Parfumul fructelor exotice ?

  Când eram mică , în zilele frumoase de vară, ne așezam o pătură pe iarba crescută între rândurile de porumb puse undeva mai în spatele curții noastre și, în timp ce vrișoara mea blondă, cu cosițe galbene precum pepenele copt și ochii veșnic senini îmi citea câteva povești dintr-o carte îngălbenită de vreme numită atât de inspirit ” Cele o mie și una de nopți ”, eu ronțăiam de zor, rupând direct de pe vrej, teci de fasole. Și azi îmi place s-o mănânc crudă când încă nu s-a întărit teaca .

Pentru cei care n-au avut o copilărie ferictă , veșnic printr-un pom, acesta e un ” Dud ocrotit din strada Batiştei nr.13 ”
Atunci îmi închipuiam, visând cu ochii deschiși, ce parfum degajă o rodie. Lămâia nu mi se părea ceva deosebit pentru că aveam în casa noastră doi sau trei lămâi care creșteau alături de o datură uriașă și alte flori puternic mirositoare. Portocale mâncam de Crăciun și Anul Nou. Oricum nu sufeream prea mult pentru că , ori de câte ori eram bolnavă și aveam temperatură mare, ceream struguri ca o condiție să mânânc și altceva.

Ne plăcea atât de mult să ne cățărăm în pomi și să ne culegem singuri poamele încât, duda e oare poamă, nu cred că vreunul dintre cei care ne jucam zilnic împreună, suferea după fructe exotice.

Smochinele apucam să le mănânc, îmi plăceau și îmi plac încă, înainte de a descoperi mama o rețetă miraculoasă pentru facerea vinului în casă.

Și acum mă apucă râsul amintindu-mi cum a fost când mătușa Marta a cumpărat pentru prima oară banane. Erau verzi, crude, crude, și n-aveau niciun gust.

” Ai cheltuit banii degeaba! ” i- a spus mama și noi am aprobat-o tacit. Câtva timp nimeni n-a mai cumpărat banane în casa noastră. Asta până într-o zi când cineva a învățat-o tot, pe Marta, ca să le țină în ziar până la coacere.

După aceea au început să ne placă și chiar să ne certăm pe ele.

Rodia din poveste

Am o colegă care mănâncă zilnic câte o banană. Nu știu ce mi-a venit și am întrebat-o într-o zi , crezând că-mi va răspunde afirmativ, dacă-I plac mult.
” Nu, chiar deloc. Dar am gastrită . Trebuie să ronțăi ceva. ”

       Când băieții mei erau mici, cum salariile în învățământ au fost mici întotdeauna, nu-l credeți pe domnul Ciorbea că vă minte, le spuneam răzând :

” Am crescut cu dude și ia uitați-mă la mine ce mare sunt ! ”
N-am crescut cu dude ci cu lapte de vacă neîndoit cu apă, miere nesintetică, unt nu margarină, carne din animale netratate genetic și multe fructe românești care nu erau la fel de scumpe ca acum. Prețul unui măr românesc te duce cu gândul că e adus din țările calde.

La fel de frumoase erau și gutuile din pomul nostru

      

      
 
  Îmi place mult parfumul lămâii și mă simt bine când miroase în odaie a portocală proaspăt desfăcută dar mă emoționează mult mai mult parfumul de gutuie. Îmi amintește de bunica, de Marta , de mama și de zilele de odinioară când toate trăiau. Poate că sunt din secolul al XVII a și de undeva dintr-o țară necivilizată, așa ne tachinează Mihai, dar nu simt nimic special în preajma unui fruct exotic. Poate doar să-mi amintească de poveștile de odinioară când , încă, verișoara mea cu părul bălai și ochii blânzi, avea timp să mi le citească.
 
Povestea parfumata inceputa la  Mirela continua cu tema propusa de Carmen.
Am citit și mi-a plăcut :
 

28 de gânduri despre „Parfumul fructelor exotice ?

  1. Si mie mi-a placut povestea ta parfumata.Mi-ai adus aminte de bananele verzi puse la copt pe dulap, de portocalele atat de rare, de smochine, de stafide, de fel de fel de fructe pe care le luam din pom si de varza dulce sau guliile din gradini.
    Ce imi placeau!
    Iti multumesc!

