Parfumul școlii

Încorsetați în dogme și speriați de vremuri și-au făcut datoria mereu

V-ați tăvălit cândva în frunzele arămii, cu nervurile roșii-verzi , căzute pe jos ? Vă amintiți parfumul fumului de frunze arse ?
V-ați rătăcit cândva în vița de vie cu strugurii copți, cu boabe mari negre-albăstrui, roșu-rubiniu sau albe verzui translucide și dulci ca mierea ?
Vă amintiți parfumul mustului ce se prelinge vijelios pe buze, bărbie , gât strecurându-se sub bluza prea largă sau tricoul prea vechi ?
V-ați plimbat vreodată în ploaia lungă, de ai sentimentul că nu se mai termină , monotonă și cu stropi mărunți ?
Vă amintiți parfumul ei de lucru curat, ozonat și rece ?
V-ați fugărit vreodată ascunzându-vă te miri unde ?
Vă amintiți mirosul acela plăcut de transpirație de copil ? Transpirație ce-ți amintește de lapticul băut, obligatoriu, dimineața înainte de-a pleca de-acasă.

Școala unde , în plin comunism, am învățat ce înseamnă libertatea în gândire și unde am întâlnit profesorii cei mai emancipați în atitudine, nu în haine, pentru acele vremuri
V-ați rătăcit pe culoarele întortochiate ale unei clădiri, noi pentru voi, veche și mohorâtă care păstrează în pereții ei toate bucuriile reușitelor dar și toată suferința eșecurilor ?
Vă amintiți parfumul dulceag al râsetelor dar și cel sărat al lacrimilor ?
Vă amintiți primul discurs pe care ați fost nevoiți să-l ascultați în soarele încă puternic care vă bătea în ochi ? Vă amintiți toate parfumurile ce vă înconjurau ? Dar de cel mai drag vouă și pe care-l recunoșteați de departe pentru era al mamei voastre ?

Vă amintiți de prima colegă cu care trebuia să împărțiți același pupitru ? De mirosul de pâine caldă al pachețelui cu mâncare ?
Vă amintiți mirosul cernelei ce se prelingea peste foaia scrisă cu tema abia terminată ? De mirosul foii rupte ? Dar de cel al creionului proaspăt ascuțit ? De cel am minei care se tot rupea ?

Vă amintiți de mirosul primului băiat care v-a dat un mărțișor ? Era colegul timid de la școală.
Ce miros avea oare Oracolul ? Ce miros avea amintirea scrisă de băiatul sau fata de care erai îndrăgostită sau îndrăgostit în mare secret ? Mirosul tinereții veșnice ?

Cred că astfel arată acum școala din Mihail Kogălniceanu. Cea nouă acum 48 ani !

Vă amintiți de prima întălnire fixată pe fugă între o oră și alta ? Cum se amestecau atunci toate parfumurile în mintea ta ? Cum te amețeau încât simțeai că o să cazi pe scări de fericire !
Vă amintiți vremurile în care râdeați din orice ? Chiar, oare de ce râdeam atunci ? Ce ni se părea atât de haios încât, spre disperarea altora mai maturi și responsabili, să nu ne putem stăpânii ? Ce miros are oare parfumul fericirii ?
În mod sigur e dulceag.

Joaca a pornit-o mirela iar tema de azi e propusă de ea.

Au scris deja ;i v[ recomand cu mult[ dragoste :

http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala-poveste-parfumata/

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/bastonase-cu-aroma-de-gutui.html#comment-form

http://rokssana.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/

http://silavaracald.cotcodacii.ro/2011/09/09/prin-oras-hai-hui/

http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/#comment-357

28 de gânduri despre „Parfumul școlii

  1. neata,
    splendid!

    cita amintiri mi-ai readus acum…
    unele chiar s-au potrivit, inclusiv risul dement pe infundate, cind stiai ca nu aveai voie sa rizi, ca te vedea profu si parca mai tare te dobora risul
    🙂
    😛

    Apreciază

    1. Cum spune specialistul ?
      Imaginează-ți că retrăiești o clipă frumoasă din viața ta.
      De câte ori mă gândesc la cea mai frumoasă parte a vieții mele, îmi amintesc de primăvara însorită când eram în clasa a VIII a și le puneam colegilor, doar la băieți, peștișori vii pe care îi luam cu mâna din iazul de lângă școală. Fugeau mâncând pământul scuturându-se de ei.

