Prima întâlnire


I
M-am tot gândit la prima întâlnire a mea și nu știam dacă să vă povestesc sau nu. Dar, fie, vă voi destăinui un secret bine ținut ascuns zeci de ani, ferecat cu multe lacăte.
Am o fire ciudată, atunci când mă supăr pe cineva uit toate detaliile plăcute, neplăcute sau fără nicio relevanță . Nu-i mai știu persoanei respective ziua de naștere, numărul de telefon sau momentul în care ne-am cunoscut. Efectiv se așterne o mare uitare.

Slabe nădejdi să-mi amintesc de o primă întâlnire amoroasă dacă relația s-a terminat. Și totuși …

Mama nu-mi dădea voie ca în liceu să am un prieten, vă dați singuri seama despre ce prietenie e vorba, pentru că , motiva dânsa, nu mi-ar mai fi fost capul la învățătură.
Cum nu se poate să oprești inima să se îndrăgostească și , ca urmare, un efect prea mare n-a avut, doar că, nu pot să spun, c- am avut o primă întălnire programată fiind încă în liceu.

Am intrat la facultate, terminasem deja primul an și , așa era pe-atunci, am fost trimiși în practică agricolă la Moțăței. Să culegem porumbul rămas pe câmpurile patriei nestrâns.
Să vă mai spun că, în timp ce noi eram pe câmp tăranii stăteau în cârciumă și beau, cred că e de prisos.

N-am rezistat decât vreo zi sau două pe câmp și, fiincă aveau nevoie de ajutoare la bucătărie, am preferat ca împreună cu alți colegi de an să curățăm zarzavaturile, să spălăm vasele murdare, să servim pe la mese și să mergem pe câmp, la prânz , cu mâncarea caldă.

Cum în apropiere era o fermă de animale, cred că vaci, peste tot mișunau muștele.
Erau prezente peste tot, în ciorba și mâncarea de la bucătărie, în paturile noastre și , nu știu ceilalți, dar chiar și în visele mele. Mă trezeam și în cele câteva minute, cât încă stăteam cu ochii închiși, le vedeam bâzăind bezmetice.

Mi-era teamă să mă ating de ceva de mâncare, pentru colegii noștri aveam grijă să le pescuim muștele înainte de a le pune mâncarea în farfurie, m-ai prindeam câte-o friptură făcută special pentru personalul bucătăriei sau profesori, așa se face că în câteva zile arătam slabă ca o arătare și neagră de atâta foame.

Într- o seară plăcută de octombrie, încă se mai vedea soarele roșiatic pe cer, a apărut un grup de bucureșteni. Ce erau nu mai știu. Bănuiesc că ingineri și subingineri. Gălăgioși nevoie mare, de , de la capitală, spuneau glume și râdeau zgomotos.
Dintre ei s-a făcut remarcat imediat un tip înalt , cu trăsăturile obrazului dulci și cu niște ochi mari și albaștrii. În treacăt l-am zărit și eu dar mi-am văzut de spălatul vaselor rămânând imperturbată la farmecele sale. Toate colegele mele, studente la mate-info, s-au strâns în jurul său și l-au servit cu ce era mai bun de mâncare.

Eu îmi plângeam în liniște soarta de a fi acolo și de a face treabă.
”Ce bine-ar fi fost dacă acum aș fi acasă ! ”
Am spălat farfuriile, am șters tacâmurile, am măturat un pic după care m-am dus la culcare.

Eram frântă de oboseală.

II

Cineva trăgea serios de mine. ” Trezește-te ! Hai, trezește-te ! Te chiamă un băiat . ”

” Cum îl cheamă ? ”

” Nu știu. Nu-l cunosc. ”

” Foarte bine ! Pentru un necunoscut nu mă dau jos din pat. ”

M-am întors pe partea cealălaltă. Liniștită. ”Să mă caute ziua. ” 

După alte minute mă zmucește altcineva. O fată. ” Mergi afară ! Din cauza lui nu putem să dormim niciuna. Insistă să ieși afară. Cică a vânat un iepure de dragul tău. ”

” Voi sunteți nebune ? Nu cunosc pe nimeni atât de amorezat de mine ca să vină după mine. ”

” N-are importanță. Îl vei cunoaște. ”

Mă ridic încă buimacă de somn , îmi iau ceva peste pijamaua subțire de vară, plecasem total nepregătită, cred că-mi inchipuisem c-o să avem condiții de hotel,  și ies la ușă. 

