Poporul PSD-ist , fiind derutat , a rămas mut !

M-am gândit de ani de zile cât de ciudat se poartă poporul PSD-ist, foștii și actualii care se lasă conduși doar de flacăra rece a gândirii , lumină de la ruși, lui Ion Iliescu.
În anul 1990 votanții lor se plângeau , mă refer la locuitorii orășelui prahovean Vălenii de Munte, că nu pot să doarmă din cauza manifestației din Piața Universității.
Tot ei, îl urau pe rege și se plângeau că acesta , regele Mihai, a plecat cu nu mai știu câte vagoane de aur în exil.
Apoi nu l-au suportat pe Emil Constantinescu , nu le plăcea glasul lui pițigăiat, n-avea importanță că era profesor universitar, au râs de Monica Macovei și de toți cei care nu erau cu ei.
Pentru că Mircea Dinescu nu era oficial prietenul ” Înțeptului Iliescu ” cel pe care ei îl urmează ca pe un guru, poetul era considerat nebun. De când e împotriva țintei actuale a PSD-ului poetul s-a vindecat brusc și chiar a ajuns să fie citat de interlocutori.
Dacă la televiziunile mogulilor, mass-media lor ce joacă rolul Ministerului Propagandei ( era oficial la naziști) li se spune că ministrul Funeriu n-a reușit să-și termine liceul, ei cred.
Dacă  , peste noapte, Ion Iliescu  a devenit monarhist au început cu toții, mă refer la votanții lui Ilici , să plângă de mila majestății sale.

 Acum, s-a întâmplat ceva surprinzător.
Cel care mai acum câțiva ani, așa prin anul 2007, era în fruntea celor care au dus la suspendarea președintelui Traian Băsescu , a fost mazilit din PSD în cel mai stalinist mod.
Ei bine poporul PSD-ist , fiind derutat, el care nu iese niciodată din rând, a rămas mut.

PS Am plecat din fața calculatorului pentru că mai trebuie și să trăiesc. Pe când îmi căutam un caiet, teme pentru școală, numai ce-l aud pe domnul Radu Banciu citind următoarele :

Ion Iliescu reloaded
În aceste ultime săptămâni, Iliescu l-a atacat pe Ponta constant, retractând de fiecare dată și promovându-l pe Adrian Năstase ca și stadiul cel mai înalt al pesedismului. Chiar dacă acest lucru poate fi valabil pentru fostul Premier, este un calificativ doar pentru trecut și în nici un caz pentru viitor.
Format în anii cincizeci, anii de aur ai bolșevismului târziu din România, Iliescu l-a exterminat pe Ceaușescu și apoi a avut trei mandate de Președinte, timp în care singura lui preocupare a fost exercitarea puterii si dominației. A căutat să simuleze tot ceea ce se putea simula (inclusiv toleranța, acceptarea împăcarii cu Regele, a vorbit cu misticism despre dialog, iar atunci când nu a fost convingător, a adus hoarde de mineri care au delegitimat puternic partidul, în timp ce el și-a întărit astfel puterea și dominația.
PSD a fost timp de 20 de ani un partid al unui lider cu legitimitate trucată. O supunere oarbă la mitul lui Ion Iliescu, un amestec de spaimă și umilință: ce facem dacă pleacă Domnul Iliescu? El pleca și se întorcea mereu de la ușă. Din păcate, noi, în România, confundăm acest comportament cu forța unei personalități politice. Se prea poate să fie un simbol al forței, însă doar dacă vorbim despre o personalitate politică a Evului Mediu. Legitimitatea lui Iliescu s-a bazat pe focurile de armă pe care le-a comandat la Revoluție pentru că sângele vărsat oferă cea mai sigură sursă de legitimitate. A creat dușmanii democrației încă înainte ca ea, sărăcuța, să vină pe lume. Regele și partidele istorice, străinii, intelectualii sau studenții au devenit primele ținte ale echipei lui Ion Iliescu. A avut popularitate și putere legală, dar mereu i-a lipsit ceva: legitimitatea democratică, legitimitatea tehnocratică (vă amintiți vreo mare decizie?) și chiar ideologică, în măsura în care nu a adus nici o viziune privind ordinea viitorului și nua propus niciun proiect de societate.
A domnit, dar nu a luptat pentru nimic. Asemeni unui demiurg de birou a pronunțat emfatic cuvinte așteptând ca realitatea să-i urmeze vorbele, iar vorbele să se întrupeze. A vorbit despre corupție doar cât să-l înfunde pe Năstase, despre cauza românilor din teritoriile pierdute doar la evenimente oficiale, a vorbit despre muncitori, dar nu a căutat să facă nici un program de reconversie a industriei sau agriculturii la noua realitate economică și politică.
În schimb a fost atent ca fiecare lider care putea să apară, să rămână sub autoritatea lui. L-a trădat pe Năstase atunci când era în vârf și a reușit, cu răbdare, să-l scoată din circuit și, culmea, să-l păstreze nerevoltat în aria lui de prozeliți, într-o perfectă simbioză victimă-agresor. Adrian Năstase devenise foarte periculos, reușise o guvernare de succes și deci trebuia anihilat. Când l-a grațiat pe Miron Cosma și i-a distrus coaliția politică ce era câștigatoarea alegerilor, Adrian Năstase era deja scos de pe șină.