      Apreciază

      1. doamne!!! „Toamnă” trebuia să scrie acolo, dar…vorba colegei mele, eu predau prostologia, așa se explică 😀
        Primele zile de școală au fost mereu cam…amare uneori… de aceea poate am așa un gol în stomac când vine vorba despre ea. 😀

        Apreciază

  2. Carmen, tema de azi e propusa de mine! Te voi ruga sa corectezi, multumesc! 🙂
    Cum sa nu mi le amintesc! Fac parte din mine, sunt chiar eu in toate amintirile legate de scoala! Cat de plastic si frumos ai scris! Simt parfumul mustului, al …”Vă amintiți mirosul cernelei ce se prelingea peste foaia scrisă cu tema abia terminată ? De mirosul foii rupte ? Dar de cel al creionului proaspăt ascuțit ? De cel am minei care se tot rupea ?”1 DA! Mai ales acestea. E unul din cele mai dragi mie parfumuri, al unui timp cand singura grija era sa ajung la timp la scoala si sa iau note mari! Si sa ma joc dupa terminarea lectiilor. Unde esti, parfum de scoala? Aici, acolo, in amintiri sau chiar langa mine.
    Splendid, Carmen.
    Peste o ora public si eu, aduc aici linkul. A puvblicat deja Gina, (Incertitudni,) si vor mai scrie vreo 10 prieteni.
    Carrmen, stii ca m-ai emotionat cu frumusetea si sinceritatea scriiturii tale, nu-i asa? Cat de mare si cald e sufletul tau! Multumesc! 🙂
    Sa fie un an scolar foarte bun pentru elevi, profesori si parinti! 🙂

    Apreciază

    1. P.S. Aici ai linkurile. Te rog să le ataşezi articolului, pentru a fi citit ede către toţi participanţii. Mai urmează! Multumesc!
      1.Mirela
      http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala-poveste-parfumata/
      2.Silavaracald Melami:
      (Mel a scris la comentari) “Eu sar direct la cel de început de școală, că nu mă prea dau în vânt după ploaie. Deci, miroase a hârtie de învelit caietele, a cerneală, manuale noi, fețe vesele. bucuroase de regăsire și ani tineri.E un parfum pentru care aș putea ucide, doar să-l mai pot purta”.
      3.Gina
      http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/bastonase-cu-aroma-de-gutui.html#comment-form

      Apreciază

  3. @ Carmen,
    Bună seara !
    Imi amintesc totul și poate chiar prea multe dacă am in vedere vârsta fragedă din PRIMA ZI DE ȘCOALĂ din clasa intâi !!!
    Imi amintesc de toate ce le-ai inșirat spre a noastră aducere aminte și-n plus de bucuria imensă produsă de strângerea recoltei de vară când snopii de grâu erau duși pe o arie mare unde batoza separa toată ziua boabele de grâu din spicul mănos iar noi copiii ne aruncam pe grămezile de paie trase de o bârnă groasă prevăzută la capete cu câte o frânghie ce se unea in vârf de triunghi isoscel legându-se apoi de oiștea trasă de boii puternici ce peste câțiva ani ne-au fost confiscați și trecuți in proprietatea comună odată cu terminarea cooperativizării agriculturii ( 01 aprilie 1962 ) .Dar, imi mai amintesc și de GREUTĂȚILE IMENSE pe care le-am intâmpinat din cauza regimului impovărător de TAXE și IMPOZITE ca măsură de constrângere a bunului mei TATĂ să se INSCRIE in CAP ( cooperativa agricolă de producție ) sau de momentul jalnic când sora mea mai mare a fost trimisă acasă de conducerea Școlii de surori medicale pe motiv că părinții noștri incă nu se inscriseseră la CAP și că nu se putea reântoarce decât cu hârtia care atesta adeziunea tatei la colectiv. Dacă mă gândesc că in sectorul 5 un viitor candidat la primăria sectorului pretinde cetățenilor o ADEZIUNE la un partid in schimbul pâinii de la magazinul nu știu care, sau că taxele și impozitele sunt exagerat de mari, atunci, parc-as fin in PRIMA ZI DE ȘCOALĂ !!!
    Da, imi amintesc chiar și de parfumul discret al tovarăse invățătoare ce ne-a primit cu multă dragoste in clasă, de tabloul cu tov.Gheorghe Gheorghiu Dej pe peretele de la catedră și de IMNUL care se cânta la inceputul orei fără a fi CIUNTIT ca cel de azi de către Marcel Pavel la inaugurarea stadionului ARENA NAȚIONALĂ ( http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/08/08/STADIONUL-ARENA-NAȚIONALĂ
    Iți mulțumesc pentru aceste aduceri aminte !.
    Weekend plăcut !
    Cu respect deosebit,
    Alioșa.

    Apreciază

  4. Imi amintesc multe momente frumoase, dar si unele dezamagiri, tristeti.
    La inceputul clasei intai, dupa ce invatasem deja doua litere, a si m, m-am imbolnavit si a trebuit sa stau in spital fix cinci saptamani si inca doua saptamani acasa.Doamna invatatoare venea la mine sa ma ajute sa-i ajung din urma pe colegii mei.Si mama ma ajuta.Forma cuvinte din doua silabe, iar eu eram fericita ca reiuseam sa citesc.
    In cele din urma am reusit, iar la sfarsitul clasei a doua citeam deja romanele lui Jules Verne.
    Bafta tuturor dascalilor si scolarilor!

    Apreciază

    1. Bună !
      Ai fost tare precoce.Cum s-ar zice” tot răul ce vine spre binele omului vine ! ”
      Eu abia la sfârșitul clasei a treia citeam romanul istoric ” Quentin Durward ” de Walter Scott: O văd și acum în fața ochilor și locul unde stătea în raftul biblotecii.
      A sfârșit pusă pe foc de o chiriașă.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s