Poveşti ce m-au influenţat profund

Bunicul meu avea părul alb, ochii albaștrii, mustață dar chipul său nu exprima pic de viclenie
Bunicul meu, din partea mamei, era recunoscut pentru cinstea sa. Era un bărbat solid, avea aproape 1, 80 cm şi cred eu, căntărea peste suta de kilograme. În poze era blond dar, eu mi-l amintesc, cu părul alb. Aveam doar patru ani când a murit dar, în mod sigur, din cei patru bunici ai mei a fost cel mai blând şi iubitor.

Bunicii mei, din partea mamei, erau oameni simplii, munteni veniţi din Gorj, de la Padeş. Reuşiseră să îşi facă o mică făbricuţă de dulciuri şi un magazin unde vindeau mărfuri alimentare. Nu ştiu ce îi determinase să devină adventişti. Ştiu însă ce i-a determinat să se supere şi să renunţe la a mai aparţine acestei biserici. Creduli, au vândut pe datorie fraţilor adventişti, era râzboi şi multă sărăcie, aceştia nu şi-au onorat cuvântul dat, şi astfel firmele bunicilor mei au dat faliment. Bunicul meu a fost atât de supărat pe făţărnicia semenilor încât, ani de zile, nu a mai frecventat nicio Biserică. Nu s-a supărat pe Dumnezeu ci pe oamenii bisericii. Bunicul meu nu făcea confuzie între Dumnezeu şi instituţia care se erijează în reprezentantul său pe Pământ, oricare ar fi ea.

Bunicii mei, Domnica şi Grigore, sărăciţi din cauza prea marei lor credulităţi, întâmplarea a făcut ca acei care i-au adus în această situaţie să fie adventişti, puteau foarte bine să fie de orice religie sau chiar declaraţi atei, îşi creşteau cu mare greutate cei opt copii.

Singurul care aducea bani în casă era bunicul, bunica avea grijă de copii şi de gospodărie. Aşa era pe atunci, marea majoritate a femeilor erau casnice.

Într-o zi, băieţii, au mers împreună cu alţi copii, la furat de ştiuleţi de porumb. Nu-mi amintesc ca mama mea să-mi fi povestit de reacţia bunicii mele. Cert este că, bunicul întors mai devreme acasă i-a găsit mâncând porumbul fiert.

,, De unde aveţi voi porumb ?” i-a întrebat acesta.

,, Păi, ştii….” Într-un târziu au recunoscut faptul că îl furaseră.

Bunicul meu nu a mai spus nimic, şi-a scos cureaua de la pantaloni şi a ieşit afară îndreptându-se către o magazie. Bunica şi-a dat seama prima că urma să se întâmple ceva grav.

,, Grigore, ce vrei să faci ?” Cu toate că nu răspunsese încă nimic, copii şi-au dat şi ei seamă că urma să se întâmple ceva ireparabil şi au început să plângă ţinându-se de poala bunicii.

Bunicul nu se oprea din mers şi toţi se ţineau după el.

,, Grigore, ce vrei să faci ?” l-a întrebat bunica a nu ştiu câta oară. Nu era în stare să spună altceva.

,, Ce pot să fac nevastă? Dacă copii mei au ajuns atât de mizerabili încât să fure de la biete văduve de război sau de la invalizi de război, ce mai pot eu să fac ? ”

,, Grigore, ce vrei să faci ?” ,, Ce să fac, îmi pun capăt zilelor. Nu pot să suport ruşinea asta.”

,,Şi pe urmă ce aţi făcut ? ” am întrebat-o eu pe mama. Am plâns toţi, mama şi noi toţi copii, l-am inplorat în genunchi să ne ierte şi nu l-am lămurit până, nu am jurat cu toţii, că nu vom mai fura niciodată nici un capăt de aţă.

,, Mamă, nu cumva bunicul a jucat teatru? Nu cumva doar s-a prefăcut ca să vă sperie?”

,, Doamne, cum poţi să crezi aşa ceva? Tatăl meu era atât de corect, aşa de cinstit, aproape că nu ştia să mintă. Era sincer când voia să se sinucidă. Dacă ar fi încercat alcineva nu ne speriam aşa de rău. Tatăl meu a fost cel mai cinstit om pe care l-am întâlnit vreodată. Toţi îl respectam şi eram tare mândrii de el. Chiar dacă sărăcisem, cu toate că am fost cea mai mică dintre copii, am apucat şi eu şi vremurile bune, când aveam de toate, niciunul nu îi reproşam nimic. Cred şi acum că este persoana pe care am respectat-o cel mai mult. Chiar mai mult decât pe mama. Pe ea am iubit-o mult.”

Mi se pare incredibil ce îmi povesteşte mama dar, recunosc, îmi place să cred că este adevărată povestea ei. O voi ţine minte şi o voi păstra ca pe o bijuterie scumpă, rămasă moştenire de familie.

La Psi am găsit un joc nou, frumos. Tiberiu a venit cu ideea repostării unor texte mai vechi, așa că a șaptea zi din săptămână a devenit duminica amintirilor.

Recurg pentru prima dată la o amintire scrisă deja pentru că am fost un pic mai leneșă precum motanul Tomi.