Un Iliescu puternic pentru un PSD slab
De fapt, când am ajuns în PSD mi-am dat seama că nu Iliescu este puternic, ci că partidul era foarte slab. Era slab pentru că avea oameni cuminți, disciplinați care se închinau camarilei lui Iliescu. Mulți erau speriați de lustrație și de alte lucruri, alții erau nostalgici, dar cei mai mulți erau oameni cuminți, unii specialiști buni din fostul regim, alții funcționari între două vârste care aveau o veritabilă sensibilitate de stânga. I-am văzut cum se bucurau când Iliescu a pierdut puterea și pleca agale de la Sala Palaltului: nu le venea să creadă, se uitau la cer, se uitau în stânga și în dreapta să vadă dacă nu sunt pe aproape supraveghetorii lui Nea Nelu.
Iliescu s-a pus de-a curmezișul tuturor deciziilor pe care partidul le lua, doar pentru a-și arăta puterea și a știrbi autoritatea celor care le propuneau, dar folosind mereu o tehnică perversă: îi lăsa pe ei să anunțe public decizia lor, le susține propunerile chiar prin vot, în schimb a doua zi era împotrivă și, de multe ori, lașitatea celor din jurul lui îi făcea jocul. Partidul a pierdut multe trenuri pe baza mofturilor lui Ion Iliescu. A reușit să păstreze partidul slab, pentru ca el să rămână puternic.
Partidul este de șapte ani în opoziție, dar Ion Iliescu nu are de ce să fie trist: nici un lider care i-a urmat nu a mai fost capabil să câștige funcția cea mai înaltă în stat și El a rămas unic, singurul învingător, restul pot să vină să-I pupe papucul.

Managementul prin frică: vigilența față de trădători și deviaționiști
Iliescu a condus mereu înfricoșând partidul de pericole imaginare și folosind tehnica bolșevică a vigilenței față de trădare: cine spune adevărul este trădător, dacă vrea alegeri libere în partid este CDR-ist, dacă vrea ca vicepreședinții să fie aleși, nu numiți, sigur este infiltrat de dușmanii politici. O altă metodă de control a fost acuza de deviaționism, etichetă care mi-a făcut onoarea să mi-o atribuie mie.
Partidul era mereu timorat, chiar și atunci când era puternic din punct de vedere electoral. Era mereu dependent de lumina care venea de la Tătucu. Guerrila lui Traian Băsescu a putut avea succes numai datorită faptului că PSD se mișca greu, oamenii nu puteau acționa independent.
Marea problemă a PSD a fost faptul că era mereu captiv al unui lider care a delegitimat orice formă de autoritate, rupând prin aceasta constant coloana vertebrală a unui partid de stânga care, altfel, ar fi putut face istorie mai mult decât a făcut. Doar trei ani, în perioada 2001-2003, partidul a fost liber de influența lui Iliescu (intrând sub autoritatea unui Adrian Năstase cuprins de entuziasmul schimbării), iar rezultatele pentru țară s-au văzut.

