Îl iubesc pe Mareșalul Antonescu , îl respect pe Majestatea Sa Regele Mihai și îl susțin în continuare pe Președintele Traian Băsescu

Mama și mătușile mele, femei iremediabil sentimentale , de câte ori se întâlneau după o perioadă mai lungă de timp în care nu se văzuseră, stăteau de vorbă câte o noapte întreagă și , aproape de fiecare dată , către dimineață începeau să cânte. Erau cântece interzise , în aceea vreme, pe care le fredonau cu pasiune și cu lacrimi în ochi. Nu sunt lămurită dacă , pentru regimul apus sau pentru tinerețea lor trecută.

Mareșalul Ion Antonescu, un erou național pe care suntem condamnați să-l venerăm în continuare în secret

Tatăl meu avea alte pasiuni cu toate că mai falsa și el câteodată vreo romanță . Asculta posturile de radio interzise cu mai multă evlavie și sfințenie dcât o slujbă religioasă.

Mama republicană convinsă iar tata monarhist așișderea aveau aceeași părere în privința Mareșalului Ion Antonescu. Îl iubeau.

Am asistat, mică fiind, la discuții aprinse pe teme istorice și, ca să înțelegeți până unde se putea ajunge, aflați că, riscând să fim turnați de către fotograful adus să facă fotografiile la cununia mea civilă și la petrecerea de după, între părinții și socrii mei s-a încins o discuție aprinsă despre Mareșalului Ion Antonescu și rolul său în istoria țării.

Președintele Traian Băsescu a dovedit, miercuri când a adus în discuție acel moment controversat din istorie , ca de atâtea ori , că știe ce subiecte pot inflama societatea noastră. Nu vreau să-i găsesc vreo scuză, este destul de puternic să se apere singur, dar cu toții, sau aproape toți, nu vrem să clarificăm momentul 23 august 1944 tocmai pentru a nu fi nevoiți să recunoaștem că unii au greșit iar alții au fost victimele lor.

Un rege condamnat la nefericire

Găsim ca scuză faptul că aceea a fost conjunctura politică și nu se putea proceda altfel. Că armata sovietică, cu tancurile ei, ne-a impus drumul pe care trebuia să-l urmăm.

În timp ce alt popor de sorginte latină a fost mult mai categoric în privința colaboraționiștilor, mă refer la regimul de la Vichy, noi am lăsat-o cum a căzut. Se pare că aceștia suntem noi , mămăliga care nu explodează iar ei, francezii, au mai mult sânge de d’artagnanian.

În schimb, președintele Traian Băsescu , cu lipsa sa de diplomație, cum s-ar fi referit oare Talleyrand la un subiect asemănător, a făcut să explodeze întreaga scenă politică, presa în întregime, bloggerii și aproape toată societatea civilă , aceea care este.

Noaptea târziu, m-am întrebat ce știe Președintele și noi nu cunoaștem ?
De obicei, s-a demonstrat faptul că domnul președinte Băsescu este bine informat. Mi se pare normal dată fiind funcția pe care o ocupă.

Cum era firesc, m-am gândit că ar fi vremea ca să-mi lămuresc și eu, pentru mine , opțiunile.

Mi-este foarte clar , este o poziție de la care nu am cum să abdic, pentru mine Mareșalul Ion Antonescu rămâne un erou.

Despre regele Mihai rămân cu respectul deosebit pe care l-am simțit în aceea zi de Paști , când alături de aproape un milion de oameni , l-am ovaționat.
Chiar dacă a făcut greșelile care i se impută , în toți acești zeci de ani pe care i-a trăit, a avut timpul necesar ca să sufere mustrări aspre de conștiință.

Poate că, ar fi fost benefic pentru întreaga societate românească, să le și exprime public. Suntem un popor ce am demonstrat de-a lungul vremurilor că știm și că avem puterea să iertăm.

În ceea ce privește pe prințul Duda, nu consider că a primit o educație princiară și, ca urmare , nu văd de ce i-aș arăta un respect deosebit doar pentru că își joacă singurul rol, mai de Doamne ajută , al vieții sale, cel de prinț-consort.

Președintele Traian Băsescu este cel care , în acest moment , întruchipează omul capabil să se lupte cu structurile securisto-comuniste care se găsesc încă pe toate palierele vieții noastre.

l-am votat cunoscând faptul că nu a absolvit cursurile unui pension și, ca fiică de ofițer de aviație ce vorbea destul de des cazon acasă, i-am înțeles președintelui Traian Băsescu pe deplin atașamentul de imaginea Mareșalului Ion Antonescu, cel pe care suntem nevoiți ca, în continuare, să-l venerăm în secret.

