N-am să aduc vorba despre coșmarul fiecărei zile, acela de a drămui fiecare bănuț și fiecare fărâmitură de pâine pentru a nu fi nevoită să- mi amanetez cele câteva obiecte de aur rămase, celelalte le-am pierdut pentru că n-am avut bani să le pot răscumpăra, pentru că erau moștenire de familie. Mulțumesc Domnului că le-am avut și-mi propun ca, după ce va trece criza asta, care s-a lungit de la 6 luni la aproape 18 și care pare că n-are de gând să ne părăsească, să cumpăr aur ori de câte ori îmi va rămâne vreo centimă de leu necheltuită.
Mă gândesc că alții sunt mai amărâți și, atunci , îmi zic cât de bogată sunt.
N-am să aduc astăzi vorba despre coșmarul meu și doar al meu , alergia asta care mă urmărește peste tot și tot timpul, pentru că știu oameni mult mai bolnavi decât mine și care se luptă fără să crâcnească. Îi compătimesc dar îi și admir pentru curajul lor. Știți câți dintre cei de lângă noi suferă în tăcere ducând povara unei boli incurabile ?
Vă dați seama că n-am să aduc vorba, astăzi, despre coșmarul fiecărei femei, acela de-a vedea pe propriul chip ridurile ce-I apar.
Mă număr printre persoanele fericite care n-au coșmaruri. Pentru mine somnul este o bucurie , un răsfăț, un prilej de reîntâlnire cu persoanele dragi și care nu mai locuiesc pe acest Pământ ci în Ceruri.
Ori de câte ori pot s-o fac, închid ochii și adorm imediat .
Și totuși, a existat o vreme când somnul meu era bântuit de coșmaruri.
Am să încerc , oare de ce e atât de greu, să vă povestesc despre acele vremuri. Mă gândesc că poate cineva, vreodată , se va gândi la ceea ce voi scrie și îi va folosi.
Mă gândesc că, dacă Oprah a avut curajul de a dezvălui întâmplări mai grave din viața ei , pot să -mi permit această mică indiscreție și eu.
Eram destul de mică, mă gândesc acum , pentru că nu mergeam la școală. Părinții mei se certau iar eu, pasivă mă jucam în continuare cu păpușile pe jos. Alteori stăteam pe patul meu și , pentru că-mi plăcea enorm să desenez, făceam crochiuri cu ei certându-se. Nu plângeam , ca alți copii, cum văd că se întâmplă prin filme, trăgând de unul sau de altul. Nu. Categoric nu. Păream că nici nu mă interesează.
În schimb, noaptea mă trezeam udă de transpirație și speriată de moarte. O vrăjitoare urâtă și fioroasă mă urmărea, aproape de fiecare dată reușea să se apropie de mine, să mă prindă și să mă ucidă. Câteodată îmi era teamă să mă mai culc. Nimeni nu înțelegea de ce mi se întâmpla asta și se se punea totul pe seama poveștilor nevinovate.
Într-o dimineață mama m-a luat de mână și am plecat la bunici, la Craiova. Părinții mei se despărțeau. N-am realizat imediat, e posibil să fi trecut ani buni până mi-am dat seama.
Din acea clipă, vrăjitoarele, care ani buni mă urmăriseră noapte de noapte, m-au părăsit ducându-se la alți copii ai căror părinți nu se înțelegeau prea bine.
Din acea clipă, somnul meu a fost liniștit iar cu timpul a devenit o binecuvântare.
Provocarea a venit de la Diriga Psi. O săptămână a trebuit să mă gândesc despre ce coșmaruri aș putea scrie. Am făcut-o și de data aceasta.
( Să nu mă pârâți , am copiat de la Linkping ! Nu vreau să iau nota 1)
Despre coşmaruri au mai scris: psi, redsky, abisuri
Promit să citesc atunci când mă întorc acasă pentru că se îngroașă gluma. Au mai scris : Cătătorii, virusverbalis
cosmarul povestit de tine, l-am trait si eu, e drept de pe alta pozitie si la alta varsta. ma bucur ca ai reusit sa-l depasesti si sper ca nu ti-a marcat viata!
ApreciazăApreciază
Nu mi-a marcat viața. Am învățat că o discuție contradictorie, mai mult de atât de fapt, nu face bine copiilor prezenți.
