Cine ești tu, necunoscuto ?

I
Cine nu cunoaște zicala ” cunoști bine un om abia după ce ai mâncat un sac de sare împreună ”, oricum ceva în genul acesta, își poate închipui că poți să știi cu adevărat cum este în realitate o persoană pe care nu o cunoști decât după ce vrea să-ți arate că ar fi.

Trăiești zeci de ani alături de o persoană pe care o stimezi și o iubești și, deodată , tam –nesam, descoperi că este găunoasă, plină de ranchiună și de resentimente.
O să vă gândiți repede că mie mi se întâmplă toate nenorocirile, că doar eu am parte de astfel de experiențe.
O, nu.
Dar un mă pot abține să vă povestesc o întâmplare deosebită.

O femeie fără copii s-a gândit că surplusul de iubire pe care-l avea de dăruit să-l reverse asupra nepoatelor sale. Zis și făcut. Două surori ale ei, moarte tinere, lăsaseră în urma lor două fete. Pe amândouă le crescu femeia cu aceeași dragoste la început. Una dintre ele nu o contrazicea defel lăudându-i orice gest chiar și unul minor. Cealălaltă însă avea mereu de comentat câte ceva. Orgolioasă, ca orice om, femeia se simțea atinsă în amorul său propriu și, încet , încet începu să o prefere pe cea care îi cânta mereu în strună. Ajunsese să-i reproșeze ceilalte că e rea, că nu o iubește îndeajuns. Cârcotașa realiză ce se întâmplă, femeia care le crescuse, mătușa lor, nu avea întotdeauna dreptate și mai era și orbită în sentimentele ei, dar se gândi că nu are cum să-i demonstreze și se retrase.

Trecuseră ceva zeci de ani. Fiecare dintre nepoate se măritase și își avea proprii copii.

Când nimeni nu se aștepta , mătușa căzu la pat bolnavă și ca să fie totul rău intră într-o comă profundă. Nepoata preferată se grăbi să meargă la ea și să o păzească . Doctorii încercară să o îngrijească dar erau foarte sceptici în ceea ce privește însănătoșirea. Credeau că va muri. Trecură zile , trecură săptămâni și bolnava părea că nu îți va reveni vreodată.
Nepoata cea preferată , când nimeni altcineva nu mai era de față , plictisită îi spuse soțului :
– Nu vrea să mai moară și asta odată ! Am suportat zeci de ani toate tâmpeniile ei, nu am crâcnit lăudându-i toate prostiile sperând că-mi va lăsa mie casa moștenire. Acum stau ca proasta la capul ei așteptând să moară și ea, încăpățânată ca întotdeauna nu se hotărește să moară. Haide acasă ! Poate dă Dumnezeu și până mâine moare hoașca asta !

Au plecat.

Ca o minune, să știți că mai există așa ceva, a două zi au găsit-o cu ochii deschiși.

– Mătușico, în sfârșit , te-ai făcut bine. Ce mult ne bucurăm !
Nepoata preferată a îmbrățișat-o, a sărutat-o și a mângâiat-o. Toți cei ai ei au făcut la fel.

Au trecut vreo câteva luni și nepoata cealălaltă venise în concediu la mătușa care îi fusese ca o mamă.
Chinuindu-se să lege cuvintele mătușa ia cerut iertare.
– Te-am nedreptățit atâția ani spunându-mi că nu mă iubești. Am greșit amarnic cu tine. Oare mă vei putea ierta vreodată ?
– Mătușico, nu te mai necăji acum. Ai văzut și tu cum adevărul a ieșit la iveală. Nu am sperat niciodată că îl vei putea afla. Dumnezeu a văzut că nu am fost falsă cu tine și a făcut o minune ca tu să poți auzi cu urechile tale. Degeaba ți-aș fi spus eu ceva . Nu m-ai fi crezut.

II

– Tu ești ușor de păcălit . Îmi spune prietenește , mai mereu, o colegă.

E adevărat. Prefer ca rudele mele, prietenii și cunoscuții mei să mă considere fraiera de serviciu care are încredere în oameni decât să rănesc pe cineva arătându-i că mă îndoiesc de buna sa credință.

Cât de încântată am fost într-o bună zi când, întorcându-mă acasă și deschizându-mi poșta electronică, am descoperit cu uimire că o persoană absolut necunoscută mie mi-a apreciat ce scrisesem și , culmea nesperării, se abonase la postările mele.