Mareșalul Ion Antonescu către liderul evreilor din România

61 Comentarii

chiar în secretul-secret… am fost zilele trecute la fortul 13. am ajuns şi la locul unde a fost împuşcat generalul şi apoi la monumentul pe care i l-a ridicat Fundaţia Pro Basarabia… bălării şi lighioane în jur. nu ai fi nimerit să ajungi acolo, dacă nu aveai ghid.
am o singură întrebare: de ce unele lucruri devin în alte ţări de pelerinaj şi se încurajează asta, iar noi nu avem nimic de-a face cu respectul…

Apreciază

Pentru că alții și simt respect și recunoștință pentru eroii neamului. La noi sunt doar vorbe pe care le spun doar în funcție de conjunctură.

Gândește-te doar, cât de greu i-a fost Mareșalului Ion Antonescu să lupte împotriva englezilor, el terminând studiile la Școala Superioară de Război de la Saint-Cyr, Franța, și fiind filoenglez ?

Apreciază

foarte buna analiza dar fiindca BASE a aprins scinteia,ar cam fii cazul ca toti intelectualii sa puna umarul si sa se afle cit de cit adevarul despre istorie este pacat ca sa moara si Regele si taica ILICI,SI SA NU FIE SCOASE LA LUMINA ADEVARURI IMPORTANTE DESPRE ISTORIA NEAMULUI.

Apreciază

@ary,
Îți mulțumesc! Să știi că m-am gândit mult înainte de a hotărî , nu neapărat ce să scriu ci, ce să cred despre istorie .Regele se pare că va tace în continuare. Poate or să apară scrieri noi, memorii secrete, după ce el va părăsi această lume.Poate.

Cât privește președintele Băsescu, este posibil, după cum îl cunosc eu să facă o nouă comisie prezidențială care să studieze toate izvoarele existente.

Despre Iliescu, ce să-ți spun, nu-l cred capabil să spună adevărul nici pe patul de moarte. Oricâte cruci și-ar face, tot fariseu rămâne!

Apreciază

Ary, chestia e mult mai simplă decât pare…
Mişu a renunţat la tot pentru el şi pentru urmaşii săi în momentul în care a semnat actul de abdicare deoarece acolo se spune clar: A B D I C pentru mine și pentru urmașii mei dela Tron, renunțând pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.
Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de Stat. Mihai” http://romanicablues.wordpress.com/2011/06/23/rege-si-regalitate-in-romania-ilegalitate-si-abureala-pentru-prosti/

În plus, dacă se întreabă unii dacă trebuiea considerat sau nu şef al statului, problema se lămureşte privind la „Constituţiunea din 1938” http://www.rogoveanu.ro/constitutia/const1938.htm în vigoare atunci:

1… Presupunând că am considera actul nul, succesiunea nu putea să treacă asupra fetei sale. Uite aici:
Art. 34.
Puterile constitutionale ale Regelui sunt ereditare in linie coboritoare directa si legitima a Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu excluziunea perpetua a femeilor si coboritorilor lor.
Coboritorii Majestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului.

Art. 35.
In lipsa de coboritori in linie barbateasca ai Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in varsta dintre fratii Sai, sau coboritorilor acestora, dupa regulile statornicite in articolul precedent.
Daca nici unul din frati sau coboritorii lor nu s-ar gasi in viata, sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul Sau dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala, cu primirea Reprezentatiunii Nationale data in forma prescrisa de Art. 36.
Daca nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

Art. 36.
In caz de vacanta a Tronului, ambele Adunari se intrunesc de indata intr-o singura Adunare chiar fara convocare si, cel mai tarziu pana in opt zile de la intrunirea lor, aleg un Rege dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala.
Prezenta a trei patrimi din membri care compun fiecare din ambele Adunari si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenti sunt necesare pentru a se putea purcede la aceasta alegere. In caz cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus descris, atunci in a noua zi la amiaza Adunarile intrunite vor pasi la alegere, oricare ar fi numarul membrilor prezenti si cu majoritatea absoluta a voturilor.
Daca Adunarile s-ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator. In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o Locotenenta Regala compusa din trei persoane, care va exercita puterile Regale pana la suirea Regelui pe Tron.
In toate cazurile mai sus aratate votul va fi secret.