Mircea Geoană – primul care s-a speriat de libertatea de a decide

Mircea Geoană a fost primul care a aceptat să conducă un proiect de revoltă și, după ce a câștigat, nu a avut curajul să preia puterea cu autoritate, legitimitate avea. S-a speriat, a făcut un târg cu baronii locali, iar aceștia i l-au adus pe Iliescu din nou la conducere. În momentul în care el a crezut că Ion Iliescu l-ar putea ierta pentru că a adus un dram de democrație în partid și, mai ales, pentru că i-a contestat autoritatea, Mircea Geoană a pierdut totul, restul era doar o problemă de timp. Și-a trădat apoi prietenii, dar și pe cei care l-au transformat în lider.
A avut noroc să piardă în fața unui lider tînăr și nu să fie înjunghiat pe la spate de vreo manevră a vechii nomenclaturi, ținută de Iliescu în viață. În mod normal, după pierderea alegerilor, Mircea Geoană ar fi trebuit, oricum, să renunțe la președinția partidului și la orice altă funcție.

Victor Ponta- ultimul dintr-o serie veche sau primul dintr-o serie nouă?

Sunt solidar cu Victor Ponta nu pentru că, în toată această bătălie, si-a ales rolul de luptător si nu de negociator, ci pentru că am încredere în visul lui de schimbare. Uneori, poate l-am pritocit împreună, dar asta nu are mare importanță, el este prea mândru ca să ceară ajutorul. Nu a fost întotdeauna erou în lupta pe care a dus-o alături de noi, cu nomenclatura iliesciană, dar are timp să se achite de datoriile față de prieteni.
După ce l-a învins pe Geoană într-o luptă inegală, Ponta avea mare parte din gașca baronilor locali împotrivă, a ezitat și i-a făcut unele concesii lui Iliescu, dar câteva și lui Năstase, iar cei doi ajung să transmită că tânărul lider este imatur și că, de fapt, ei sunt cei care conduc partidul. Strategia le-a reușit într-o anumită măsură, cu toate că Ponta nu este naiv. Chiar dacă mă uimește cu cunoștintele sale despre istorie, o pasiune despre care spune că-l ajută și în politică, Victor nu a preluat însă tot limbajul și nici practicile decizionale ale celor mai vechi. Nu a scăpat nici el de ideologia victimizatoare conform căreia orice pesedist care nu îl înjură pe Băsescu de mamă, cu voce tare, este tradător pedelist, dar cred că el are timp să înțeleagă că cei care strigă cel mai tare s-ar putea să o facă pentru că este cea mai bună acoperire.
Însă cel mai important lucru este că noul Președinte PSD nu a uitat nimic din ce a promis la Congresul în care a fost ales, ba mai mult, din când în când își verifică lista de promisiuni, iar eu pot depune mărturie sub jurământ că așa este. A bifat deja câteva propmisiuni importante aflate pe lista sa, fără mare scandal, dar cu încăpățânare, și are determinarea de a nu renunța la niciuna. Partidul nu poate decât să aibă încredere în el, căci Victor Ponta este captiv, datorită vârstei. La vârsta lui nu are unde să se retragă, nu poate ieși la pensie, mai are vreo 30 de ani buni de politică. Cât privelte retragerea, poate da chiar un exemplu bun, pe care partidul nu l-a avut din partea lui Ion Iliescu, adică se poate retrage la timp pentru a deschide calea tineretului și reformei necesare la acel moment când se va produce. ”

Am fost fericită că alții, mai deștepți decât mine, au o părere asemănătoare.

Întreg articolul, să nu uităm faptul că spre lauda sa domnul Dâncu a fost singurul care a realizat în anul 2009 niște sondaje profesioniste, atunci când întreaga mass-media îl dădea câștigător pe domnul Mircea Geoană, îl găsiți :

http://vasiledancu.blogspot.com/2011/11/ultima-batalie-stangii-daramarea.html

5 gânduri despre „Poporul PSD-ist , fiind derutat , a rămas mut !

