Parfumul vântului

leeds_lush_green

”Bunico, nu-mi place școala asta ! ” îi spune nepotul imaginar bunicii sale la fel de ireală ca și el.
” Vreau la o școală normală ! Cu copii normali .”
” Știi că nu se poate. Tu ești doar o creație de-a mea. ”
” Greșești sau vrei să mă păcălești. Tu care exiști aici și ești bunica mea cum poți să mergi la o școală normală ? ”

Bunica își dădu seama că, dacă i-ar fi spus adevărul , că el nu exista decât în visele și imaginația sa , acesta s-ar fi supărat și mai mult. Încercă să abordeze altfel problema.

” Cum crezi că se întâmplă în lumea reală ? Ce anume te-a necăjit ? ”
” Păi elevii nu primesc teme ca astea : PARFUMUL SUFLETULUI , PARFUMUL PLOII, PARFUMUL VÂNTULUI . Ei au activități mult mai folositoare. Așa cred eu. ”

”Ha ! Ha ! Ha ! Ți-ai aruncat cumva vreo privire să vezi ce se întâmplă în lumea lor ? Nu. Te-ai jucat pe internet, nu-i o surpriză pentru mine, toți adolescenții fac asta, ba, nici copiii nu se mai văd jucându-se șotron sau țurca , ș-ai crezut tot ce-ai citit sau văzut acolo. ”

Bunica avu mare grijă să nu se plângă nepotului de greutățile cu care se confrunta ea în lumea reală. Nu voia ca el să afle că elevii ” normali ” nu-și fac temele , că nu sunt atenți în timpul orelor, fiind preocupați de orice altceva decât de cea ce predă sau doar spune dascălul. Încercă o subtilă schimbare a subiectului spre ceva ce știa că-i va face plăcere.

”Știu că ești un hacker bun, intră pe rețelele de socializare și-o să vezi cu ochii tăi cum se plâng cu toții de școala normală. Normală ți se pare doar ție dar, aceea e anormală, nu asta. Nu știi tu care este parfumul vântului ?
Nu l-ai simțit niciodată ? ”
Lăsând ochii în jos rușinat nepotul continuă : ” Păi, nu prea știu despre ce să scriu. ”

” Bănuiam eu că acesta e adevăratul motiv al revoltei tale. Toți faceți la fel. Și în viața reală și în cea imaginară. Când vedeți că este mai greu fugiți. De fapt, n-ar trebui să te cert , și noi cei mari, adică și eu, facem la fel. Fugim. Fugim în ireal. ”

Nepotul își lăsă privirea în jos și , cu un glas dulce, o rugă :

” Bunico, spune-mi tu o poveste ! ”

Pe ea o trecură fiori de plăcere pe șira spinării.
La fel se ruga și ea de bunica ei.

” Bine. E ultima oară când te mai ajut la teme. Promiți ?”
” Promit.” Știau amândoi că nu se va ține de cuvânt dar niciunul nu-și dorea asta.

Îl luă imaginar în brațele ei și începu.

Neuschwanstein

” A fost odată, ca niciodată, nu chiar atunci când purecii se potcoveau cu 50 ocale de fier ci , mai pe aproape, dar nu foarte , pe când nu era descoperit curentul electric, de calculator, telefoane mobile sau camere web nici nu se punea problema, niște oameni care nici sărăntoci nu erau dar nici înstăriți.

S-au luat din dragoste mare la început dar , cum trec toate , parcă și iubirea lor se mai răcise.

Femeia a rămas însărcinată și într-o noapte a avut un vis ciudat. Se făcea că avea un deget însângerat și cu el scria numele Alexandru.
S-a trezit tare tulburată. Ce putea să însemne ? Se tot întreba ea.
Când s-a trezit și bărbatul i-a povestit și lui visul.

” Cred că o să avem un băiat și că trebuie să-l numim Alexandru. ” Bărbatul a fost imediat de acord. Apoi au uitat visul și și-au văzut de viața lor.

A venit sorocul și a născut un băiat sănătos și frumos. L-au botezat Alexandru. Apoi au observat cei doi că foarte mulți copii se numeau Alexandra sau Alexandru. Oare de ce ? Se întreba mama lui. Or fi avut același vis ?

La început toate mergeau ca pe roate până-ntr-o zi când băiatul se îmbolnăvi grav. Vraciul , ca și medicii din zilele noastre, neglijent, încurcă plantele tămăduitoare. Băiatul a orbit și a surzit dar a scăpat cu viață.

Doamne, ce-a mai plâns mama lui, ce s-a mai văicărit, ce s-a supărat pe vraci și pe toți zeii știuți și neștiuți ! Nu mai era nimic de făcut.

Alexandru era păzit și îngrijit cu mare dragoste de către mama sa. Tatăl n-o putea ierta, găsind că ea era de vină pentru nenorocirea ce se abătuse asupra copilului lor, și nici nu-l prea iubea pe Alexandru. Băiatul crescuse mărișor și , pentru că nu vedea și nici nu auzea, se orienta după miros. Își recunoștea rudele apropiate după mirosul pe care-l degaja fiecare.