Mişu nu poate transmite asupra fetelor tronul…

Mulţi se întreabă dacă Mişu era şeful Statului. Conform constituţiei valabile pe toată perioada în care a avut calitatea de Rege, da, era:
„Art. 30.
Regele este Capul Statului.”
Calitatea aceasta îi conferea şi obligaţii nu doar drepturi. De exemplu a părăsi prin abdicare la un moment greu poporul se poate asimila trădării, asta pe de o parte, pe de alta când vorbim de trădare, a se vedea declaraţia pe care a semnat-o la Budapesta în 1989…

Apreciază

@Blue,
Îți mulțumesc pentru ajutor !

Apreciază

=DOCUMENT 1989: Declaratia de la Budapesta – Autonomie pentru TRANSILVANIA=
http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=766&Itemid=1
Astazi, 16 iunie 1989, odata cu celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revolutiei maghiare din 1956, eveniment de o deosebita importanta pentru toate popoarele Europei, si in special pentru cele care mai traiesc inca sub dictaturi comuniste, a avut loc o intalnire intre membri ai Forumului Democratic Maghiar si romani, semnatari ai urmatoarei

Noi, romani si unguri,

Consideram ca libertatea si propasirea celor doua popoare pot fi realizate si garantate numai intr-un cadru politic pluralist de respectare integrala a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. O actiune comuna a fortelor democratice maghiare si romane se impune pentru atingerea acestui scop. Regimurile comuniste si in special politica dusa de dictatura ceausista a creat o situatie de criza acuta care impiedica comunicarea dintre romani si maghiari. Dialogul inceput astazi intre noi doreste sa invinga aceste piedici si sa stabileasca bazele unor relatii normale intre cele doua natiuni care s-au format in acelasi spatiu geografic.

Data fiind configuratia hartii etnice, solutionarea conflictelor nu poate veni in nici un caz din revizuirea frontierelor, ci din schimbarea rolului lor in sensul liberei circulatii a persoanelor, a informatiei si a ideilor, in conformitate cu acordurile de la Helsinki. Situam deci imbunatatirea relatiilor romano-maghiare in perspectiva procesului de restructurare democratica general-europeana, care singur va fi in stare sa rezolve problemele acumulate de-a lungul istoriei intre popoarele continentului intr-un mod care sa satisfaca interesele legitime ale fiecaruia in parte.

Transilvania a fost si este un spatiu de complementaritate si trebuie sa devina un model de pluralism cultural si religios. Este in folosul popoarelor noastre ca diversitatea culturala, religioasa si de traditii care a facut specificul Transilvaniei sa fie prezervata.

Dreptul la o reprezentare politica autonoma si la autonomie culturala a fiecarei natiuni trebuie garantat. Realizarea sa implica, printre altele, asigurarea unei scolaritati de toate gradele in limba maghiara, inclusiv reinfiintarea universitatii maghiare din Cluj.

Principiile enuntate mai sus vor sta la baza tuturor actiunilor comune pe care semnatarii inteleg sa le duca in viitor. Apelam la organizatiile democratice precum si la acele persoane care impartasesc aceste principii sa se alature acestei actiuni.

Budapesta, 16 iunie 1989

Antal G. Laszlo, Antall Jozsef, Balogh Julia, Biro Gaspar, Csoori Sandor, Fur Lajos, Illzes Maria, Jeszensky Geza, Keszthelyi Gyula, Kodolanyi Gyula, Molnar Gusztav, Stelian Balanescu, din partea Cercului Roman din RFG, Mihnea Berindei, vicepresedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania (LDHR), Ariadna Combes, vicepresedinte al LDHR, Mihai Korne, director al revistei „Lupta”, Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania din Elvetia, Dinu Zamfirescu, membru al Biroului LDHR, membru al Partidului National Liberal.

Ulterior si alte persoane si organizatii s-au alaturat acestei declaratii: Rockenbauer Zoltan si Vagvolgyi Andras, din partea Federatiei Tineretului Democrat (FIDESZ), Partidul Liber Democrat, Asociatia Maghiarilor din Transilvania, prin presedintele Kiss Bela si secretarul Spaller Arpad, intregul colectiv redactional al revistei „2 000”, Bojtar Endre, seful sectiei pentru Europa rasariteana a Institutului de Istorie Literara, prof. Bela Kallman, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismaneanu, Ileana Vrancea.

