Am tot rămas datoare , nici nu-mi mai amintesc de când, cu o urmare la povestea : Adevăr vă spun vouă ! ( I )Vă spuneam atunci că o adevărată doamnă , obișnuită să trăiască-ntr- un CULCUȘ de puf, ale cărei averi nu se reduceau la obișnuitele bijuterii de aur sau ARGINT pe care ni le putem permite noi PĂTURA săracă a societății, amăgită fiind de nepoata cea tănără și frumoasă , aceea care în copilărie nu avusese NOROCUL de a fi crescută într-o familie, căminele de copii nu sunt în stare să dăruiască și afecțiune și se pare că nici integritate morală , s-a gândit să-și vândă proprietățile și să vină să stea împreună cu ea.
NOUA viață a fost , la început, când banii erau suficienți atât pentru modernizarea apartamentului nepoatei cât și pentru excursiile sau doar petrecerile ce se țineau lanț, un prilej de bucurie.
Cum economia n-a mai duduit ,vorba rămasă celebră de pe vremea premierului Tăriceanu, încet , încet s-au STINS luminile fericirii lor.
Bătrâna doamnă a ales să STEA sub ARIPA ocrotitoare a prietenei mele Claudia.
În SECUNDA aceea soarta i-a fost pecetluită.
Ca să nu vă gândiți la cine știe ce, ca să nu existe niciun dubiu, am să vă spun eu ce s-a întâmplat în continuare. Bătrâna doamnă a realizat că nepoata sa iubită doar sa folosit de dânsa și că nici prea corectă nu-i de felul ei, i-au trebuit vreo câțiva ani ca să vadă, și de aceea , atunci când avea nevoie de un medicament, o listă de cumpărături făcută, plătitul unei facturi, apela la prietena mea care-i de o cinste recunoscută. O frecție, o injecție , o apă proaspătă de la izvor tot de la Claudia avea parte.
Bătrâna doamnă mai avea în cont, la bancă, doar puțin peste o jumătate de miliard de lei vechi.
Și-i drămăluia cu grijă pentru că realizase că viitorul său, cu toate că locuia împreună cu o familie, se desfășura tot SOLITAR
Nepoata, o frumusețe de femeie, la un moment dat a realizat că, dacă îi moare mătușa fără ca ea să pună mâna pe banii rămași, contul rămas în bancă e SORTIT a fi împărțit la liota de moștenitori.
Abia atunci s-ar fi petrecut o mare tragedie în viața lor.
Ce putea să facă ? Cum puteau rezolva această problemă neprevăzută ?
Cu toate că e blondă, știm ce se spune despre ele, poate pentru că ea e doar vopsită a știut cum să se descurce și în acest caz.
I-a interzis mătușii să-și gătească, să meargă la baie, apa costă mult chiar dacă este vorba doar de conținutul unui bazin de la wc, i-a tăiat cablul și telefonul.
Nu-i mai rămăsese decât prietena mea care, în amintirea mamei sale pe care o pierduse, îi arăta dragostea sa și compasiunea.
Atunci, nepoata iubitoare, a apelat la poliție. Când soțul este prieten cu un polițist orice se poate realiza, chiar dacă, atâtea furturi stau nerezolvate.
Bătrâna doamnă, care de fapt n-avea decât 71 ani, s-a speriat de poliție dar nu s-a intimidat.
Atunci s-a apelat la Justiția Română.
Termenul de judecată , vă minunați nu-i așa, a fost foarte scurt. Circa trei spătămâni.
” N-o să mai trăiască atât ! ” Mi-a spus prietena mea speriată. Â
” E bolnavă de inimă. O să moară. ”
Am privit-o tare mirată. Era lucidă doamna, mergea pe picioare. E drept că avusese cu ceva ani în urmă un preinfarct.
Totul s-a precipitat.
Prietena mea n-a mai avut voie să vorbească cu vecina de apartament. Apoi, din nou, brusc, nepoata a rugat-o pe Claudia să-i ajute. ” De o săptămână îi este rău mătușii. Ce putem face ? ”
” Chemați salvarea ! ”
Câteva zile de internare, apoi după o externare intempestivă banii din contul bătrânei au fost transferați în contul nepoatei, au mai fost două zile de internare la Ploiești, cazul devenise grav.
