Viața de sclav pe domeniul ministrului Funeriu mă duce cu gândul la o PLIMBARE PARFUMATĂ LA MARGINEA PĂDURII

Ca și viața ce-o duc acum, alb-negru !
 Din fatidica zi de 12 septembrie , cea în care a început școala, nu fac altceva decât muncesc. Nu mă refer la orele de curs , nici la pregătirea mea pentru ele, ci la restul documentelor pe care trebuie să le prezint direcțiunii. Nu sunt cerute de director că așa vrea el, îl înțeleg și -i înțeleg și culoarea roșie din obraji, semnul unei tensiuni mărite,  ci pentru că și lui îi cer alții. Mă îndoiesc însă  că are cineva atâta timp încât să le și citească dar , cum birocrația e-n floare , mă supun.Marți, m-a trezit cutremurul. La început am fost speriată dar  apoi m-am gândit că mi-a folosit trezitul atât de matinal cu toate că aveam ore de la prânz. Mi-am dat seama că voi putea să muncesc mai mult timp. Și am muncit neîntrerupt  22 de ore . E un record pentru mine. Am fost la școală după care seara m-am așezat în fața calculatorului și, dă-i și scrie. Până a doua zi, miercuri  la ora 3:40. La 6:30 a sunat ceasul. Începea o nouă zi de muncă.N-am sâmbătă liberă, n-am duminecă liberă din 12 septembrie. Astăzi și mâine trebuie să corectez cele 240 de lucrări de EVALUARE INIȚIALĂ. In timpul săptămânii n-am timp.Vă gândiți cumva că de la începutul școlii fac și altceva ? Cum ar fi gătitul sau , eu știu, vizionarea unui film ? Vă înșelați. Nu fac decât să muncesc pentru școală și să adorm atunci când nu mai rezist de atâta oboseală.O să vă spuneți că o fac pentru bani. E și asta adevărat. Fiul meu plătește lunar 300 euro chiria la București  iar eu sunt retribuită după 31 ani vechime și după toate gradele luate cu mai puțin de 400 euro. Vreo 350.                                           
Păduricea la care mă gândesc mereu cu drag
 

Mi-ar face plăcere să  navighez pe internet, să citesc ce-au scris despre NOUA REPUBLICĂ,  comentariile celor ce scriu pe Politeia, să merg în Grădina de hârtie ca  măcar să le dau binețe Norei și celorlalți, să –l citesc pe  Sareîn Ochi, pe Blue când atacă OTV-ul , Balbekיּ Blog când le ia apărare unor prieteni  să aflu ce mai este pe ,Oltenița Live  , să-i transmit respectul meu constant  lui Alioșa, să mă bucur de articolele lui Snake de pe NO JUSTICE, să mă emoționez de articolele lui Cristian Botez, .. , să râd singură de comicul din de schițele lui Vania

, de posterele lui Baricada și ale lui karicatura politika, să citesc ce mai scriu cei nemulțumiți de actuala putere  supraviețuitor , Daurel, Răzvan Rinder,Madi și Onu Blog,Lăcătuș Marius.., să ascult muzichia lui Teo Negura și a Papornita cu vorbe , să văd postările cu titlul Miercurea fără cuvinte ale  Despre sufletul meu , Gânduri rupte din mine, Stropi de suflet la vedere, Altcersenin, Blog Dיּ AgathaRokssanaיּ.s. blog….,  să răspund la comentariile de pe blogul meu. Dar mai pot ?Oare ce mi-ar spune

banifarabani ? Dar  sufletdefluturas ?

 De un film bun recomandat de către Cămăraș de lumini nici nu se pune problema.

 

Castelul din Zăbala. Acolo am locuit în clasa a opta
Dacă aș fi avut starea necesară v-aș fi povestit despre această pădure de vis cea în care , din cauza faptului că în adolescență am fost bolnavă de plămâni, am petrecut ore în șir.

V-aș fi povestit despre acest castel pe care comuniștii l-au transformat în Preventoriul de copii Zăbala și unde eu am întâlnit pentru prima dată unguri, oameni buni , darnici și omenoși, nu așa cum ni-i descrie cei care sunt extremiști. Dar câte nu v-aș fi povestit dacă nu m-ar fi așteptat cele 240 lucrări.

V-aș fi povestit despre parfumul cel mai drag mie, după cel al copiilor mei, parfumul acelor de brad.