Declaratia a mai fost semnata, ulterior, si de: George Barbul, Doru Braia, Dina Bratianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea.

La o luna dupa difuzare, intr-o „Marti, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la resedinta sa de langa Geneva o delegatie din grupul romanilor care au redactat la Budapesta o declaratie comuna impreuna cu Forumul Democratic Maghiar. Aceasta delegatie compusa din Dna Ariadna Combes, dr. Ion Vianu si Dinu Zamfirescu a inmanat Majestatii sale textul declaratiei de la Budapesta. Majestatea sa a aprobat intrutotul continutul declaratiei care exprima convingerile sale privind relatiile dintre popoarele roman si maghiar (…)”

Apreciază

🙂

Apreciază

@Blue,

Te rog să-mi comentezi cum vezi tu acest document din 16 iunie 1989.
Cred că sunt momente în care firea mea de olteancă naționalististă iese la suprafață.

Apreciază

Majoritatea celor care astăzi sunt oripilați de cele spuse de președintele Traian Băsescu susțineau cu tărie proletară :
”Fir-ai al naibii, Majestate !”
http://sareinochi.wordpress.com/2011/06/23/eu-ce-sa-mai-pricep-de-aici-victor-ponta-e-simbolul-pietii-universitatii-ion-iliescu-este-monarhist-dan-voiculescu-plange-in-batista-trist-cetupeu-e-taranist/

Apreciază

http://baricada.wordpress.com/2011/06/23/traian-basescu-bufonul-regelui/
http://copaculdinpadure.wordpress.com/2011/06/23/traian-basescu-a-raspuns-opozitiei/
http://rahoveanu.wordpress.com/2011/06/27/%c2%ae-o-saptamina-in-tara-nebunilor/
http://adriancioflanca.blogspot.com/2011/06/nuante-pentru-cine-mai-vrea-sa-le-vada.html
http://curentul.net/2011/06/25/traian-basescu-versus-regele-mihai/
http://silviumacrineanu.wordpress.com/2011/06/23/regele-mihai-inca-da-cosmaruri-securitatii-basescu-il-ataca-intr-un-stil-golanesc/
http://ignatsebastian.wordpress.com/2011/06/22/22-iunie-1941/
http://razvanrc.wordpress.com/2011/06/26/tradatorii-lui-traian-basescu-sursa-dcnews-com/
http://www.evz.ro/detalii/stiri/culisele-atacului-la-regele-mihai-935146.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/reactia-regelui-mihai-la-acuzele-presedintelui-935035.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/crsitain-preda-muta-cu-regele-mihai-contra-lui-basescu-935042.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/antonescu-cere-scuze-regelui-mihai-pentru-agresiunea-stupida-a-apatridului-moral-traian-basesc.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/paleologul-despre-declaratia-lui-basescu-traiasca-regele-935098.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/iliescu-in-apararea-regelui-nu-a-abdicat-a-fost-abdicat-935136.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/washington-post-presedintele-romaniei-il-ataca-dur-pe-fostul-rege-mihai-935143.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/liviu-mihaiu-nici-iliescu-nu-l-a-jignit-pe-regele-mihai-ca-traian-basescu-935160.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/tismaneanu-imi-exprim-rezerva-fata-de-stilistica-exprimarii-presedintelui-traian-basescu-935.html

http://www.contributors.ro/societatelife/zile-fierbinti-pasiuni-incinse/

http://www.reportervirtual.ro/2011/06/bordelul-politic-e-acelasi-ca-in-1944-doar-curvele-sint-altele.html#comments

http://anonymusgerula.wordpress.com/2011/06/25/faca-se-voia-domnului-%e2%80%a6basescu-amin-politica-la-misto-bordelul-politic-e-acelasi-ca-in-1944-doar-curvele-sint-altele-2/

http://absurdistansubfalduritricolore.wordpress.com/2011/06/25/23-august-1944-o-tradare-nationala/

http://noradamian.wordpress.com/2011/06/24/un-petic-pentru-istorie/
http://noradamian.wordpress.com/2011/06/25/greu-de-reintrat-in-istorie/

http://www.revista22.ro/articol-10812.html

http://www.ziare.com/regele-mihai/casa-regala/victoria-morala-a-regelui-mihai-1103435?utm_source=Newsletter__Ultimele_24h&utm_medium=&utm_campaign=newsletter_37957

