Știu că tu mă iubești așa cum sunt zăbăucă și plină de idei care unora le par ieșite din comun dar care pe tine te distrează mult de tot. Am umorul meu, unii poate că nu-l văd astfel, dar cum bine știi nu-mi place să fiu ironică, poate nu sunt la fel de inteligentă precum ceilalți, decât cu mine. Mă accept și mă iert mereu , cu toate că, nu de puține ori mă fac singură proastă.
Nu sunt creația mea proprie, Dumnezeu a fost primul, prin părinții mei, nici chiar Isus nu s-a autoîntrupat decât prin intermediul Fecioarei Maria, și tot părinților mei le datorez multe în șlefuirea mea.
Dacă îmi amintesc cerbicia și încăpățânarea cu care preferam să stau în genunchi decât să-i cer tatălui meu iertare înțeleg că am venit din Ceruri războinică și multă răbdare i-a trebuit mamei mele să mă modeleze ca să obțină cea ce sunt astăzi.
Ceva mai bun de atât nici măcar un sfânt nu putea scoate din mine !
Știi scrisoarea aceea trimisă către Dumnezeu ?
Cea scrisă după ce-am citit cărți New Age ?
Părea o nebunie.
Am intrat în acest joc și i-am scris Lui toate dorințele pe care le aveam atunci. Una câte una mi le-a îndeplinit pe toate.
N-am știut ce să cer, realizez abia în această clipă.
N-am cerut decât în mod egoist să mă realizez eu uitând să-L rog să-mi țină părinții mai mult în viață sau să n-o pierd pe Tara și acum pe Tomi.
Ei dacă aș fi avut înțelepciunea ca măcar asta să-I cer.
Mai multă înțelegere pentru tot.
Să mă ajute să găsesc doar prieteni adevărați care să nu fie atrași de funcția mea trecătoare sau de ajutorul meu dezintersat.
Să realizez că o prietenie e o nestemată rară.
Gata cu văicăreala !
Draga mea, ce pot să-ți scriu că-mi doresc cel mai mult ?
Să apuc să ies la pensie și să stau cu fiul meu Alexandru mai mult timp, să avem o mașină cu care să cutreierăm lumea împreună și să am nepoți. Nepoți care să fie oameni integri și onești și care să iubească literatura dacă se poate.
Închei mesajul meu sperând că vei avea timpul necesar să vii cu îmbunătățiri substanțiale.
Cu drag,
Carmen
AU SCRIS :
http://www.psi-words.com/2011/10/31/mesaj-pentru-mine/
http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/10/31/mesaj-catre-mine/#comment-13353
Dictatura justitiei 
Uneori, cel mai improtant e să ne iubim noi 🙂 Dacă ne iubim noi, probabil o vor face și ceilalți. Iar dacă nu, măcar tot ne ămâne o persoană care să ne iubească.
ApreciazăApreciază
Nu știu ce să-ți răspund. Ți-am scris pe : http://octocat.org/2011/10/nu-sunt-zen/ Te rog, iartă-mă !
ApreciazăApreciază
Să ţi se îndeplinească toate dorinţele! 🙂
Am intrat pe octocat – îmi pare foarte rău pentru Tomi, fiindcă îmi sunt dragi toate pisicile, cunoscute şi necunoscute. Ştiu că orice ţi-aş spune nu te poate mângâia, dar am simţit nevoia să spun totuşi ceva…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc ! Știu cât ești de ocupată și tocmai de aceea îți apreciez gestul mult de tot.
ApreciazăApreciază
imi pare rau pt pierderea suferita, sper sa reusesti sa-l inlocuiesti cumva la un moment dat cand nu va mai durea atat de mult.
nu fi atat de aspra cu tine, nimeni nu-i perfect si sunt convinsa ca sunt destui care te iubesc indiferent cate defecte sau calitati ai. pe langa ei, suntem si noi!
sa ai numai bucurii, carmen si sa ti se implineasca tot ce-ti doresti!
ApreciazăApreciază
Am să-ți spun ceva ce mi s-a întâmplat și la care nu mă așteptam . Umblam pe drumuri ca să văd cum să-l înmormântez pe Tomi.Când am venit acasă Alexandru îmi adusese deja altă pisică.
Volens nolens trebuie înlocuit !
ApreciazăApreciază
Să oferi adăpost şi dragoste unei alte pisici e cel mai frumos gest pe care-l poţi face în amintirea lui Tomi! Sau cel puţin eu aşa cred.
ApreciazăApreciază
Încă nu pot gândi. Oricum accept ce vrea fiul meu. S-ar putea să ai dreptate.