Sper ca Mirela și ceilalți, toți la fel de dragi mie, Luna Pătrată, Lolita, lili3d, Enigmatica g1b2i3,Tiberiu Orasanuיּ blog, Rokssanaיּ.s. blog,   să nu fie supărați.

http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/plimbare-parfumata-prin-padure-poveste-parfumata-intre-bloggeri/#comments

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/plimbare-parfumata-prin-padure.html

http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/10/07/padurea-cu-arome-de-vis/

http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/10/parfumul-roadelor-toamnei-poveste.html

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/coboara-toamna.html

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/10/08/padure-padure-nebuna/

http://rokssana.wordpress.com/2011/10/08/cand-intru-in-padure/

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/08/povestea-parfumata-a-plimbarilor-prin-padure/

http://octocat.org/2011/10/plimbare-prin-padure-cu-iz-de-parfum/

http://www.blogulucimpoca.ro/personale/acopera-mi-inima-cu-ceva/

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/pe-carari-tomnatice-prin-padure.html

28 de gânduri despre „Viața de sclav pe domeniul ministrului Funeriu mă duce cu gândul la o PLIMBARE PARFUMATĂ LA MARGINEA PĂDURII

  1. Imi pare rau cand aud astfel de povesti triste si adevarate din viata celor care inca traiesc dupa toate relele si ticalosiile aduse de politica romaneasca, in special cea portocalie.
    Ma bucur ca nu mai am copii mici care sa mearga la scoala, chiar daca mi-e dor de copilarie, doar gandul ca ar trebui sa suport atatea chinuri si bataia de joc a reformei lui Funeriu si-a secretarilor sai, ma face sa fiu multumita ca am imbatranit. 😦
    Iti doresc multa sanatate si putere de munca!Intrun fel, te invidiez ca ai serviciu si sunt sigura ca elevii vor ramane cu lectiile predate de tine!

    Apreciază

  2. Îmi amintesc despre faptul că îmi era ruşine să spun că sunt profesoară, pentru că toată lumea se uita la mine ca la o persoană care ia banii degeaba.
    Oare ştiau ei câtă pregătire este în spatele unei ore de curs?

    Apreciază

  3. nu pot să-mi dau seama ce vă cer atât de mult şi cu ce-i încălzeşte dacă au hârtiile scrise, iar cei mai mulţi dintre profi oricum nu se ţin de ceea ce se dau mari că ar respecta…
    o să te miri, dar am ajuns să mă bucur că e doar atât… mă speriasem că e altceva; bine că nu e o boală, bine că nu e o durere mai mare… (dispariţia cuiva drag etc)
    îţi ţin pumnii să termini totul şi, când vei avea răgaz, mai vorbim. dar ca să am cu cine vorbi, trebuie neapărat să-ţi mai iei timp de odihnă, chiar între treburi – dacă nu pentru blogăreală, măcar pentru eliberarea sufletului de tensiunea acumulată.
    spor-t la toate şi mulţumesc pentru că mi-ai dat un semn de viaţă… 🙂

    Apreciază

  4. Regret , ca aveti atat de lucru pe asa bani putini .
    Iar de Dumneavoastra nu mai aveti timp personal.
    Emotionanta si dureroasa povestea din copilarie prezentata de la Castelul din Zabala .
    Daca aveti nevoie de ceva va servesc cu cea mai mare placere !
    Dumnezeu sa va aiba in paza !

    Apreciază

  5. Salut, Dj, prieteni 🙂 Frumos, convingător, din suflet scris! De fiecare dată când porneste din nou o reformă, parcă e mai greu ca niciodată. Sper , totusi, să se urnească măcar din acest an, lucrurile în învăţământ, asa cum trebuie, si să intre într-un regim mai omenos si mai eficient, pe termen lung. Probabil asta nu se va întâmpla dintr-odată, va dura ceva timp.

    Apreciază

  6. E cumplit…Şi elevii au un program foarte încărcat, de profesori ce să mai spun…Ai noroc cu un director care se scuză că şi lui i se cere. Eu -am avut asemenea noroc în cei 10 ani de învăţământ, dimpotrivă. După câţiva ani de normalitate, a căzut peste toţi o portocalie care a făcut praf şi ce mai era bun în şcoala aceea.
    Carmen, eşti deosebită. Peste două săptămâni va fi tema propusă de tine, Parfumul nobletii, pe care o aştept cu mare interes, fiind specială. Saptamana viitoare avem Povestea aleasa de Lili, Parfumul lunii. Numai bine! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s