http://romanicablues.wordpress.com/2011/06/23/rege-si-regalitate-in-romania-ilegalitate-si-abureala-pentru-prosti/

http://istoriiregasite.wordpress.com/2010/12/30/actul-de-abdicare-al-regelui-mihai/

http://tano-tanocariddi.blogspot.com/2011/06/cum-te-transforma-ura-fata-de-basescu.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+blogspot%2Fchwee+%28TANO%29&utm_content=My+Yahoo

http://delaepicentru.wordpress.com/2011/06/27/%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85-regele-este-un-simbol-national-viu-cam-ca-gica-hagi-2/

http://silviumacrineanu.wordpress.com/2011/06/29/de-la-mine-o-speciala-ca-la-malul-marii-pentru-basescu/

Apreciază

Aduce argumente de bun simț în favoarea monarhiei :

” Monarhia

Eu recunosc că sunt monarhist. Dar, chiar dacă aş fi republican, mi-ar fi greu să nu recunosc că Monarhia ar scoate România din marele căcat în care se află. Gândiţi-vă la simplul fapt că Marea Britanie, Olanda, toate ţările nordice, Spania prietenă ne-ar privi dintr-o dată cu alţi ochi. Asta odată. Apoi am scăpa de lupta tâmpită pentru preşedinţie (trebuie să adaug că SUA şi Franţa îşi tratează preşedintele ca pe un rege), unde câte un Băsescu pândeşte la colţ, gata să încalce în mod fanariot Constituţia, orice Constituţie. E atât de simplu. Şi atât de Demn. În istoria noastră, pragmatic vorbesc, am avut vreo vreme mai bună decât sub Monarhie? Avem modele de preşedinţi paşoptişti mai de respectat decât voievozii? Eu zic că nu. Cu atât mai mult Regii civilizatori. Au venit, s-au “devenit” români, au modernizat ţara nemţeşte (deopotrivă Constituţia şi nivelul de trai – PIB – era cel al Belgiei, în 1923: azi, Belgia pare la ani-lumină…) “România dodoloanţă” a existat doar sub Monarhie. În fine, de ce să nu vrem linişte şi pace? Un Monarh, cuminte şi respectat, un guvern de treabă, o Justiţie sfântă, girată de Rege, un Parlament care poate fi oricât de gălăgios. De ce nu vrem astea?

http://amalgammax.wordpress.com/2011/06/24/monarhia/

Da, aș zice eu. Dacă găsiți un prinț cinstit, onest, precum a fost Carol I , nu m-aș opune.Dar nu ”prințul ” Duda. Niciodată.

Apreciază

Romania o ducea bine inainte de razboi nu pentru ca avea un rege (care a ramas vestit pentru coruptia lui- Carol II)- ci pentru ca avea petrol si o agricultura performanta. Eram a treia exportatoare de petrol din lume! Iar Antonescu a impus nemtilor sa ne plateasca graul si petrolul in lingouri de aur, de asta aveam valuta cea mai acoperita in aur dintre toate. Maresalul stia ca vom pierde razboiul, dar voia sa iesim cu pierderi minime> a minimizat participarea noastra pe front (3 divizii) si a stocat aur ca sa plateasca despagubirile. Era in tratative pentru acceptarea conditiilor de incetare a ostilitatilor cu URSS, cand a intervenit Mihai arestandu-l si predandu-l rusilor, ordonand apoi predarea neconditionata a armelor. 6 divizii romanesti aflate in Moldova au fost luate prizoniere de rusi si trimise apoi drept carne de tun pe frontul de vest, sa lupte in fata trupelor rusesti pana in Cehoslovacia, ca apoi au fost trimise pe jos acasa (trenurile fiind trebuitoare rusilor pentru pra da de razboi). . Dar despre cele 42 de tablouri din patrimoniul Romaniei, care au fost scoase de Mihai in portbagajele masinilor cand a fost la nunta reginei Elisabeta, si care au fost vandute ilegal, ce ma ziceti? Cea mai mare colectie de picturi de El Greco….Au ramas doar cela prea mari sa incapa in portbagaj! Si erau cumparate cu bani de la bugetul tarii!

Apreciază

Dragă Maria, mă bucur de fiecare dată când descopăr că mai există români care iubesc istoria adevărată a noastră. Despre povestea cu tablorile furate de regele Mihai din patrimoniul patriei încă nu știu sigur dacă este adevărată și de aceea am încă dubii în aceată privință.