ApreciazăApreciază
Carmen, imi pare sincer rau…ma gandesc la tine si la Tomi,la prietenia voastra…iti trimit ganduri bune si o imbratisare
ApreciazăApreciază
Rokssana, îți mulțumesc !
Tomi a fost alături de mine în momentele foarte triste ale mele. Mi-a murit în brațe. Îți țineam cocoloșit într-o pătură în poala mea. Știam că va muri dar am sperat până în ultima clipă că va depăși momentul. Îmi va trece supărarea pentru că e ceva normal dar îmi voi aminti mereu cu duioșie de el.
ApreciazăApreciază
Nu mă rog Lui. Cred că am mai spus asta. N-aş şti ce să cer.
Rar, m-am rugat pentru copilul nostru şi cel puţin pînă acum, m-a ascultat.
Acum, nu mă mai gîndesc prea mult. Trăiesc şi asta îmi ocupă tot timpul. 🙂
Pentru mine, vremea introspecţiilor a cam trecut.
Poate, va mai veni o vreme pentru aşa ceva. Poate.
ApreciazăApreciază
Dumnezeu știe totdeauna ce este mai bine pentru noi. Să fiți fericiți tu și doamna ta și să vă bucurați de el ! Vine o vreme când trăim pentru ei.
ApreciazăApreciază
Dacă am ști că părinților trebuie să le spui de cât mai multe ori- Vă iubesc!
Se întâmplă să fie prea târziu..
Să ți se împlinească toate visele!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc !
ApreciazăApreciază
of, carmen, s-a stins tomi? 😦
îţi doresc ca tot ceea ce ai cerut să se împlinească şi chiar mai mult… „facă-se voia Ta, Doamne”… el ştie întotdeauna, eu sunt sigură de asta.
ApreciazăApreciază
A murit în brațele mele. Îl țineam într-o pătură pentru că-i era frig. Până în ultima clipă n-am vrut să accept c-o să moară. Dar, știi cum e viața ? Trecătoare.
ApreciazăApreciază
Dragalasul pisoi pe care l-ai primit va face ca totul sa fie mai usor pentru tine. 🙂
ApreciazăApreciază
SPER DIN INIMA SA VI SE INDEPLINEASCA TOATE DORINTELE SCRISE IN ACEST ARTICOL.
IMI PARE TARE RAU CU PISOIUL TOMITA .
NOUL PISICUT SA VA UMPLE GOLUL LASAT DE TOMITA .
CU STIMA !
Alex
ApreciazăApreciază
Alexandra, îți mulțumesc mult. Pisica, n-am botezat-o încă, e frumoasă.
ApreciazăApreciază
cat adevar! niciodata nu ne pricepem sa cerem ceea ce trebuie de la Dumnezeu, mereu ne scapa firele rosii ale vietii din vedere 😦
ApreciazăApreciază
Anaid, din păcate, mă refer la mine, egoismul e mai puternic decât altruismul. Alt motiv nu văd.
ApreciazăApreciază
Seara bună, Dj, ţie şi prietenilor blogului. Îmi pare rău de motănelul Tomi, pisicuţa adusă de Alexandru va umple, după un timp, golul. Să-ţi împlinească vrerile atât de frumos scrise, Cel de Sus, Carmen…
ApreciazăApreciază
Bună !
Nora, se pare că și ieri eram încă zăpăcită. Am citit mesajul de la tine, am vrut să răspund și, uite că astă seară văd, n-am făcut-o. Îți mulțumesc pentru mesaj .
ApreciazăApreciază
OLA, prietena se zice ca trebuie sa avem mare atentie si la ce ne dorim cu adevarat,eu iti doresc tot ce vrei tu sa ti se indeplineasca dar cind ajungem la o virsta incep parca sa ni se mareasca si ochii in cap si vedem din ce in ce mai mult si aproapele de linga noi si asta este de bine,imi pare rau ptr Tomy al tau dar bstiind de la tine ca este si batrin si bolnav nu prea mai avea sanse,eu toata viata mea am crescut la catei abandonati la 2…4 luni imi mureau si nu pot sa-ti spun cit sufeream si eu si fiul meu,am avut unul odata alb ca neaua la-dus la tara si mi-a disparut 2 zile te rog sa ma crezi ca o noapte intreaga m-am rugat la DUMNEZEU sa mi-l aduca ,minune cind m-am trezit dimineata era in fata casei dar bolnav l-am ingrijit ptr doar citeva ore ca a si murit,poate ca nu a vrut sa stim ca moare si ptr asta se ascunsese,vesnic iti scriu mult ,si vorba lui Nasul R .M.-sa fiti iubiti.
