Parfumul școlii

Încorsetați în dogme și speriați de vremuri și-au făcut datoria mereu

V-ați tăvălit cândva în frunzele arămii, cu nervurile roșii-verzi , căzute pe jos ? Vă amintiți parfumul fumului de frunze arse ?
V-ați rătăcit cândva în vița de vie cu strugurii copți, cu boabe mari negre-albăstrui, roșu-rubiniu sau albe verzui translucide și dulci ca mierea ?
Vă amintiți parfumul mustului ce se prelinge vijelios pe buze, bărbie , gât strecurându-se sub bluza prea largă sau tricoul prea vechi ?
V-ați plimbat vreodată în ploaia lungă, de ai sentimentul că nu se mai termină , monotonă și cu stropi mărunți ?
Vă amintiți parfumul ei de lucru curat, ozonat și rece ?
V-ați fugărit vreodată ascunzându-vă te miri unde ?
Vă amintiți mirosul acela plăcut de transpirație de copil ? Transpirație ce-ți amintește de lapticul băut, obligatoriu, dimineața înainte de-a pleca de-acasă.

Școala unde , în plin comunism, am învățat ce înseamnă libertatea în gândire și unde am întâlnit profesorii cei mai emancipați în atitudine, nu în haine, pentru acele vremuri

V-ați rătăcit pe culoarele întortochiate ale unei clădiri, noi pentru voi, veche și mohorâtă care păstrează în pereții ei toate bucuriile reușitelor dar și toată suferința eșecurilor ?
Vă amintiți parfumul dulceag al râsetelor dar și cel sărat al lacrimilor ?
Vă amintiți primul discurs pe care ați fost nevoiți să-l ascultați în soarele încă puternic care vă bătea în ochi ? Vă amintiți toate parfumurile ce vă înconjurau ? Dar de cel mai drag vouă și pe care-l recunoșteați de departe pentru era al mamei voastre ?

Vă amintiți de prima colegă cu care trebuia să împărțiți același pupitru ? De mirosul de pâine caldă al pachețelui cu mâncare ?
Vă amintiți mirosul cernelei ce se prelingea peste foaia scrisă cu tema abia terminată ? De mirosul foii rupte ? Dar de cel al creionului proaspăt ascuțit ? De cel am minei care se tot rupea ?

Vă amintiți de mirosul primului băiat care v-a dat un mărțișor ? Era colegul timid de la școală.
Ce miros avea oare Oracolul ? Ce miros avea amintirea scrisă de băiatul sau fata de care erai îndrăgostită sau îndrăgostit în mare secret ? Mirosul tinereții veșnice ?

Cred că astfel arată acum școala din Mihail Kogălniceanu. Cea nouă acum 48 ani !

Vă amintiți de prima întălnire fixată pe fugă între o oră și alta ? Cum se amestecau atunci toate parfumurile în mintea ta ? Cum te amețeau încât simțeai că o să cazi pe scări de fericire !
Vă amintiți vremurile în care râdeați din orice ? Chiar, oare de ce râdeam atunci ? Ce ni se părea atât de haios încât, spre disperarea altora mai maturi și responsabili, să nu ne putem stăpânii ? Ce miros are oare parfumul fericirii ?
În mod sigur e dulceag.

Joaca a pornit-o mirela iar tema de azi e propusă de ea.

Au scris deja ;i v[ recomand cu mult[ dragoste :

http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala-poveste-parfumata/

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/bastonase-cu-aroma-de-gutui.html#comment-form

http://rokssana.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/

http://silavaracald.cotcodacii.ro/2011/09/09/prin-oras-hai-hui/

http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/#comment-357