Eroul meu preferat ?

-Hai, spune și tu ! Nu vezi că ai rămas ultima ? îmi spune , psipsina blând.
– Ce vreți să vă spun ?
– Cum ce ? Despre eroul tău preferat.  virusache se plictisește repede. Acum, acum mă trimite după Băseיִ pe catafalc.
– Eroul meu preferat ?
– Trebuie să ai și tu unul. Uite măcar un pisoi, niște desene animate precum mine. Zice râzând  grişka

-Ha, ha, ha ! Eu nu m-am gândit la asta.
– Lăsați-o ! Poate are un motiv întemeiat . Îmi ia apărare tiberiu. Așa e el mai împăciuitor. Îl apără până și pe Andrei Pleșu.
– Îmi pare rău ! Nu am un singur erou preferat. Ce pot să fac ?
– Ca și mine ! Strigă bucuroasă scorpio72
– Eu sunt mai nestatornică. Recunosc spășită. Azi îmi place unul, mâine îmi place altul.
Bine, bine ! Spune-ne totuși ceva ! spune și   Sara, delicată cum e, ceva.

– Nu vreau să vă plictisesc. Am mulți eroi.

– Haide odată ! Dacă te hotărești să începi, poate, reușim să ne ducem și noi fiecare la treburile noastre. vero are un ton categoric.
– Ce treburi ? E Sfântă Mărie.
– Vezi că știi ?
– Bine, încep dar să nu râdeți de mine.
– Haide dragă odată !
– Păi, … primul meu erou, nu mi-l amintesc. Cred că era vreunul dintre Feții Frumoși sau mai bine ” Ceata lui pițigoi, dai într-unul țipă doi. ” Nu se pune.
– Spui ?
– Pe următorul îl știu bine pentru că l-am iubit mai mulți ani. A fost Tom Sawyer. Atât de mult l-am îndrăgit că am fugit și eu de acasă.

Pe urmă m-am îndrăgostit, cred că prin clasa a VII a, de Andrei personajul lui Titus Popovici din ”Străinul ”
Cât să mă fi ținut ? Prin liceu îmi plăcea Iulius Caezar , Alexandru Macedon, Napoleon Bonaparte și toți bărbații curajoși din istorie.
În facultate, oare cine să-mi fi fost eroul preferat ?
A, știu.
Îl citeam deja pe Hemingway și cărțile sale cum ar fi” Pentru cine bat clopotele”
Erou drag mi- era fiecare personaj personaj din cărțile polițiste sau de spionaj. Pe toți îi iubeam.

1. Dar cel mai mult și cel mai mult mi-a plăcut Ravic din ” Arcul de triumf” de Erich Maria Remarque Am citit și recitit cartea de cinci ori și am plâns de fiecare dată când ajungeam la moartea lui Joan…

– Bun ! Dar de atunci ? Au trecut totuși atâția zeci de ani. Acum ai un personaj, un om , un erou ?
– Nu spui nimic ? De  virusache mi-e teamă. Îmi face un pamflet de mă ustură.
– Nu știu ce să mai zic.

 Poate că nu mai am puterea să cred în oameni, poate că nu cred să mai existe eroi.

Au început să-mi placă sfinții. Să-l iubesc pe Sfântul Francisc din Assisi, să-l admir pe  Sfântul Augustin , să mă minunez de puterea credinței și a sacrificiului de sine la Iisus din Nazaret,. să mă încânte povestea Sfântului Ciprian, …
– Acum chiar nu te mai oprești ? Gata! Ajunge !

 Vrem să ne mai și trăim viața nu doar să stăm în fața calculatorului.