ApreciazăApreciază
Ary, niciodată nu mă supăr când văd un comentariu lung. Înseamnă că ai vrut să-mi povestești și acest fapt mă bucură. Eu n-o să-ți scriu la fel de mult pentru că am mai multe comentarii fără răspuns.
ApreciazăApreciază
Am avut trei motani şi am încă o pisică. Primul, unu alb-negru, l-am avut 2 ani, apoi s-a îmbolnăvit, acu vreo 15 ani, cred(ce repede trec anii). I-am făcut tratament, părea că se înzdrăveneşte, aşa că l-am lăsat pe-afară, cum obişnuia de mic, desi stau la etajul IV. Dar pe-atunci nu aveam la intrare interfon. Nu s-a mai întors. O să cred întotdeauna că a plecat de-acasă ca să moară afară, în mediul lui. Ca să uit, am adoptat altul, un motănel roşcat. Nu m-am bucurat nici de acesta prea mult, l-am lăsat la o prietenă, şi a fugit pe fereastră. Am crezut că l-am găsit la vreo şase luni de zile, semăna perfect, l-am luat acasă, dar nu se acomoda, aşa că i-am dat drumul după 2 zile. Probabil că nici nu era el. Acum patru ani, am găsit-o pe ea, pe Jora, cu ochi de gheişă, o frumuseţe. S-a speriat la o trecere de pietoni şi mi s-a căţărat în păr. M-am şi speriat. N-o puteam descâlci, aşa că „m-am legat la cap”cu ea, cum s-ar zice. La o saptămână, a apărut şi Cooper, cadou de la un prieten, care nu ştia că între timp îmi făcusem rost de-o stăpână. 🙂
I-am crescut împreună, un an şi ceva, dar nu mai aveam cum să-i ţin pe amândoi, aşa că am renunţat la el. L-a luat tot prietenul care mi-l adusese şi l-a dat unui alt prieten, care stă la casă. Şi acum zburdă fericit pe-acolo. Îl iubeam foarte mult, mai mult chiar decât pe ea (poate de-asta i-am şi redat lui libertatea). Avea şi o caracteristică neobişnuită, îşi sugea propria lăbuţă, ca să adoarmă. Acum am rămas cu Jora, o frumuseţe alb negru(am uitat să spun că Cooperaş era roşcat), care se ţine după mine în orice cameră m-aş muta, atunci când e ora de culcare, fiindcă, ca să adoarmă, trebuie să ţin o mână pe ea. Are o coadă de zici că-i veveriţă. Are 4 ani şi sper să nu moară niciodată, fiindcă nu ştiu cum aş reacţiona, fiindcă, cum spuneam, deşi cred că primul a murit, n-am simţit la modul concret. Puteam să mă mint că n-a vrut să mai revină. Dar Jora nu iese deloc…
Îmi pare rău de Tomi, sper să fi ajuns în Raiul Pisicesc, deTara, poate că şi câinii au raiul lor. Şi de părinţii tăi, care s-au dus cu siguranţă în Raiul Părinţilor, fiindcă nu concep Iad pentru cei dătători de viaţă. N-ar fi drept. 🙂
ApreciazăApreciază
Almanahe, ce mult mi-a plăcut povestea despre pisicile tale.
Jora te-a ales pe tine. Așa se ținea și Tomi după mine peste tot. Când scriam la calculator era în brațele mele. Sper să existe un Rai și să ne reîntâlnim. Vezi ce lipsită de modestie sunt ?
ApreciazăApreciază
off-topic, dar veti vedea ca merita:
“În satele din Transilvania, Ziua Morţilor are un nume foarte frumos: Luminaţia. Dacă ar fi după mine, aş trece Luminaţia în rîndul Sărbătorilor Naţionale.”
http://sareinochi.com/2011/11/01/luminatia/
“Poate că numele de pe cruci s-au stins ori abia mai pîlpîie scrise într-un buletin ori într-un paşaport prin cine ştie ce ţară străină. Acum, lumînările scot din indiferenţă teritoriile dinspre pădure, altădată pustii. Şi mă gîndesc că, încet, încet, urmînd drumul lumînărilor, ţinţirimul din satul meu va face înconjurul lumii şi că, într-o bună zi, poate peste o mie de ani, lumînările, asemeni corăbiilor lui Magelan, vor ajunge de unde au plecat.”