ApreciazăApreciază
coşmarul acesta al tău şi al multor, prea multor copii eu l-am văzut umbrind chipul soţului meu. îmi amintesc că mi-a povestit o singură dată despărţirea de tatăl său şi a plâns. aş fi vrut atunci să pot avea puterea de a şterge totul. încă mă mai lupt cu acele amintiri ale lui, cele pe care acum nu mi le spune niciodată dar le văd venind în răstimpuri, atunci când nu înţelege că eu nu ştiu cum este ca părinţii să se certe, să plece…
ApreciazăApreciază
Ești o persoană foarte fericită. Toată copilăria și tinerețea mi-am dorit pace. O am acum, liniștea din familia mea, și țin mult la ea.
Psi, pe tine te cred. Știu că nu ai niciun motiv să ne păcălești.
În schimb, nici eu nu pot pricepe și cu foarte mare greutate cred că există astfel de familii. Copilăria își pune ampreta pe viața noastră.
ApreciazăApreciază
iata si confirmarea; nu merita sa mentii artificial o astfel de casnicie, doar pentru copii, fiindca ei in primul rand vor suferi…
ApreciazăApreciază
Sunt multe femei care-și motivează alegerea de a sta lângă un bărbat care le terorizează spunând că o fac pentru copiii lor. Nu e adevărat. Se mint pe ele însele.
ApreciazăApreciază
Cosmarul real transpus in transpiratii nocturne … Cati nu il cunoastem , din pacate
ApreciazăApreciază
Nu m-așteptam ca să fie atâția care să recunoască.
ApreciazăApreciază
Mi s-a intamplat si mie… eram mai mare cand mi s-a spus ca, oficial, parintii mei divortasera. Mai tarziu, dupa cativa ani, mama a incercat o reimpacare… n-a mers, si o felicit ca a rupt-o, in final, chiar daca era vorba despre tatal meu. Asa, m-a ferit cu adevarat de un cosmar care putea sa inceapa, oricand!
ApreciazăApreciază
Am vrut să mă reîmpac cu soțul meu după vreo 7 ani. Era tatăl copiilor mei. N-au mai vrut cu toate că la despărțire au fost supărați pe mine.
ApreciazăApreciază
„Mă gândesc că alții sunt mai amărâți și, atunci , îmi zic cât de bogată sunt.”
Excepţională vorbă! Am aplicat-o toată viaţa. Am avut şi momente bune şi momente rele în viaţă. Am avut momente cumplite de vreo două sau de trei ori. Niciodată nu m-am uitat cu jind la cei care au mai mult decît mine. Şi cînd m-am aşteptat mai puţin, Dumnezeu mi-a dat chiar mai mult decît am avut nevoie.
La temă : n-am avut coşmare niciodată. De ce? Nu ştiu…
ApreciazăApreciază
Nici eu nu sunt invidioasă. Totdeauna mă gândesc că undeva , în spatele opulenței afișate, se ascunde ceva.
Cred că o conștiință împăcată nu ” e dăunătoare ” somnului !
ApreciazăApreciază
…bine ca acum cunosti implinirea…altii sunt purtatori de dureri cauzate de incalcarea juramitelor facute pe cand erau copii…ca lor nu li se va intampla asa…
Zi faina sa ai.
ApreciazăApreciază
„altii sunt purtatori de dureri cauzate de incalcarea juramitelor facute pe cand erau copii ” ?
Ori sunt eu obosită de nu înțeleg ?
ApreciazăApreciază
Copilaria mea a fost umbrita de scandaluri, batai si bautura . Si acum am imaginile , cand tata o batea pe mama . Violenta a fost pentru mine din copilarie un factor de existenta si de rutina . . .
Sunt invatata cu GREUL . Acest articol mi-a adus aminte de amintiri neplacute si traumatizante din viata mea . Sunt familiarizata cu asprimea si duritatea . De multe ori VIATA este NEDREAPTA . . .
CA SI IN CAZUL DUMNEAVOASTRA VIATA ESTE NEDREAPTA .
VA INTELEG !
ATI FI MERITAT MAI MULT !
ApreciazăApreciază
Ce bine de tine..Io adorm greu..O zi frumoasa! :))
ApreciazăApreciază
Din punctul acesta de vedere n-am nicio problemă.
ApreciazăApreciază