Apreciază

poate fiul cel mic al Printesei Diana, ca tot e liber de sarcina si se trage din Regina Maria. asta pentru ca, oricum, Regele Mihai a renuntat la legaturile cu familia, fiicele sale sunt excluse de catre legea salica, iar Duda este un actor ratat – linia Hohenzolern-Sigmarinen s-a intrerupt in Romania.

Apreciază

Mă bucur că și tu vezi în Duda un actor ratat. Am mai scris pe undeva că mă sperie ideea ca, de dragul monarhiei constituționale, și fiincă regele Mihai are doar fete, să mă trezesc cu Duda rege.

Aseară, m-am gândit și eu că ar fi o soluție fiul cel mic al Prințului Charles de Wales.

Ei, ce o vrea Dumnezeu!

Apreciază

asta numai daca mai exista minte in acest popor. „atunci cand vom uita ca suntem o natiune supusa lui Dumnezeu, vom deveni o natiune supusa”.

Apreciază

Suntem o națiune supusă lui Dumnezeu ? Sau doar afirmăm ?

Apreciază

nu mai suntem din momentul in care au calcat cu tancul si buldozerul peste biserici si nimeni nu a ripostat.

Apreciază

Eu pusesem o întrebare retorică tu însă mi-ai dat cel mai pertinent răspuns posibil.

Mă bucur că ai revenit ca să-ți pot spune , cât este caldă, discuția avută de mine cu fiul meu Mihai. În aceea zi de Paște, când i s-a permis regelui Mihai să vină în țară , împreună cu soțul meu și cei doi copii , aveau 5ani și respectiv 3 ani, am stat aproape 12 ore în picioare ca să-l vedem și să-l ascultăm. Personal, am fost impresionată de purtarea sa aleasă, demnă și mai ales total diferită de a politicienilor noștri de sorginte comunistă. Mulțimea venită de bunăvoie , nu adusă ca în vremea comunismului cu arcanul, în număr impresionant a avut un impact important asupra mea.
Atunci am hotărât că vreau să fiu monarhistă.

Mai târziu, prietena mea bună, monarhistă și ea, mi-a spus că a fost dezamăgită de purtarea regelui , de compromisurile făcute pentru obținerea averii de care a fost deposedat de comuniști.
Am fost mai conciliantă atunci, în schimb, m-am cam supărat când i-a invitat la nunta de aur, cred, pe comuniști și securiști iar pe președintele Băsescu nu. Nici atunci nu am vrut să-mi lămuresc atitudinea mea față de rege.
Apoi am citit articolul pe care-l citez mai jos și care m-a marcat profund .
http://sareinochi.wordpress.com/2011/06/23/eu-ce-sa-mai-pricep-de-aici-victor-ponta-e-simbolul-pietii-universitatii-ion-iliescu-este-monarhist-dan-voiculescu-plange-in-batista-trist-cetupeu-e-taranist/
”Cum un simplu articol poate să-ți schimbe o atitudine ? ” Mi-a spus mirat fiul meu.

” Poate , i-am răspuns eu, când ai încredere în buna credință a ziaristului.”

Apreciază

„Președintele Băsescu este șeful statului și nu putea să recunoască, orice ofițer cred că simte la fel, că pentru țara noastră , cu toate greșelile făcute, Mareșalul Ion Antonescu a fost un erou.

A luptat pentru întregirea țării cu riscul de a deveni așa cum scrieți criminal de război.

A fost astfel pentru că am pierdut războiul. Dacă l-am fi câștigat am fi defilat la fel cum fac vesticii și rușii cei care au ucis floarea ofițerimii poloneze.

Istoria o scriu invingătorii.”

