Așa cum se întâmplă mereu în viață, Tomi se pregătește să mă părăsească !

Așa cum se întâmplă mereu în viață, Tomi se pregătește să mă părăsească !
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
      Cu toate că mai avea doar  un singur dinte în gură, toată vara, ca orice mascul feroce , a plâns după Tățica, o pisică pe care-o vedea pentru prima oară și care-a stat în gazdă la noi, vreo două luni, exact timpul necesar pentru spitalizarea stăpânului ei.Doamne ce-i mai dădea târcoale și ce mai ofta după ea ! Apoi  Țățica a plecat iar el și –a revenit . Ba, mai mult a început să doarmă șmecherul de el cocoțat pe suportul de rufe întins cu hainele mele sau pe pernele mele de mătase abia scoase din ghiarele fiului meu mai mic. Oase domnești amândoi, aleg ce-i mai bun !Luată cu gândurile, preocupată până și noaptea în somn, cum să- i fac pe noii mei elevi să învețe, unul, din clasa a IX a , m-a întrebat nevinovat, după 3 săptămâni în care-am rezolvat în clasă exerciții de matematică, ce materie predau iar altul, de data aceasta din clasa a XI a, mi-a spus foarte revoltat ” da, ce trebuie și să învățăm ? ”, n-am observat moleșeala ce l-a cuprins pe Tomi și lipsa poftei sale de mâncare.

Am mers cu el la doctor, am sperat că este vorba doar de vreo gripă luată de la mine, dar în urma analizelor am aflat că este grav bolnav și n-are șanse de supraviețuire.

Cum, de fiecare dată când m-a părăsit una dintre persoanele dragi mie, mi-am făcut mari mustrări de conștiință că n-am stat mai mult timp lângă ea, acum, când revin acasă, mă așez lângă Tomi prietenul meu drag și credincios știind că aceasta era marea lui plăcere. N-am uitat de promisiunile  făcute, de a continua poveștile începute dar,  recunosc,  că n-am starea sufletească s-o fac.

Vania.

  Pentru prietenii mei on-line un semn de viață din partea mea ca să știe că nu i-am părăsit.
 
 
 
 
 
 

36 de gânduri despre „Așa cum se întâmplă mereu în viață, Tomi se pregătește să mă părăsească !

  1. Uf, stiu ca doare…..
    Am plans si eu dupa motanelul meu…stiu cum este…dv mi-ati sters lacrima atunci….as vrea sa pot fac acelasi lucru acum…..
    Aceste animalute raman mereu in sufletul oamenilor….incep sa cred fac parte din alta dimensiune…si ca raman mereu langa noi…doar perceptia noastra asupra lor se schimba…nu stiu cum sa explic….am auzit si la colegele de serviciu povesti incredibile…
    .Iar mie inca mi-e dor de Justin….
    O sa treaca durerea…greu…dar va trece….
    Cu drag, Marilisa

    Apreciază

  2. Mi-a murit o catelusa in urma cu niste ani.Avea cancer,diabet,piatra la rinichi.Am dus-o la doctor si doctor era plecat din localitate.Nu inseamna ca daca era o salva.I-au facut perfuzii si mi-a murit in brate.Acum am doi caini,unul a paralizat,celalalt a cam imbatranit si ii pica dintii.CAinele paralizat e foarte jucaus.

    Apreciază

  3. carmen, nu ştiu dacă ştii, eu am pierdut-o pe naomi în iarnă, după aproape 17 ani de viaţă în care mi-a dăruit mult, enorm, copleşitor…
    ştiu prin ce treci. dacă crezi că te pot ajuta, sunt aici cu tot sufletul.
    mă voi ruga pentru sufleţelul lui şi pentru al tău.

    Apreciază

      1. carmen, nu ai de ce să mulţumeşti. eu am avut atunci nevoie de prieteni care înţeleg cum este să ţi se desprindă din suflet, un suflet care nu vorbeşte. şi nu spun vorbe mari, dar decizia de eutanasiere a fost cu siguranţă cea mai grea decizie din viaţa mea. mai plâng şi acum… mai doare.
        şi repet: dacă ai nevoie de o mână întinsă, ţi-o ofer necondiţionat.

        Apreciază

  4. ola, prietena noua macar ne-a dat DUMNEZEU grai si putem sa ne spunem necazurile,dar pacat de aceste animale ca nu pot sa-si declare dragostea fata de prietenii lor si durerile lor, sincer imi pare rau ca si eu am trecut de multe ori pri asa ceva,si sint convinsa ca iti va iesii in cale singur urmatorul TOMITA.

    Apreciază

      1. Noi ducem o viata normala cu necazuri si bucurii,o viata tumuluoasa plna de urcusuri si cobarisuri in care domneste legea junglei. Concluzie : viata e frumoasa si trebuie traita pina la capat.

        Apreciază

      1. insifucienţa renală este, carmen, crede-mă că ştiu, boală mortală la pisici. şi nu din cauza apei de la robinet se naşte ci din cauza felului lor de a se hrăni. pisicuţele sunt totuşi nişte carnivori mai mici care nu prea beau apă. în plus ştiu să ascundă foarte bine semnele de boală. idealul este ca după vârsta de 7 ani, orice pisicuţă ce locuieşte în casele şi sufletele noastre să facă anual, pe lângă vaccin, un control renal ce poate depista banalele răceli ce duc mai târziu la insuficienţă.

        Apreciază

  5. mă tem, carmen, că dacă este vorba de acest diagnostic (pe care l-a avut şi naomi, altfel cum aş putea ştii atât de multe despre boală) va trebui să treci prin ce am trecut şi eu: injecţia finală. 😦 este greu, ştiu, este groaznic, dar îl vei elibera de chinuri.
    sunt cu tot sufletul alături de tine.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s