Au mai scris :  psipsina  anaveronica  carmen sima  lotusull tiberiu,   blueriver,  valentina  D\’AGATHA

33 de gânduri despre „Poveşti ce m-au influenţat profund

  1. Ne-am dus la peste vreo 15 insi.Cautam lemne ca sa facem gratar.Langa lac era porumb.Am luat vreo 5-6 kg.Ce bun a fost!
    @Pe la 9 ani m-am dus cu niste prieteni cu „Plugusorul”.Bunica mea auzind ca m-am dus la „cersit”, a pus mana pe o jordie si m-a batut.

    Apreciază

      1. pai cred ca familiei ii pasa…le-a ars sufletul…dar,fara sa vreau sa te supar…sunt si copii cu probleme de comportament si asta e! e boala si n-ai ce face …dar eu ii invinovatesc pe parinti…nu comunica cum trebuie cu copiii…
        n-am amenintat-o niciodata pe Luiza si nici n-am conditionat-o….i-am explicat de ce e necesar sa invete si cam atat…in rest,ea bazaia pentru un 8…i-am explicat ca o iubim la fel si la 8 si la 10…
        cazul despre care vorbesti,cu sinuciderea..se pare ca nu-i sinucidere…e altceva,dar ca de obicei,televiziunile fac din tantar armasar…din punctul meu de vedere ,eu nu le-as permite sa mediatizeze acest gen de stiri…au impact negativ asupra celor mai putin intregi la minte…

        Apreciază

      2. Cred că în primul rând părinților care, nu se știe, ce presiuni or fi făcut în toată această perioadă. Restul societății doar se poate să fie impresionată și, mai mult de atât, nu cred că se întâmplă ceva cinic vorbind.

        Apreciază

      3. @Rokssana, îți mulțumesc mult de tot pentru acest comentariu. La fel gândeam și eu dar, câteodată, mi se face lehamite când văd cum politicieni și televiziuni se folosesc de câte o dramă ca să lovească în guvern.
        Pe zi ce trece ministrul Daniel Funeriu îmi este tot mai antipatic dar să se ajungă până acolo încât să fie vinovat de o sinucidere mi se pare revoltător . În cazul în care a fost așa ceva. Copiii trebuie să știe că indiferent ce fac vor fi iubiți în continuare de părinții lor care-i vor sprijini și în cazul unor eșecuri.

        Apreciază

      4. Nu m-am suparat deloc.De vina e sistemul.Din el fac parte Cotroceniul,Guvernul,profesorii,parintii,elevii.Elevii pot sa provina din familii sarace,dezordonate.Parintii ii cearta, ii bat si atunci se sinucid.

        Apreciază

      5. Oricât am vrea să exagerăm nu este de vină Cotroceniul. Pentru ce ? E prima oară când nu se mai copiază atât de grosolan ca în alți ani.
        De ani de zile ne mințim că au absolvit n% liceeni și sunt studenți m %.
        Marele filosof francez Albert Camus nu a promovat niciodată examenul de bacalaureat !

        Apreciază

  2. m-asteptam sa-i altoiasca nitel cu joarda…n-a vrut sa se sinucida,doar le-a dat o lectie dupa stiinta lui…putin cam in extremis,dar copiii au inteles ce-a vrut sa la transmita…
    si uite asa mai ai deschis o portita si noi am mai vazut o bucatica de suflet 🙂

    Apreciază

    1. Am insistat întrebând-o pe mama dacă nu cumva bunicul s-a prefăcut ca să-i sperie. Susținea că nu-i stătea în caracter așa ceva bunicului care era o ființă de felul său foarte veselă, bonomă și care i-a surprins cu gestul său extrem. Nu se știe care o fi fost adevărul . Cert este că toți îl respectau pe bunicul.

      Apreciază

  3. Fara sa ma opresc asupra alegerii modului de a da lectii de viata, un lucru m-a facut sa zambesc cu duiosie.
    E vorba de verticalitate.
    Si ma intreb ce s-a intamplat cu oamenii, de tot mai multi dintre ei, se lasa prea usor si prea iute inspre orizontala.

    Apreciază

    1. Aveau caracter, verticalitate cum bine spui. Acum, îți povestesc ceva prin ce-am trecut recent, își pune baticul pe cap, îngenunchează și se roagă făcându-și cât mai multe cruci după care se ridică și îți fură tot ce poate, te înjură și sare la bătaie !

      Apreciază

    1. Tibi, te rog să-ți imaginezi cu ochii minții pe SOV sinucigându-se din onoare, cum își face harakiri, pe Bercea Mondialul spânzurat de curea sau cu șireturile, tot din cauza onoarei pătate, dacă vrei și a mustrărilor de conștiință, și lista poate continua.

      Apreciază

    1. Sunteți un răzbunător ! Cu stil. Îmi pare rău că v-ați supărat pe mine mai zilele trecute. Am comentat, de fapt v-am lăudat, pentru că am bănuit că aveți multă bunătate ascunsă sub umorul de calitate pe care-l aveți.
      Nu, nu sunt varză ci usturoi. 😆

      Apreciază

  4. Parerea mea este , ca este multa incompetenta si lasitate din partea partidelor din opozitie .
    Cand au fost la guvernare nu s-a gandit la popor .
    Dar , ca sa arunce vina pe partidul PDL asta stiu , sa faca.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s