” Fiecare are un parfum al lui. ” Îi explica mamei sale băiatul. Ea nu reușea să înțeleagă de unde îi veneau ideile respective dar îl iubea mult și avea mare încredere în el.

Era pe zi ce trece mai frumos dar nu avea niciun prieten fiind muncit de gândurile sale. Într-o zi s-a abătut o nenorocire și mai mare asupra familiei. Alexandru a dispărut de-acasă. Oare ce s-a întîmplat ? Își puneau toți întrebări.

În timp ce tatăl s-a îmbătat de supărare mama sa a plecat în lume să-l caute.

”Unde o fi copilul meu ? Cum să-l găsesc ? ” Vorbea ea , fără să-I fie teamă că ar fi râs cineva auzind-o vorbind de una singură.
” Copilul meu, unde ești ?”

Multe zile, multe săptămâni a pribegit pe drumuri. Aflase că fusese văzut împreună cu niște bandiți cunoscuți. Unde dispăruseră , ce se întâmplase , nimeni nu știa.
S-a întors acasă supărată tare și epuizată de atâta căutare. Bărbatul ei nu reușea să se trezească din beție așa că ea nu avea în cine să-și găsească sprijinul.
A venit iarna, a trecut și în sfârșit a sosit și primăvara. Mama se gândea în continuare la copilul ei , obsesia nu avea cum să-i treacă, dar începuse să-și piardă orice speranță.
Într-o zi , se apropiau zilele de vară, la poarta ei a găsit un tânăr nespălat și cu hainele rupte și murdare. Inima i-a spus imediat că e băiatul ei.
” Alexandru !”
Băiatul a îmbrățișat-o cu dor și cu lacrimi în ochi.
”Cum ai reușit să găsești drumul ? ” nu s-a putut abține ea să-l întrebe.

” Am venit adus de parfumul vântului. ” i-a răspuns el râzând pentru prima oară.

 

” Bunico, cine a înfințat școala aceasta ? ”

” Nu știi ?  Mirela. Iar tema de azi e propusă de Rokssanaיּ.s. blog. Acum gata.  Scrie-ți tema și lasă-mă să-mi văd de treaba mea.

Hopa ! Au scris deja :  Rokssanaיּ.s. blog,  Luna Pătrată,

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/10/parfumul-vantului.html

37 de gânduri despre „Parfumul vântului

  1. ..”Am venit adus de parfumul vântului.”
    Si eu!
    Am senzatia ca elevii ar fi mai fericiti daca ar avea SI astfel de teme. La pictura sigur ar face minuni, imi amintesc ce lucrari teribile faceau la temele mai putin conventionale.
    M-a incantat lectura si m-a destins. E cu adevarat o poveste parfumata a vantului, e minunata, sa stii!
    O seara cu vanticel cald, placut si reconfortant! 🙂
    O melodie de 5***** pentru tine:

    Apreciază

  2. Am citit povestea ta parfumata cu multa placere si emotie.
    M-a impresionat mult povestea lui Alexandru si-a mamei lui, o poveste in care parfumul vantului a fost un inger pazitor, salvator.

    Apreciază

  3. Dragut…
    Mi-a placut mult scoala.,,chiuleam,beam,jucam fotbal,baschet in timpul orelor,imi motivam absentele singur,jucam fotbal pe hartie pe bani.Le luam banii colegilor.Uneori raspundeam obraznic profesorilor,radeam de ei,imi bateam joc de ei,am aruncat cu creta langa un profesor,am lovit tabla,in timp ce profesorul scria.Ce sperietura a tras.,,,hahaha si tot nu a aflat cine a aruncat creta.Toata clasa a ras.

    Apreciază

      1. corigenta pe un trimestru….la fizica si chimie.Dar mi-au iesit mediile in final.
        La facultate nu am avut restanta.Acolo m-am prezentat la toate examenele,ca vroiam sa scap de ele.

        Apreciază

      2. Foarte tare…
        era sa raman corigent la biologie,ar fi trebuit sa ma prezint la corigenta.Dar am avut noroc si m-am salvat in ultimul moment.Altfel era stres mare la corigenta.
        Stiu o invatatoare rea care a lasat corigemti 10 elevi.Trebuia sa se duca sa ii asculte.Am intrebat-o de ce i-a lasat corigenti.Pe vremea noastra nu era asa ceva.Invatatoarea noastra a lasat,dupa ce a discutat cu directoarea,o eleva nu a mai venit la scoala si a lasat-o.A fost si exmatriculata.Atat,caz unic…

        Apreciază

    1. Am citit chiar de sâmbătă și mi-a plăcut dar, cum nu prea am avut voie la calculator, am uitat să comentez. Îți mulțumesc pentru faptul că mi-ai reamintit deoarece chiar mi s-a părut interesantă.
      ” Adevărata prietenie este ca sănătatea. Valoarea ei este rar apreciată până când nu ai pierdut-o.” autor anonim

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s