Parfumul sincerității


Of, prieteni, la grea încercare ne-a pus Lolita !
Cu toate că sunt o persoană ce inspiră frământările mute pline de teamă, resentimente și alte frustrări ale celorlalți și expiră sinceritate cu tona, fiind o fire extrovertită, o sinceritate debordantă , nu pot să affirm cu mâna pe inimă că-mi permit obrăznicia de a spune adevărul mereu.

Sinceritatea poate să fie o calitate dar, uneori , poate să devină o armă în mâinile celorlalți, întotdeauna a rudelor apropiate și a prietenilor, îndreptată împotriva ta, al celui naiv , ce ai avut nesăbuința să-I acorzi atâta încredere și să-I faci destăinuiri pline de dragoste sau, de cele mai multe ori, doar ca semne de amiciție sau , și atunci mi se pare mult mai grav, împotriva unui alt suflet care suferă.

Locuiam într-un bloc , select pentru zona respectivă, unde se găseau doar două apartamente pe scara noastră. Unul ocupat de mine iar celălalt de o familie tot de dascăli. Cu ea aveam o relație aproape de prietenie, spun asta pentru că nu ne făceam confidențe de suflet, respectându-ne intimitatea una alteia. Îmi plăcea și mie și ei faptul că nu dădeam buzna una în casa alteia, cum au prostul obicei de a face unele vecine , văd și eu, și nici una în sufletul celeilalte. Ne spuneam fiecare ce voiam și știam că nici una dintre noi nu va pune vreo întrebare indiscretă pentru a intra în amănunte dar și că totul va rămâne între noi două ca un mare secret.

Știam că soțul o înșeală, o știa întregul sat , dar tocmai pentru acest motiv mă împrietenisem , simțind o mare compasiune pentru ea.

Într-o zi , tulburată fiind, m-a întrebat :
” Ești prietena mea, se spune că bărbatul meu mă înșeală. Tu știi ceva ? ”

Știam. Știam și cu cine .


Am privit-o și i-am spus, poate că dacă n-ar fi așteptat din partea mea o infirmare ar fi sesizat glasul meu stins, că totul e o minciună și o răutate din partea dușmanilor soțului ei care , în aceea vreme , era director de școală.

Nu mi-a părut și nu-mi pare rău nici astăzi că n-am fost sinceră în răspunsul meu. Destul de rar, la distanță de ani , ne mai întâlnim din întâmplare și bărbatul ei, care câți ani am fost vecini a tremurat la gândul că eu eu voi face vreo indiscreție referitoare la aventurile sale mai mult sau mai puțin galante, se bucură din tot sufletul văzându-mă. Ea e deja pensionară, au doi nepoți pe care și-I iubesc din tot sufletul , și se sprijină unul pe celălalt.

Sinceră , ca de obicei, am să vă povestesc o pățanie de-a mea petrecută în urmă cu 26-27 ani și care este prescrisă acum. Nu mă întâlnisem cu iubitul meu decât doar de câteva ori și cu toate acestea rămăsesm însărcinată. Pentru că nu exista perspectiva unui serviciu , absolvent de drept cu dosar la secu΄ nefavorabil, deh, sinceritatea exprimării unor opinii politice ale tatălui său se răsfrângea și asupra lui, s-a gândit c-ar fi mai bine dac-aș avorta .
Ghinion, considerat în acel moment un mare noroc, l-a întâlnit în drumul său pe un farmacist care i-a făcut rost pe loc de medicamente necesare unui avort.

Le-am luat c-o strângere de inimă uitând, pentru o clipă, faptul că sunt alergică la medicamente.
Am făcut șoc analfilactic neștiind nici până în ziua de azi cum de-am scăpat cu viață.

Rămăsese o singură soluție. Să obțin un certificat medical, illegal, care să ateste faptul că nu pot să nasc pentru că altfel riscam să dau naștere unui monstru.

Am găsit înțelegere la un medic care mi-a promis ajutorul sfătuindu-mă să nu-I spun nimic iubitului meu. Ceea ce n-am făcut orbită fiind de iubire.

Totul a decurs bine iar eu m-am căsătorit cu persoana iubită.


Au trecut anii, au fost evenimentele pe care le-am considerat revoluționare, soțul meu a ajuns avocat iar purtarea sa s-a schimbat. Cine mai era ca el ? Am ajuns la un inevitabil divorț în care se punea problema încredințării unor copii.

După cum vă așteptați domnul avocat a vrut să se folosească de orice chichiță favorabilă sie și , uitând că fusese principalul vinovat în administrarea unor avortive , mă șantaja cu faptul că va face cunoscut un certificat care ne salvase la timpul potrivit.

N-am povestit astăzi această întâmplare dintr-o mare slăbiciune sau pentru c-aș simți nevoia să mă destăinui. Nu. Mă gândesc doar că poate, cândva, cuiva îi va fi de folos pățania mea.

Sinceritatea mi se pare o perlă rară care încă mai miroase a apa mării, un diamant neșlefuit emanând parfum de curaj, respect de sine și noblețe dar cred că doar anumite persoane știu să prețuiască astfel de nestemate.

mirela gazduieste povestile parfumate , ca să o imit pe  Rokssanaיּ.s. blog ,

lolita a propus această temă,  ce m-a frământat de ieri când am aflat eu , și au mai scris :

carmen ,lili, vizualw, schtiel, vania, coltulcumuzica, androxa, gabriela

44 de gânduri despre „Parfumul sincerității

  1. a. O atât de copleşitor de sinceră destăinuire eu încă nu am mai citit nicăieri pe bloguri până acum! E ca şi cum, destăinuindu-ne, am avea curajul de a ne privi simultan în oglindă, ştiut fiind faptul că oglinda ne reflectă toate amănuntele într-o redare cu contur clar ca un tăiş…Şi uneori ne e ruşine de cum ne arată oglinda…
    b. Şi eu am ajuns la concluzia că, din raţiuni pragmatice, sinceritatea trebuie să aibă şi limite, nu poate fi dusă la extrem, pentru că, altfel, se întoarce împotriva ta precum un bumerang aruncat cu mai puţină măiestrie….
    c. Excelent text, deşi dur, dar….cine are urechi de auzit….să procedeze în consecinţă….

