DUZINA DE CUVINTE Mama

Și a fost unul, un român adevărat care a știut să transforme prostioarele copilăriei în povești nemuritoare

Am un mic RĂGAZ , domnul ministru Funeriu nu ne-a mai cerut să scriem nicio hârtie nefolositoare învățământului , decât poate celor care-o vând și câștigă din asta o avere , așa că, având timp să cuget la una și la alta , m-am gândit că ar fi bine să vă povestesc despre cea căreia trebuie să-I mulțumesc pentru ceea ce sunt astăzi. Mama.

LACRIMA ce se prelinge pe obrazul meu e o dulce mângâiere a amintirilor ce se învălmășesc în inima mea .

N-am fost un copil sau adolescent ieșit din comun de cuminte și de tocilar. Vreun geniu nici atât. Dar, de acest fapt, v-ați dat seama de mult.

                                                                                                                Ediția Eugen Taru, 1959

Copil fiind, vorba unui român de-al nostru cu care ne mândrim, nu la Băse΄ mă refer ci la Creangă, despre primul vom vorbi de bine doar după ce va ridica ANCORA și va deveni NALUCA președintelui de azi, mai toată ziua mă jucam.
Când nu eram printr-un pom , PASĂRE făr΄ de ARIPI, dădeam cu piciorul în mingea , jucam cu băieții de pe strada mea fotbal, ce nu nimerea mai deloc POARTA improvizată din câteva pietre strânse laolaltă.

Băse΄ povestindu-și amintirile din copilăria sa zbuciumată de valurile comunistului Năstase

 

 

       Degeaba îmi tot explica mama că sunt LUMINA ochilor ei și că ar fi bine să-i arăt recunoștința mea învățând, învățând, învățând.
Pe o ureche îmi intrau vorbele ei și pe alta-mi ieșeau.
Odată, se pare că astăzi am chef de pierdut vremea, iertată să-mi fie logoreea dar prea am tăcut multă vreme, părinții m-au lăsat încuiată în casă.
” Să -ți faci temele până ne întoarcem noi ! ” Mi-a spus tata autoritar. ” Bine. ”
Am răspuns eu cu un glas stins că doar 8 anișori aveam.
Nu cred că trecuseră 10 minute de la plecarea lor și eu aterizam în IARBA mănoasă de sub geamul de la camera mea.
PEDEAPSA, pentru tema nefăcută, mi-am luat-o de la mama care era mai greu de dus cu preșul, cred astăzi, retrospectiv gândind, că și dânsa, în copilărie, fusese tot o pacoste de OM.

Pentru că am pornit chiar de la RĂDĂCINA vieții mele, știu că vreți să mergeți și pe la alții în vizită, vă las. Promit că voi reveni curând, cu alte mici dezvăluiri din viața mea de copil cuminte și ascultător, doar dacă vreți să mă mai primiți în casa voastră.

Pentru cei care nu recunosc stilul prietenului Baricada le recomand să-l viziteze. Nu vor pierde vremea degeaba .

Diriga Psi ne-a dat DUZINA DE CUVINTE iar noi, mai cuminți decât eram odată, ne-am făcut-o.

   psi, Sara, Abisuri, LaGrig, redsky2010, Vero, Dunia, EclipsaDeMarte, virusverbalis, anaid, Cristian Gheorghe, Cita, scorpio72, 

Altcersenin,  Cătătorii