Parfum de lună

" Un pas mic pentru om un salt urias pentru omenire "

 

  ” Bunico ! Mă mai ajuți ? ”

    Nicio mișcare.

  ” Știu că nu dormi. Nu te preface că nu mă auzi doar tu ești aceea care m-a chemat. ”

   Neavând ce mai face bunica reală îi răspunse nepotului său imaginar.

” Doar ce am terminat exercițiul de relaxare și, deja , ți -ai făcut apariția ! ”

” Bunico, știe toată România că voi, dascălii , aveți câteva zile de odihnă. V-ați terminat hârțogăria , aia pe care n-o citește nimeni, cine-i fraierul s-o facă, și până le vine o nouă idee nu mai ești stresată. Dar acum sunt eu. ”

”Dragul bunicii, ce-ai ? ”

” S-ar zice că nimic deosebit numai că,  nu pot să înțeleg , nu știu cum miroase luna ? ”

” A ! Doar atât ? Vrei să-ți spun o poveste ? ”

” Aha ! ”

Bunica își imagină cum îl ia în brațe pe nepotul său favorit și începu să-i povestească molcom.

Luna , fotografie denumit[ luna istoriei
 

” Aveam doar 13 ani când ne-am adunat cu toții, familie și prieteni de-ai noștri , să privim stupefiați și mândrii totodată cum primii oameni au ajuns pe lună. Eram fascinați, nu ne venea să credem că era posibil ca niște oameni să ajungă să pună  piciorul pe o planetă nelocuită. Noi toți cei care ne strânsesem laolaltă  eram  fericiți de două ori.

 

Odată pentru că, în sfârșit, Cosmosul  fusese cucerit și , a doua oară , pentru că nu rușii fuseseră aceia. E drept că îl simpatizam cu toții pe Yuri Gagarin pentru că era tânăr, frumos și brav, păcat că era sovietic, că făceam glume pe seama cățelușei Laika, dar ne creștea inima-n piept că un american temerar , din aceia pe care noi îi așteptam de decenii să vină să ne salveze de bolșevism, putuse să spună niște vorbe memorabile : ” Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire. ” Pentru că astfel a spus   astronautul american Neil Armstrong  în momentul în care a devenit primul om ce a pus piciorul pe Lună.

Trăiam momente ce aveau să râmână în istorie iar noi eram contemporani cu ele. Care a fost parfumul Lunii ? Nu-mi amintesc să ne fi spus cineva atunci dar,  bănuiesc,  că avea același parfum ca acel al măreției umane care,  prin inteligență, îndrăzneală și tenacitate , a descoperit noi lumi. Suav precum parfumul florilor abia deschise, curat precum ozonul munților înzepeziți , dulce precum dragostea și tare precum curajul celor care privesc cu încredere spre viitor. ”

Mirela a venit cu ideea iar tema de astăzi e propusă de Innerspacejournal. Au mai scris : Incertitudini, Enigmatica g1b2i3, Daurel, Vero, Sara , Lili

DUZINA DE CUVINTE Mama

Și a fost unul, un român adevărat care a știut să transforme prostioarele copilăriei în povești nemuritoare
Am un mic RĂGAZ , domnul ministru Funeriu nu ne-a mai cerut să scriem nicio hârtie nefolositoare învățământului , decât poate celor care-o vând și câștigă din asta o avere , așa că, având timp să cuget la una și la alta , m-am gândit că ar fi bine să vă povestesc despre cea căreia trebuie să-I mulțumesc pentru ceea ce sunt astăzi. Mama.

LACRIMA ce se prelinge pe obrazul meu e o dulce mângâiere a amintirilor ce se învălmășesc în inima mea .

N-am fost un copil sau adolescent ieșit din comun de cuminte și de tocilar. Vreun geniu nici atât. Dar, de acest fapt, v-ați dat seama de mult.

                                                                                                                Ediția Eugen Taru, 1959

Copil fiind, vorba unui român de-al nostru cu care ne mândrim, nu la Băse΄ mă refer ci la Creangă, despre primul vom vorbi de bine doar după ce va ridica ANCORA și va deveni NALUCA președintelui de azi, mai toată ziua mă jucam.
Când nu eram printr-un pom , PASĂRE făr΄ de ARIPI, dădeam cu piciorul în mingea , jucam cu băieții de pe strada mea fotbal, ce nu nimerea mai deloc POARTA improvizată din câteva pietre strânse laolaltă.

Băse΄ povestindu-și amintirile din copilăria sa zbuciumată de valurile comunistului Năstase
 
 
       Degeaba îmi tot explica mama că sunt LUMINA ochilor ei și că ar fi bine să-i arăt recunoștința mea învățând, învățând, învățând.
Pe o ureche îmi intrau vorbele ei și pe alta-mi ieșeau.
Odată, se pare că astăzi am chef de pierdut vremea, iertată să-mi fie logoreea dar prea am tăcut multă vreme, părinții m-au lăsat încuiată în casă.
” Să -ți faci temele până ne întoarcem noi ! ” Mi-a spus tata autoritar. ” Bine. ”
Am răspuns eu cu un glas stins că doar 8 anișori aveam.
Nu cred că trecuseră 10 minute de la plecarea lor și eu aterizam în IARBA mănoasă de sub geamul de la camera mea.
PEDEAPSA, pentru tema nefăcută, mi-am luat-o de la mama care era mai greu de dus cu preșul, cred astăzi, retrospectiv gândind, că și dânsa, în copilărie, fusese tot o pacoste de OM.

Pentru că am pornit chiar de la RĂDĂCINA vieții mele, știu că vreți să mergeți și pe la alții în vizită, vă las. Promit că voi reveni curând, cu alte mici dezvăluiri din viața mea de copil cuminte și ascultător, doar dacă vreți să mă mai primiți în casa voastră.

Pentru cei care nu recunosc stilul prietenului Baricada le recomand să-l viziteze. Nu vor pierde vremea degeaba .

Diriga Psi ne-a dat DUZINA DE CUVINTE iar noi, mai cuminți decât eram odată, ne-am făcut-o.

   psi, Sara, Abisuri, LaGrig, redsky2010, Vero, Dunia, EclipsaDeMarte, virusverbalis, anaid, Cristian Gheorghe, Cita, scorpio72

AltcerseninCătătorii