ApreciazăApreciază
Sa iti ajute Bunul Dumnezeu sa iti indeplinesti dorintele . Eu cred ca ai facut mult bine si pot sa uti urez si tie ceea ce imi doresc si mie si familiei mele : Sa ne dea Dumnezeu ceea ce meritam dupa faptele si gandurile noastre.
Pacat ca nu putem sta cu copii nostri mai mult atunci cand sunt mici si sunt „legati” cu totul de noi. Imi este dor, foarte dor de Alexandru. In ultimul timp imi aduc tot mai des aminte de el mic , de primele lui cuvinte, de primii lui pasi pe langa casa , de zilele cand ii faceam baie….. Va pup
ApreciazăApreciază
Știu că ai fost nevoită să mergi mai devreme la serviciu și n-ai putut sta cu bebelușul tău 2 ani acasă dar, gândește-te doar, că noi nu stăteam decât 2 luni. Și noi vă pupăm cu mult drag.
ApreciazăApreciază
„Să apuc să ies la pensie și să stau cu fiul meu Alexandru mai mult timp, să avem o mașină cu care să cutreierăm lumea împreună și să am nepoți. Nepoți care să fie oameni integri și onești și care să iubească literatura dacă se poate.” Sa fie!!!! :))
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru urare ! Am realizat că prea puțin timp am stat cu copiii mei și ,deodată, au crescut mari.
ApreciazăApreciază
Da, frumoase rânduri!
ApreciazăApreciază
Mă bucur că v-au plăcut. Am citit mesajul domnului Ion Iliescu. Nu înțeleg dacă e atât de iubit de ce are o pază atât de drastică.
ApreciazăApreciază
Aici gasim mereu cuvinte frumoase despre oameni frumosi si prietenii frumoase. O seara faina.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru apreciere !
ApreciazăApreciază
Imi pare rau pentru prieten.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Imi pare rau ca nu il mai ai pe Tomi . De-a lungul anilor am pierdut multi”prieteni” dragi. Iti mai aduci aminte de Lady si Bondy?
De Labus nici nu mai vorbesc .El a fost „partenerul” tau in mai multe plimbari…
Offffffff… suntem in luna noiembrie, luna marilor pierderi: matusa Deborah , unchiul Ion si unchiul Vasile cum ii spuneai tu pana prin anul 2003. Pacat ca am gresit fata de ei in ultimii lor ani de viata. Culmea este ca desi realizez acest lucru , gresesc si azi fata de persoanele pe care le iubesc.
ApreciazăApreciază
În luna noiembrie au fost toți ?
Știi cum e ? De fiecare dată când ne părăsește careva ne gândim, ne pare rău apoi greșim din nou.
Am să-ți mărturisesc că în tinerețe mi-era mai ușoară despărțirea decât acum
Îți amintești ce mai suferea mama ?
ApreciazăApreciază
Da, gresim si nu invatam nimic din aceste greseli. Mai si rade mama de mine si imi spune ca stau bine cu teoria , dar sa pun in practica ceea ce spun si gandesc.
De ce oare nu reusim sa recunoastem cand gresim si sa ne cerem iertare din tot sufletul si sa ne caim pentru cele facute?
Imi amintesc cat a suferit matusa. Multe lacrimi am varsat impreuna , atat pt animalutele din curte care ne paraseau cat si pt oamenii de langa noi (pe vremea aceea toate rudele noastre erau in viata , din 1997 au inceput sa plece una cate una in lumea celor drepti)
ApreciazăApreciază
Ești fericită pentru că sunteți toți acolo, împreună. N-ai plecat departe de casă, nu te simți dezrădăcinată. Astăzi ești tare nostalgică ! Capul sus ! Îl ai pe puiuțul tău care va crește cât nici nu gândești de repede mare. Ești tânără !
ApreciazăApreciază
Imi pare rau pentru Tomi. Stiu si eu cum e. La mine a fost un pic mai dramatic cand l-am pierdut pe motanul meu Figaro, pentru ca a fost brusc si dintr-odata, m-am intors acasa si el nu mai era. Am aflat ca a preferat sa „adoarma” chiar la mine in pat. Nici nu am avut timpul si sansa sa imi iau adio. Daca te consoleaza cu ceva, mie imi place sa cred ca toti cei care se duc, fie ei animale sau oameni, se duc intr-un loc mult mai bun si mai linistit. Bucurati-va de noul membru al familiei, sper sa traiasca cat mai mult!
ApreciazăApreciază
La fel cred și eu. Abia acum îmi dau seama că eu sunt cea dependentă.
ApreciazăApreciază
Doamne ajuta !
ApreciazăApreciază
Să dea Domnul !
ApreciazăApreciază