Îmbrăcat într-o șubă groasă, c-un pușcoci în mână , rezemat molatec lângă ușă , m-aștepta,  blând ca un motan , nimeni altul decât băiatul bucureștean ce fusese vedeta serii.

” Nu te cunosc. Cine ești și de ce îndrăznești să mă trezești noaptea din somn ? ”

 

 Mințeam. Auzisem destul de bine că-l cheamă Mihai și că venise cu echipa sa să rezolve ceva. Ce anume nu mai știu. Sunt aproape 35 de ani de atunci.

” Ai văzut luna ? ”

Discul astrului era uriaș. Noaptea plină de o puzderie de stele, aerul curat al nopții. Totul era pregătit pentru o noapte de dragoste.

Nu știu la ce sperase Mihai, ce planuri își făcuse  dar, întreaga noapte, n-am făcut altceva decât să-l ascult cum îmi spunea vorbe dulci pe care mi le șoptea, cât de duios putea, în urechea mea.

Să vă mint și să vă spun că nu ne-am îmbrățișat și sărutat ? N-ar fi frumos.  Prea era răcoare spre dimineață și șuba paznicului , între timp recunoscuse cum reușise să facă rost de pușcă și cojoc, prea strâmtă.

” Mă-nsor cu tine. Ești foarte frumoasă ! ”

Eram eu tânără dar gâsculiță nu.

” N-o spune adevărul dar, un pic, un pic îi place de mine ! ” Mă gândeam eu flatată de vorbele sale.

” Ne facem casa noastră în București, acum stau cu părinții, și facem câți copii vrei. ”

Noaptea  lungă, ajunsesem și la un astfel de subiect.

” Bine. Mai vorbim. De unde știi tu că vreau eu să mărit cu tine ? ” 

Ne-am despărțit când au mijit zorile. Eram frânți de oboseală.  Atâtea ore state în picioare lângă magazia,  în care eram noi fetele cazate, puteam s-o considerăm ca pe o mare performanță sportivă.

 

Dumineca am mers cu unul dintre colegii săi în sat. Familia la care erau ei invitați n-au știut ce să mai pună pe masă, cu ce să-i mai servească pe oaspeții din București , ca să le facă plăcere, iar pe lângă ei am mâncat și eu, după două săptămâni de foamete, mâncare gătită.

 

” Vrei să ne fi naș ? ” Îl întreba Mihai pe colegul său.

” Eu cu fata asta mă însor! ”

 

Toată lumea era veselă. Ei au și băut ceva vin, ceva bere. Eu învățată cu laptele am avut parte de câteva căni cu lapte acru , bătut.

   

Mă simțeam bine cu marea de flori din brațele mele, nu știu ce gospodină sau nevasta cărui subordonat , ce trebuia inspectat, se milise de el și-i culesese ditamai buchetul, pe care el, ca un șmecher, mi-l adusese.

” Am gânduri mari cu tine ! ” Îmi repeta el cu un zâmbet șăgalnic .

 

A plecat peste câteva zile. Mi-a dat numărul său de telefon  de acasă și-a rămas ca,  fix , peste două zile eu să merg la ora fixată de noi doi la Poșta din Moțățăi Sat așteptând  să mă sune .

”Nici nu ne-am despărțit și, deja , îmi e dor de tine ! ”

 Au fost ultimele sale cuvinte.

 

EPILOG

URMAREA VA FI  ÎN ” MIERCUREA  FĂRĂ CUVINTE ”

 

Am căutat fotografii cu Moțăței și n-am găsit. În schimb mulțumesc pe această cale :

http://www.ingradina.com/?p=9086 și

http://www.fotofocus.ro/fotografii-noemig.html de unde am putut importa cele câteva imagini frumoase.