Ura ! Mi-am zis eu bucuroasă. Am intrat, în sfârșit, în lumea bloggerilor.
E drept că nu era ce sperasem eu, o adeptă a luptei împotriva corupției din orice domeniu dar mai ales al justiției, al ” dictaturii justiției ” române, ci mai degrabă părea o ființă sensibilă, bună, dornică de cunoaștere și foarte împăciuitoare.
Până la urmă, mi-am zis în continuare, până și eu m-am plictisit să tot atac , să tot fiu voit –agresivă și nimeni să nu-mi răspundă. Măcar o înjurătură, măcar o minimă contrazicere care să-mi dovedească , toți visăm asta, că nu a fost doar un clic și că, o persoană , oricare ar fi ea, și-a pierdut din timp și a citit ce-am scris.

Rude , prieteni și colegi aflaseră că am un blog personal și niciuna sau niciunul nu se abonase la postările mele.
” Nimeni nu-i profet în țara sa ! ” m-am amăgit singură.
Ca o datorie de onoare am citit aproape fiecare postare a celei care-mi făcuse safteaua.
Nu era nimic personal rămând ermetic necunoscută mie și celorlalți. Nici măcar răspunsurile la comentarii nu aminteau de stările, trăirile sau întâmplările din viața ei care rămânea total privată.

Și, totuși, din tot ce alege să posteze răzbate o bunătate nesfârșită , o sensibilitate deosebită și o dorință de cunoaștere la care nu te-ai aștepta din partea unei persoane atât de tinere. Nici la atâta înțelepciune.

Cine ești tu, necunoscuto venită din lumină, tu ființă blândă și iertătoare care nu vezi în noi și în faptele noastre întunecate și pline de păcate decât voia lui Dumnezeu ?

Cine ești tu cea care ne conduci cu blândețe pe cărări nebătute de noi ?
Iar dacă sunt cunoscute, drumurile prăfuite de atâția pași, tu ești cea care ne arăți frumusețea lor. Cine ești ?

Au mai scris pe această temă :TiberiuOrăşanu, psipsina, Redsky2010

57 de gânduri despre „Cine ești tu, necunoscuto ?

  1. cred ca fiecaruia ne da D-zeu un sprijin daca suntem de drumul cel bun, fiecare avem a multumi cuiva care a avut prima data incredere in noi. si eu am patit cam la fel, cei apropiati nu au fost curiosi de ce scrijelesc eu, cu f mici exceptii, insa pana la urma mi-a fost mai bine! strainii te judeca fara partinire, daca ai ceva de zis ramai, daca nu, dispari! mult succes si inspiratie in continuare!

    Apreciază

    1. O știți cu toții pentru că am văzut-o în blogroll trecută la fiecare. Nu i-am dat numele pentru că nu sunt sigură de faptul că i-ar face plăcere. Am rămas mută de admirație atunci când i s-a oferit un premiu onorific de recunoaștere a mertelor sale de blogger și l-a refuzat cu multă modestie.

      Apreciază

      1. dacă spui că este și în blogroll-ul meu, parcă parcă îmi miroase a ceva…. ea să fie? ea să fie? nu știam că i s-a oferit un premiu, dar l-ar merita.
        și repet: este un OM!

        Apreciază

  2. Şi la mine e la fel – rudele, prietenii, foştii colegi de serviciu (acum lucrez acasă, sigurul meu coleg e motanul Grişka :)) nu se sinchisesc de blogul meu. Nici măcar bărbatul meu nu-l citeşte (sau cel puţin aşa s-ar părea).

    Apreciază

    1. Sara, te rog iartă-mă !
      M-am gândit ce trebuie să-ți răspund, reflectând la faptul că și eu tot doar am de când am blogul , a sunat telefonul, apoi nu știu ce a vrut motanul sau băiatul meu și astfel am sărit peste comentariul de răspuns.
      Cred că am multe de aflat citind alte bloguri. Subiecte la care nu m-am gândit deloc sau superficial. Să știi că mă și obosește câteodată pentru că încerc să respect pe toți cei cu care interacționez indiferent pe ce blog o fac.

      Apreciază

  3. Te citesc cu plăcere. Este drept că nu te vizitez zilnic.
    Îmi place adesea, franchețea ta!

    Rareori accept să scriu pe o temă dată. Eu scriu. Pur și simplu. ce simt într-o clipă.
    Dacă mă citește cineva, mă bucur. Dacă tace este treaba lui..

    Apreciază

    1. Mulțumesc ! Va trebui să te trec în blogroll. Ești pe blogspot și , deși sunt abonată la mai multe bloguri, uit să intru pe adresa aceea unde primesc mesajele.
      Articolele tale sunt suave, pline de poezie. Nu înțeleg cum reușiți să rămâneți astfel de catifelați în exprimare după atâtea obstacole pe care sunt convinsă că le întâlniți și voi în cale.