Imi pare rau , doamna ca intervin in felul asta , preluindu-va comentariul de pe un alt blog . De altfel , v-am mai intalnit cu alte comentarii si pe alte bloguri si am inceput sa va pretuiesc pentru echilibru si bun simt .
Va intreb de ce domnul presedinte nu putea sa recunoasca faptul ca Antonescu este erou ? Il stiti pe domnul Basescu plin de astfel de scrupule ? Sa fim seriosi !
Nu va inteleg atitudinea . Eu nu spun de maresal ca a fost sau nu un erou . Nu stiu ce inseamna sau ce relevanta are sa fii erou in RAZBOI ! In razboi se ucid oameni , doamna . Care sunt eroii , cei care mor pentru noi sau cei care mor pentru ceilalti ??
Eroi sunt pompierii americani , doamna , care AU SALVAT OAMENI CU PRETUL VIETII ! ! Eroii nu sunt cei care ucid oameni in razboi , indiferent de scopul cu care o fac ! Repet , nu-l subestimez pe maresal , nu-l consider erou , il ignor total , mi-e indiferent . Maresalul a fost un destin tragic de roman cazut mesa ! !
” A luptat pentru întregirea țării cu riscul de a deveni așa cum scrieți criminal de
război.”
Ori e criminal de razboi , ori e erou ? !
Nu va reprosez nimic , doar va spun ca ma nedumeriti . Folositi mai multe masuri : pentru dumneavoastra maresalul e un erou , dar n-aveti ce face cand mai multi stiu adevarul ca Antonescu n-a fost erou . Ignor corectitudinea politica ce-mi pretinde sa nu vorbesc de rau jidanii . Antonescu a fost o figura tragica , pe cat de trista pe atat de mandra si atata tot ….
Va asigur de toata consideratia !

Apreciază

Îmi dați voie să reflectez mai mult asupra problemei ridicată de dumneavoastră. ?

Pentru că este chiar o problemă serioasă.

Apreciază

🙂 adevaru-i ca, atunci cand vorbim corect politic, nu facem decat sa dovedim ca un rahat poate fi apucat de partea sa „curata”.

Apreciază

Admiți că politica are și o parte curată, bag seama .

Apreciază

da. „curata”.🙂

Apreciază

Da, Antonescu , din ce filme sau fotografii am văzut, arată ca o figură tragică. Poate , fac simple supoziții, o fi fost ros de remușcări ,conștient fiind, de ce soartă urma să aibă cei deportați. Dar, revin, oare se știa că unele din persoanele deportate vor fi arse în crematorii sau doar folosite ca mână de muncă fărțată ? Ce știm noi cu adevărat ?
Nu pot să-mi imaginez că un om de stat de valoarea sa nu a pus în balanță fiecare posibilitate pe care o avea .

Mă gândesc că sunteți o persoană pacifistă .Atunci vă înțeleg atitudinea.

Eu însă nu pot fi pacifistă atunci când este vorba de integritatea țării.

Apreciază

Regele a ales sa iasa din istorie ca neamtul Severing si nu a latinul Floquet. Lighioana politica romaneasca de azi ar trada ca Iuda si ar tortura ca Turcanu:
http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/06/24/onoarea-la-romani/

Apreciază

I-am spus unui politician român că admir bărbații curajoși. Mi-a dat un răspuns sincer la care nu mă așteptam ” Nu toți bărbații pot fi Napoleon !”

Apreciază

Pingback: Demascarea unui tradator « Rinder Razvan Catalin

@ Carmen,
Decât gogomăniile ce le auzim zilnic pe la mai toate posturile de televiziune, mai bine antitezele postate de tine. Din păcate, cum părerile mele despre cele trei personaje sunt complet diferite de ale tale, si cum vorba românească spune ; „ despre morti numai de bine ” , dă-mi voie să mă abtin .
Felicitări insă pentru sinceritatea exprimării opiniilor despre cele trei personaje .
Cu acelasi respect, Alioșa.

Apreciază

@Alioșa,

Am știut de la început, și unul și altul, că sunt subiecte importante, atât pentru noi cât și pentru țară, pe care le analizăm de pe poziții diferite.Cu toate astea, dintr-un respect reciproc , nu am încercat să ne impunem unul altuia punctul de vedere. Acesta cred eu este un exercițiu adevărat de democrație. Poate, poate , încet, încet, vom intra în normalitate.

Cu acelasi respect,

Carmen

Apreciază

@ Carmen,
Bună dimineata !
Excelentă remarca : „ sunt subiecte importante , atât pentru noi cât si pentru țară ” !
Tocmai de aceea este bine ca inainte de a spune ceva despre unul sau despre altul dintre personajele prezentate in articolul tău, e musai să ne gândim mai mult pentru a nu gresi sau nedreptăti pe vreunul. Fiecare a avut si are si părti bune si mai putin bune cum este in firea lucrurilor. Opinia personală despre unul sau altul este ca si optiunea de vot : nimeni nu poate obliga pe nimeni să spună ce vrea el sau să voteze cu cine vrea el mai ales că in cabina de vot, alegătorul este doar cu constiinta lui si credinta in Dumnezeu ! Si eu
imi doresc din toată inima să intrăm si noi odată in normalitate . Până atunci insă, suntem obligati să ne purtăm cu demnitate crucea ce ne-a fost hărăzită de soartă, destin si DUMNEZEU !
O duminică frumoasă iti doresc !
Cu respect, Aliosa.