    Apreciază

  2. Trist dar, adevărat. De multe ori o minciună valorează mai mult decît un adevăr crud.
    Este mult de discutat pe această temă. Ferice de cei care nu sunt puşi în astfel de situaţii. Ştiu cum este pentru că am avut parte şi eu de cîteva situaţii de acest gen.

    Apreciază

  3. Ma bucur ca, desi tema initial te-a pus la grele incercari, ai reusit si ai scris ceva absolut veridic si frumos cum este perla scoasa din scoica si din apa sarata a marii. Viata ne pune mereu la grele incercari si dar, eu cred ca sinceritatea e necesara. Unele lucruri trebuie rostite si rezolvate oricat ar fi de dureroase, dar fiecare hotaraste pana unde merge cu sinceritatea. E adevarat si ca unii o folosesc drept arma, dar viata, timpul au grija sa-si plateasca toate datoriile…
    Toate cele bune! 🙂

    Apreciază

  4. buna seara,
    esti nemaipomenita, dJ, cu tema propusa.

    Legat de ”adevar” – eu mai am teoria ca uneori cuvintele pot ucide si fizic si psihic,
    ca uneori adevarul ucide,
    ca uneori spunind adevarul poti sa distrugi ceva frumos.

    nu militez pentru minciuna, dar, cred, ca uneori anumite adevaruri nu trebuie spuse pentru a salva adevaruri mai mari..

    Apreciază

  5. Sinceritatea înseamnă câteodată şi mult curaj. Dacă aş fi fost în locul tău (uite că acum încerc eu să fiu sincer), nu ştiu dacă aş fi avut acest curaj, să povestesc lucruri care sunt totuşi destul de… personale.
    Tocmai de aceea te rog să primeşti din partea mea o adâncă plecăciune…

    Apreciază

    1. Au trecut atâția ani ! Până și securitatea, aceea care ne păzea ca să nu ne sustragem de creșterea natalității, a dispărut. Farmacistul care a vrut să ne ajute e mort de mult. A murit la ceva timp de la întâmplare . Surprinzător de tânăr. Eu, la timpul potrivit, mi-am luat măsurile de rigoare iar acum toate sunt prescrise.
      Mulțumesc pentru plecăciune.
      Sper să fie cineva care să învețe din nesăbuința mea.

      Apreciază

  6. Îmi cer scuze că abia de vreo oră acum am sosit acasă, având doar timpul necesar să citesc minunatele poveşti cu parfum de sinceritate.
    Of, Carmen dragă, cât de dureros este să ascunzi atunci când, poate, salvezi…vieţi, da, vieţi, făcând asta. Şi cât de dureros este uneori să mărturiseşti şi să te destăinui, atunci când trebuie să fii tu însăţi, să fii sinceră până la capăt. „“O clipă de adevar valorează mai mult decât o viaţă de minciună”…da, uneori chiar aşa este.
    Să ai o duminică liniştită, cu multă sănătate!

    Apreciază

    1. Mirela, scuzele sunt de prisos. Fiecare dintre noi avem o familie, niște îndatoriri. Nu cred că suntem , niciunul dintre noi, niște neadaptați social care trăim doar cu internetul și prin internet. Mulțumesc pentru urări. Vă doresc și vouă, și tinerei domnișoare talentate, numai bine !

      Apreciază

  7. Doamne, sper că motănelul este mai bine, că nu suferă pre mult, că îi este bine lângă un suflet mare ca al tău. Mângâie-l, a trecut prin multe, îmi amintesc povestea lui scrisă cu sufletul aici. Permite-mi să vă îmbrăţişez!

    Apreciază

  8. Traumatizanta povestea de viata prezentata .
    Ati trecut prin multe pericole mai ales , ca era si pe timpul regimului comunist .
    Ma bucur , ca baietii au ramas in custodia Dumneavoastra si ati scapat cu viata in urma socului analfilactic . Ati riscat enorm .
    ATI FI MERITAT UN SOT IUBITOR SI AFECTOS ATAT CU DUMNEAVOASTRA , DAR SI CU COPII !
    SUNTETI O LUPTATOARE !
    SINCERE FELICITARI !
    VA ADMIR !

    Apreciază

  9. Sinceritatea aduce multe necazuri, dar verticalitatea ei te face un om cu constiinta curata demn si vertical. Dupa necazurile sinceritatii vin si bucuriile iei, poti sa privesti demn in ochii pe fostii dusmani, avind bucuria sinceritatii. O duminica faina.

    Apreciază

  10. Interesanta tema. Eu chiar am o problema cu sinceritatea, sunt de o sinceritate brutala cateodata, in special cand ma enervez; cu toate astea o fac inconstient si nu ca sa ranesc pe cineva, dar din pacate, uneori se intampla si asta. Stiu ca ar trebui sa ma mai abtin cateodata, dar nu prea reusesc. Nu stiu cum fac totusi ca pana la urma, persoanele pe care le ranesc cu sinceritatea mea debordanta ma iarta intotdeauna. In orice caz, ma autoeduc sa imi mai tin gura cateodata. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s