Claudia a primit un telefon la care nu se mai aștepta.
” Te iubesc mult ! Te iubesc ca pe copilul pe care n-am avut parte să-l am ! Te iubesc Claudia ! ”
A murit brusc precum un COPAC căzut în urma unei furtuni.
Diriga Psi , fug la școală .
M-am întors și-am descoperit posturi deosebite ca de obicei la : sara, redsky, anaid, rokssana, scorpio, cita
am amuţit pur şi simplu. 😦
ApreciazăApreciază
Am fost tulburate atât Claudia cât și eu alături de ea.
ApreciazăApreciază
cred. şi mai cred şi că justiţia divină le va aranja pe toate la vremea lor. 😦 grea poveste.
ApreciazăApreciază
Mi-e teamă că da.
ApreciazăApreciază
oare exista chiar asa nemernici pe lumea asta?
ApreciazăApreciază
Da. Au chipul precum domnișoara blondă pe care am găsit-o pe net.
ApreciazăApreciază
Unii nu se pot ridica din mlaştina nesimţirii mai sus de genunchiul broaştei…
ApreciazăApreciază
Se tot spune că dacă-i arăți dragoste unui om, acela , va deveni mai bun.
ApreciazăApreciază
cat de emotionanta e povestea ta!
ApreciazăApreciază
Îmi pare rău dacă v-a întristat dar m-am gândit că se poate învăța din ea.
ApreciazăApreciază
Drama in toata regula..Oameni si oameni…
ApreciazăApreciază
Din ce mai mulți neoameni !
ApreciazăApreciază
Am citit si prima parte a povestii…vroiam sa scriu ca e frumos realizata postarea,dar mi-am revenit repede…Superficialitatea (asa….ca un pic din mine) se gaseste peste tot.Nu e o simpla poveste,e ceva foarte profund.Vrei sa cauti si prima parte si sa dai un link catre ea?
ApreciazăApreciază
https://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/23/adevar-va-spun-voua-i/
Am încercat ambele variante . Următoarea este chiar în acest text pe rândul al doilea. ” Adevăr vă spun vouă ! ( I ) ”
Să înțeleg că te-a impresionat dacă ai și comentat ?
ApreciazăApreciază
Ce să adaug?
Că nu ne învăţăm minte niciodată?
O altă bătrână naivă, deşi, cu siguranţă a auzit sumedenie de poveşti aşijderea.
Povestea e tristă, dar si mai trist e că, naivi, nu credem şi nu recunoaştem semnele la timp, fiindcă nu credem că ni se poate întâmpla tocmai nouă.
Înţeleg că i-a dat şi restul de avere tot nepoatei-furtuna…
Un copac nu prea înţelept, în ciuda vârstei şi dragostei pe care i-o purta Claudiei…
Mă opresc însă, cine-s eu s-o judec, doar că mă întristez când oamenii par că nu pricep ce se întâmplă cu ei nici în al douăsprezecelea ceas.
ApreciazăApreciază
Tot nepoatei i-a dat și ultimii bani și nimeni dintre cei cunoscuți și implicați nu i-a înțeles gestul.
Cred, la fel ca și tine , că ne închipuim cu toții că tocmai nouă nu ni se poate întâmpla. Nici măcar un accident de mașină darămite o astfel de grozăvie.
ApreciazăApreciază
Banii raman o mare ispita, atat de mare incat nici nu bagam de seama cand ne transforma in niste monstri!
Am avut o disputa cu cineva care se da „liber cugetator” care mi-a spus ca este absurd sa cred intr-un Dumnezeu asa de rau care lasa copiii sa moara. Povestea ta vine sa clarifice ceea ce dealtfel i-am raspuns: daca doriti sa va fie copii sanatosi ganditi-va ce faceti in tinerete! Nimic nu ramane neplatit si suferinta apoi…. e in carne proprie!
ApreciazăApreciază
Cita, mă bucur tare mult că ai o așa mare încredere în Dumnezeu. Subscriu.
ApreciazăApreciază
Interesanta povestea si personajele iei. O zi faina.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru urare. Vă doresc o duminecă plăcută !
ApreciazăApreciază
Ah,dureroasa poveste…
ApreciazăApreciază
Da. Sper ca tu cu ” Dorințe” le tale să ne încânți.
ApreciazăApreciază