    Apreciază

  2. Tatiana e un dar de pret, emotionanta interpretarea…indiferent de cate zeci de ori am ascultat-o!
    Stii, gutuile au un miros vrajitor, eu fac dulceata si peltea de gutui cand am timp, miroase teribil in casa cand e vemea gutuilor. Si inca ceva: parfumul fructelor care iti amintesc de vremuri dragi e nepretuit.
    Sper sa treci pe la mine, mi-am permis o evadare imaginara in exotismul unor locuri aflate departe, dar pline de savoare si …si cine stie, iti amintesti cand ai postat o imagine din Tenerife? 🙂
    Carmen, weekend placut iti doresc!

    Apreciază

    1. Mirela, am gândit că tu ne vei povesti despre parfumuri, ești o adevărată profesoară în această privință, iar Enigmatica g1b2i3 a scris un articol pe care nu aveam nici răbdarea și nici timpul să-l fac eu, îi mulțumesc pentru documentarea făcută, ca urmare, trebuia să scriu altceva. Nu puteam să vă mint că rezonez cu aceste fructe. De voi ajunge vreodată în Tenerife , n-am să caut prune sau mere să mănânc , și după aceea fi sigură de faptul că le voi mânca plină de emoție.
      Îmi vor aminti de niște zile senine și calde.

      Apreciază

  3. :)) si eu manânc zilnic câte un mar, considerând ca e cel mai sanatos fruct :)) îmi plac si prunele si gutuile si strugurii si dudele…
    Însa fructele exotice sunt delicioase si nu mai exista niciodiferenta de pret fata de cele autohtone. Asa încât, servesc dupa pofta, din fiecare :))
    În concedii caut întotdeauna sa consum fructte ce cresc în acele locuri – aroma lor este mult diferita a celor pe care le gasim noi în magazine.
    Îti doresc un sfârsit de saptamâna minunat!

    Apreciază

    1. Carmen, de câte ori îți văd avatarul mi te imaginez ca pe o ființă exotică și de aceea nu m-a mirat titlul ales. Nu prețul mă oprește să cumpăr fructe exotice. Mănânc aproape zilnic banane. De obicei cumpăr și mănânc fructul sau mâncarea la care poftesc. Nu mănânc de foame , e drept mi se întâmplă din cauza stresului să ronțăi ceva, ci doar de poftă.Nu-mi plac merele ci doar perele pergamute, acum realizez că-i plăceau bunicii, nu mă omor după portocale ci după banane și tot așa.
      Cred că de fapt mi-e tare dor de cei plecați.

      Mă bucur că nu mi-ai spus weekend, sună mult mai românește sfârșit de săptămână.
      Îți doresc doar zile senine și mult exotism !

      Apreciază

  4. Cand eram mic imi placeau bananele foarte mult.Mi-a adus mama din Polonia pe vremea comunismului.Eu ma urcam in pomi dupa cirese,pere.Imi placeau foarte mult.
    Am intrat cu vreo 15 insi intr-o curte si am furat cirese.Era intuneric.Din casa am vazut ca s-a aprins lumina.Unul a tinut usa ca sa nu iasa proprietarul.Toti s-au chinuit sa deschida poarta.Au scos-o pe sus.Abia atunci l-a lasat si ala pe proprietar sa iasa din casa.Ala chemase politia.Am vazut un aro al politiei venind spre noi.Eu cu un prieten am luat-o dupa un bloc si am scapat.Dupa cinci minute ne-am intalnit si cu ceilalti.Si ei au scapat.Toti ne-am despartiti si am luat-o in toate partile,dar ne-am dat punct de intalnire.Cred ca am fugit din nord pana in sud,cam 5 km atunci.

    Apreciază

  5. Plin de arome, dar şi de amintiri… Îmi place!
    M-ai făcut să-mi aduc aminte de vremuri de demult (cînd povesteai despre dude…)
    Apropo de laptele neîndoit, niciodată în ultimii 20 de ani n-am mai avut acel gust minunat de lapte de pe vremea când eram puşti, pe care mi-l (mai) aduc aminte…
    De fructe, nu mai vorbesc! Cele mai multe au acum un gust de plastic sau cauciuc…, culmea, inclusiv merele… „româneşti”. Noroc că mai sunt şi autentic autohtone încă.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s