  1. Draga mea, mie articolul d.lui Dancu mi s-a parut un text de revigorare si incurajare a trupelor aflate in deriva intr-un razboi steril si devastator …
    Adica mi s-a parut ca face parte din trupele de incurajare…
    Eu nu am o parere asa de buna despre Victoras si asta pentru ca ori de cate ori apare nu face decat sa dea vina – orice vina – pe altii!
    E un politician facut la scoala lui Nastase unde mistoul era pus in locul polemicii!
    Poate sa fie ok insa ma intristeaza sa vad ca tara asta e doar pe mana unor golani ceea ce risca sa ne transforme pe toti in niste derbedeiasi…

    Apreciază

    1. Cita, Dâncu e pesedist sadea și ca urmare face politica partidului. Are o logică , nu bate câmpii și e ”vinovat ” alături de ceilalti, mă refer la grupul de la Cluj, de aducerea lui Geoană în frunte.
      Că o avea și el niscai legături cu serviciile secrete, nu se știe.
      Eu l-am dat exemplu pentru ca să-i dezarmez pe eventualii pesediști care ar fi vrut să afirme că n-am dreptate.
      Îti dau dreptate, în concluzie.

      Apreciază

      1. Cu d’alde Dâncu şi cu astfel de oameni: ….”pentru ce am fost condamnat eu în 1984, îi întreb retoric:
        Am furat ceva? Ştiţi că nu!
        Am tâlhărit? Ştiţi că nu!
        Am făcut fapte cu violenţă? Ştiţi că nu!

        Amândoi ştiţi că nu am făcut altceva decât am dat dispoziţie să fie vândute, către salariaţii pe care îi conduceam, câte maxim două seturi pluşate care se confecţionau în secţia pe care o conduceam. Mai mult, ca să pot da această dispoziţie, am cerut şi obţinut aprobarea din partea C.O.M. Contravaloarea acestor seturi pluşate a fost oprită pe ştatul de salarii la fiecare salariat în parte.

        Nu a existat nici un prejudiciu. Dacă în locul meu era altcineva, putea să invoce şi statutul de opozant al regimului Ceauşescu, pentru că am plătit o ceartă cu procurorul şef de atunci.

        Tot pentru ştiinţa domnului viceprimar, întreprinderea unde lucram a refuzat să fie parte în proces, considerând că sunt total nevinovat. Ca dovadă, după un an şi cinci luni de detenţie am venit acasă şi în 48 de ore am fost numit conducător (acelaşi post avut anterior) la vechiul loc de muncă.

        Nu regret nimic şi afirm cu tărie că şi atunci când unii se ascundeau de frică, eu am fost de partea celor mulţi, a salariaţilor care nu aveau resurse suficiente pentru a achita preţul integral dintr-o dată” se duce dracu social democraţia noastră
        http://popateapa.wordpress.com/2011/11/15/drept-la-replica-tone-petre/
        http://popateapa.wordpress.com/2011/11/15/scuze-domnule-tone-petre-pentru-ca-am-folosit-cuvantul-delapidare-in-legatura-cu-persoana-dumneavoastra/

        Apreciază

  2. ola, prietena cred ca sint singura care am tupeul sa-ti zic prietena dar te simt ai un suflet deosebit,si o sinceritate de multe ori chiar enervanta,acum am inspiratie ca sint fericita azi nepotica mea ARYANA face 5 anisori sint in pregatiri,azi facem cu prieteni, fini ce i-am facut pe aici soi miine o sarbatoreste la Mac Donalds cu colegii ei de gradinita,si o bag si putin cu politica ca nu pot sa ma abtin atita timp cit psd are trandafirii chita babele de la tara voteaza tot trandafirii care sint frumosi dar si inteapa foarte rau,ca ele decit soarta tarii , restul votantilor sint plictisiti ,merg toti pe sloganul alegem raul cel mic, Mii de pupici.

    Apreciază

    1. Ola, n-am știut că sinceritatea poate să fie enervantă dar dacă tu zici așa o fi.
      Îmi place cum gândești , în principiu nu cred că ne-am contrazis vreodată, nu înteleg de ce nu am fi prietene mai ales că ești olteancă precum mine.

      Să-ti trăiască nepotica, Aryana e un nume deosebit de frumos, să fie sănătoasă și plină de noroc.
      Din toată inima îi doresc un sincer La multi ani !

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s