce repede trec anii !
     Ce repede trec deceniile !
Ce repede trece o jumătate de secol !
Ce repede ne trece viața !
Parcă ar fi fost ieri…..

 

  Nu știu exact cât a durat curățenia generală. Poate câteva zile, poate o săptămână sau chiar două.

Toate obiectele au fost spălate, apretate, călcate, șterse sau lustruite. Pe alocuri, unde era imperios necesar s-a dat cu var proaspăt sau vopsea.

  Avea să vină în vizită la noi soacra mamei adică bunica mea din partea tatei. Mărturisesc că nu mă dădeam în vânt după ea și nici chiar vreo undă cât de mică de dor nu mă stăpânea.

Îmi părea o femeie rece și rea. Nu cred că aveam un limbaj foarte nuanțat la vremea aceea și de aceea nu vreau să vă mint acum cu fraze frumoase și întortocheate ca să demonstrez ce copil precoce și inteligent eram.

Mama mea, măncuța îi spuneam eu, îmi lăsase o libertate aproape totală. Până când am mers la școala obligatorie, nu cred c-am dat pe la grădiniță, adunate toate zilele, o singură lună.

Mă trezeam la ce oră voiam, mama umbla ușor prin casă ca să nu  mă trezească, îmi mâncam în fuga mare micul dejun după care aveam voie, până la masa de prânz , să mă cațăr în orice pom, pe orice gard sau orice pod , să mă joc cu fete sau băieți, cu copii de țigani, macedoneni, turci, tătari, unguri, nemți, lipoveni sau români, care puteau să fie bogați sau săraci , bine crescuți sau nu. Adică cu mucii șiroind de la nări spre botic sau cu batistuța în buzunar. După prânzul luat în mare fugă până seara aveam din nou program de voie. Alte garduri, alți pomi, alte noroaie sau gropi.

Mama mea era o mare democrată pentru că lăcrima încă atunci când își amintea de Jean Valjean, Cosette, Gavroche și cine mai vreți domniile dumneavoastră .

Ei bine, Mimia, nu se putea obișnui cu ideea de a i se spune bunică,  bucureșteancă ce fusese măritată forțat cu ofițerul regal, cu dota necesară și aferentă, cu toate că era membră a PMR, comuniștii se numeau cred astfel pe vremea lui Dej, avea încă obiceiuri burgheze.

După ce s-a desfășurat ritualul venirii, cu pupături și desfacere de cadouri, atunci am primit și hăinuța albă din poză, făcută pe comandă la o casă de modă din București, nu mă laud, o țin minte pentru că fiind singura din sat care aveam așa ceva, comuna Mihail Kogălniceanu din județul Constanța, mi-am primit porecla de Liana-Blana, a început coșmarul meu.

Mamei i s-au făcut reproșuri că eu am o libertate prea mare, cum este posibil să mă joc cu toți nespălații străzii, iar eu timp de o săptămână, cât a durat vizita, a trebuit să stau musai la prânz două ore în pat cu ochii închiși.

Să vă spun ce gânduri de răzbunare îmi făceam în acele ore ?

Mi-e rușine.

Sper s- apuc suta de ani ca atunci ,

psi-words
redsky2010
tiberiuorasanu
scorpio72
sara

voi toți fiind mai îngăduitori cu mine, să vă destăinuiesc grozăviile care-mi treceau prin gând, cu ochii închiși.

Ce vor spune oare  Carmen Sima,Rokssana ,anaid ? Vor să ne întâlnim peste o juma de secol ?

„Aveam sentimentul că de mult n-am mai citit ceva scris de tine și mă întrebam de ce. Te rog trimite-mi și mie pingbacks-uri  pentru că, fiindcă ești pe blogspot , nu reușesc să primesc acele e-mail -uri zilnice. Îmi place sinceritatea și sensibilitatea cu care scrii.”

Acest mesaj aș fi vrut să apară la INCERTITUDINI pe http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/11/sinceritatea-absoluta.html#comment-form

Anunțuri

26 de gânduri despre „Cu ochii închiși

  1. ooo… cele două ore pe care le petreceam cu ochii închişi, întinsă în pat, au fost calvarul copilăriei mele. bunica din partea mamei multă răbdare trebuie să fi avut cu încăpăţânata care eram. 🙂

    Apreciază

  2. ola, prietena si eu am avut boala pe pomi ,dar la mine era munca mai multa ca eram la tara si acolo strabateam toate padurile,si cu tinuta ptr scoala sa nu iti faci probleme daca ai vedea pe aici ce modesti sint imbracati profesorii,cum vin pe picioare la scoala ( au poate o distanta maricica) cu rucsacul in spate,stiu ca in tara daca te-ai duce asa ar crede ca nu este ceva in ordine cu tine,o saptamina frumoasa si mii de pupici.

    Apreciază

  3. in timpul scolii, cele doua ore de stat cu ochii inchisi, erau obligatorii doar cand erau parintii acasa, dar cum suntem copii crescuti cu cheia de gat, fentam cele doua ore ( cand erau ai mei schimbul II, atunci prindeam vreo ora de ochi inchisi, pana ieseau ei pe usa)… in vacante, tataie ne scutea de cele doua ore de ochi inchisi, in schimbul promisiunii ca nu vom face galagie pe batatura, cat se odihneste el… si ca sa fie sigur, ne facea undite si ne umplea un lighean cu apa, iar noi stam cu betele in lighean, fara sa vorbim, asteptand sa vina pestele… 🙂

    Apreciază

  4. iti multumesc ca ma citesti si ca ma apreciezi si vreau sa-ti fac cunoscut faptul ca aprecierea este reciproca 🙂
    si totusi… profesoara de matematica? sigur esti una din acele profe „de gasca”

    Apreciază

    1. Nu Anaid. Înțeleg orice mai puțin proasta educație și dezinteresul pentru o bună educație.
      În rest pot să fiu “de gasca”
      Tocmai pentru că m-am realizat datorită faptului că am avut o mamă care și-a dorit cu orice preț ca eu să învăț iar profesorii noștri nu se” dădeau ” la noi, sunt sigură că ai înțeles unde bat, ci , fiind sobrii, ne educau și ne împărtășeau din cunoștințele lor.

      Apreciază

    1. Niciodată nu e cum pare. Cum se spune ? ”Noaptea toate pisicile sunt negre !”

      Eu încă nu mi-am terminat munca. E drept că la domiciliu.
      Și la noapte, târziu, mă voi gândi ce subiecte să aleg pentru cei din clasa a noua de liceu dintre care jumătate nu știu tabla înmulțirii pe sărite.
      Mulțumesc însă pentru apreciere.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s