      Apreciază

  4. Plină de învăţăminte povestea nr 1.
    Cît despre povestea nr 2 ce pot să spun ? Am avut acelaşi sentiment cînd mi s-a părut că sunt acceptat în lumea asta minunată.
    Bine, nu sînt acceptat chiar peste tot la fel dar, ce mai contează ? 🙂

    Apreciază

    1. Tibi, mă bucur mult că ai făcut referire și la prima poveste pentru că este adevărată.
      Dacă vedeam într-un film sau citeam într-o carte o astfel de întâmplare m-aș fi gândit că este prea trasă de păr.
      Cât privește acceptarea sau ne-acceptarea mi se pare normal. Nu avem toți aceleași sentimente, gânduri, idealuri. E drept că și unii se consideră că ar face parte din elite dar, mie mi s-a întâmplat să cunosc și din așa zisa ” lume bună ” și am avut prilejul să constat cât poate fi de găunoasă uneori.

      Eu mă bucur de persoanele pe care le întâlnesc în CALEA mea pentru că, sunt sigură, mi-au fost HĂRĂZITE cu un anume scop.
      E drept încă nu cunosc scopul.

      Apreciază

  5. Carmen,tu scrii pentru sufletul tau,in primul rand…cel putin,vechile tale postari erau un fel de preaplin care trebuia impartasit cuiva,in asa fel incat sa te racoresti…de un timp ai intrat in gasca asta minunata si lasi sa razbata o alta fata a sufletului tau si un scris frumos ..ba chiar esti riguroasa si disciplinata si vrei sa faci totul corect 🙂
    nu ai nevoie de confirmare,tu ai nevoie doar de incredere in tine….nu e important cine te place,e important ca sunt cativa care te citesc si apreciaza….oamenii sunt asa cum sunt…unii au timp si chef sa lase comentarii,altii poate nu au timp sau sunt mai timizi,dar daca tu vezi urme ale trecerii lor inseamna ca apreciaza-dovada se intorc mereu:)
    si apoi,cred ca toti au trecut prin aceleasi stari la inceputurile blogarelii….in timp,ai sa-ti dai seama ca in spatele blogurilor sunt oameni…doar oameni,nimic special….da,sigur,unii sunt mai talentati,altii mai putin…unii mai incisivi,altii mai timizi,dar in esenta…oameni 🙂
    o seara buna sa ai !

    Apreciază

      1. noi (eu, red, scorpio) am spus deja răspunsul la ghicitorile noastre… dar faci cum îţi este la îndemână… 😀 cum ştii, este joacă, deci nu este obligatoriu nimic…

        Apreciază

      2. O, ce bine !
        Dormitam lângă calculator și mă gândeam că nu mai rezist mult timp. În niciun caz până când Cenușereasa fuge pe scările palatului.
        Ce să spun ?
        Ați ghicit, ceea ce înseamnă că și voi aveți o aceeași părere despre ea.
        Nu se poate supăra pe mine pentru că nu este frumos să mint.
        Nu vă supărați pe mine dacă nu mai sunt în stare să zic ceva interesant.
        Somn ușor !

        Apreciază

    1. Nu ai de ce să-mi mulțumești mie. E meritul tău. Dacă ei și-au dat seama cine este persoana descrisă de mine , pot deduce ca persoană căruia îi place acest exercițiu, că nu sunt singura care te apreciază.
      Am vrut să-ți răspund și la comentariul anterior, am adormit aseară gândindu-mă la el, numai că azi a fost o zi foarte obositoare pentru mine.
      Mă bucur că nu te-ai supărat pe mine. Modestia ta nu are limite.

      Apreciază

      1. urat…am crezut ca esti matur si ca intelegi situatia….nu,chiar nu stie romaneste! o sa poti sa treci peste asta vreodata sau trebuie sa aduci mereu in discutie o chestie minora ?

        scuze,Carmen !

        Apreciază

  6. Se pare ca sunt singurul cu asteptari bizare… in privinta asta cel putin. Nu mi-ar placea ca rudele, prietenii si cunostiintele sa-mi viziteze, comenteze oe sa se aboneze la textele destinate in mod special spatiului anonim. Anomomii cu anonimii, fratii cu fratii, prietenii cu prietenii, frunza verde cu frunza verde si frunza festeda cu frunza festeda. 🙂

    Apreciază

    1. După ce am fost chemată la Poliție, unde am dat o declarație olografă în care am recunoscut că eu sunt cea care postez pe blogul meu personal, pot să mai am impresia cum că aș fi o anonimă în spațiul virtual ? Veștedă idee !

      Apreciază

  7. abia acum am recuperat și eu din urmă. Foarte frumos ai scris despre Rokss 🙂 Și foarte frumos scrii în general, sincer, din inimă 🙂
    Cât despre blog…prefer să fiu anonimă. Și am constatat că e bucuria mai mare când oameni care nu te cunosc, nu te judecă după alte criterii. Citesc, trec mai depoarte sau lasă un semn, adică o bucurie pentru mine 🙂
    ;

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s