 Psi…a ales acest titlu incitant pe care cu toată aglomerația de treburi pe care le am nu -l puteam rata  iar  celorlalți: marina, abisurile, tibi, redsky, vero, virusache, rokssana, cristian, cita, scorpio, anaid şi iar tibi. au făcut ceea ce trebuia. Blog Dיּ Agatha a copiat linkurile de la șefa, ea zice iar eu doar repet (linkuri preluate de la șefă :-D ) iar eu, ca și bravii mei elei de la ea . 😆

35 de gânduri despre „Prima întâlnire

  1. ahaaaa…. deci linkurile se copiază de la mineee! brava, brava! drept pedeapsăăă… îţi zâmbesc, cum altfel!
    uite că în vreme ce eu te citesc pe tine, tu ai scris la mine…
    tare frumoasă povestea ta, parcă am fost acolo, cu tine… 🙂

    Apreciază

    1. Poate va mai scos din ”butoiul ” nostalgiei.

      Am copiat pentru că am citit un dialog între tine și Vero. Te plângeai că unii nu știm unde să trimitem linkuri și, cum m-am simțit cu musca pe căciulă, am rezolvat problema cum m-am priceput și eu mai bine. Sper să fi înțelegătoare.

      Apreciază

  2. Fiecare avem , undeva voit adanc ingropat , o poveste cu un print mincinos care ne-a promis luna si alte astre lasandu-ne doar cu speranta de a le vedea vreodata . Sau poate printul tau a fost mai putin mincinos ca altii ?

    Apreciază

  3. aw.aw.aw…ce frumos…nu-mi spune c-au fost chiar ultimele cuvinte….da-ne continuarea… 🙂

    „atunci când mă supăr pe cineva uit toate detaliile plăcute, neplăcute sau fără nicio relevanță . Nu-i mai știu persoanei respective ziua de naștere, numărul de telefon sau momentul în care ne-am cunoscut. Efectiv se așterne o mare uitare.”…rac autentic….memorie selectiva…nici eu nu-mi aduc aminte chestiile naspa…le plang,le jelesc si le-ngrop adanc de nu mai reusesc nici eu sa le gasesc…

    Apreciază

  4. Eu astept continuarea… desi o cam banuiesc.
    Ceea ce doresc sa va spun este ca am cunoscut un barbat care ofteaza si azi dupa o fata lasata in gara la Focsani si cu care nu s-a mai vazut niciodata!(si sunt vreo 50 de ani!) Ori de cate ori a suferit din dragoste, chipul fetei aceleia cu care a stat 9 ore la Focsani… ii apare ca o icoana a posibilei fericiri ratate!
    Cum spuneam in postarea mea… mare lucru sa simti cand te intalnesti cu fericirea!
    Dar asta e! In fond ar fi tare plictisitor sa fie toate lumea fericita, nu?
    mi-a placut si… astept!

    Apreciază

  5. Ce poveste frumoasa…mi-ar place continuarea sa fie o poveste de dragoste frumoasa…In primavara aceasta, intr-o intrunire , eram si eu ,,gura -casca,,..plictisita de tot si de toate…mi-a atras atentia insa chipul unui barbat..mi se parea ca il cunosc de undeva…cat pe ce sa il salut eu…am intrebat de cineva daca e cutarescu…ah nu…raspuns sec…Bine..mi-am vazut de treaba…la un moment dat m-am simtit privita intens…ei na..lasa sa se uite mi-am zis…Frumos a fost ca dupa 2 zile l-am gasit in fata, la serviciu…Mirare…bucurie…nici eu nu pot defini..Problema este ca am fost..si sunt atat de emotionata in prezenta acestui om..incat abia pot vorbi…nu ma pot concentra…ma pierd cu totul…fac si gafe…una dupa alta…..E jumate de an de cand il stiu….nu pot spune ca avem chiar o relatie…..ceea ce nu pot intelege…de ce de fiecare data cand ma intanesc cu el…am senzatia de la inceput..ca il stiu de undeva…de foarte mult timp…cineva care simt ca imi este atat de cunoscut…si de care in realitate ….nu stiu mare lucru..Ce e asta?…Dragoste? Aiureala?

    Apreciază

  6. OFFFFFFFFFF…. frumoase amintiri , dar exista unele si mai frumoase ….
    O fotografie…. un trandafir totdeauna proaspat …. un tanar frumos din Perisor…

    Un tanar frumos cu ochii albastrii , care statea la taclale cu matusa si vorbeau de dulceata de nuci…… Sper ca nu li-ai uitat ….

    Apreciază

      1. De V … nu mai stiu nimic, totul s-a sters din memoria mea ….. asa cum se scutura petalele de trandafir.
        Pe Domnul M…. l-am vazut de mult de tot ….. se mai implinise putin si avea verigheta…..Offfffff.. cate corcoduse am aruncat eu in voi…..Erati o pereche reusita…… in mintea mea de atunci
        Te pup pustoaico!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s