Apreciază

@Alioșa,
Cel mai important este faptul că am înțeles , mă refer strict la mine, că nimic nu este alb-alb sau negru -negru ci are nuanțe diferite de griuri .
Că mai este important și unghiul din care privești sau în ce lumină istorică se găsește.
Dar cel mai important este faptul că pe noi toți ne preocupă soarta țării . Tot din unghiuri diferte.
Mă întreb ce ne mai rezervă această săptămână.

Cu respect,
carmen

Apreciază

dictaturajustitiei – macar atat imi pot permite: sa fiu de buna credinta. de multe ori am avut indoieli – daca am voie sa ma pronunt sau nu intr-o problema sau alta, daca am voie sa dau sentine (nefiind procuror sau judecator). am analizat, am citit si mi-am dat seama ca de 20 de ani am repere: macar sunt situat diametral opus fata de Iliescu si compania🙂
in ce priveste sentintele pe care mi le permit: nefiind opozabile decat legilor morale, pot sa le dau (oricum, din pacate, nu au aplicabilitate si nu sunt executorii :))
MULTUMESC pentru incredere.

Apreciază

Din 12 ianuarie 1990 , când am avut confirmarea personală că Iliescu minte și eu, de fiecare dată m-am situat , cum spui și tu, ”diametral opus fata de Iliescu si compania. ”
Aseară, când îți scriam mi-am dat seama că am început să-l prețuiesc pe regele Mihai tocmai pentru că președintele Iliescu era împotriva sa.
Aduci argumente logice , credibile și de bun simț atunci când analizezi o situație,un caracter, o faptă sau dai o sentință și de aceea mi-ai inspirat încredere.
Urletele și mitocăniile comunist-securiștilor nu mă pot lămuri de nimic.

PS. Ce părere îți faci de cineva, doctor într-o știință și profesor universitar, care în particular recunoaște că nu trăim în dictatură dar, pe blogul său personal , continuă să afirme tot felul de absurdități despre dictatura lui Băsescu ?
Îți poate inspira încredere ?

Apreciază

numai scarba, nu incredere.
eu cum scriu, asa vorbesc (inclusiv in emisiunile de radio sau de televiziune – cand mai sunt invitat :))

Apreciază

Aceste persoane manipulează în modul cel mai abject niște persoane care prin cultura și educația pe care o au , sau bine zis care le lipsește, sunt ușor de păcălit. În numele a ce ? Sau mai bine pentru ce ?
Pentru ca să rămână totul neschimbat.
Averile furate să fie în continuare constituțional licite !

Apreciază

Am citit cu mare atenție scrisoarea Mareșalului Ion Antonescu și am rămas uimită de cât de mult seamănă politicienii burghezi și purtările lor cu policienii și modul de a face politică a celor de azi.
În toți acești ani, am crezut că de vină este comunismul și educația pe care am primit-o în acești zeci de ani. M-am înșelat. Se pare că astfel suntem noi poporul român.

Apreciază

Dj, felicitări! E mai mult decât o analiză, această laborioasă trecere-n revistă de articole si materiale, de puncte de vedere, de argumente şi contraargumente. Sunt onorată de a fi prezentă în sursele invocate.

Apreciază

Nora,
Dincolo de modul abrupt în care președintele Traian Băsescu a ridicat problema, am înțeles că nu am o imagine clară a ceea ce s-a întâmplat în acele momente decisive pentru noi ca țară și popor.
Am simțit nevoia să -mi clarific, ceea ce nu cred că s-a întâmplat, și de aceea am citit mai multe păreri mergând de la o extremă la alta.
Cum am mai scris și pe blogul tău, articolele tale le consider echilibrate și de bun simț.
Onorată mă simt eu de fiecare dată când am prilejul să poposesc în ” Grădina de hârtie ”și să te citesc.

Apreciază

Carmen, plecăciuni în faţa mesajului pe care îl transmiţi în materialul de mai sus… Personal, am separat elementele tratate, în general, la grămadă pe temă, şi am încercat să-mi filtrez cât mai lucid sentimentele… Scriu şi aici ceea ce am încercat să-i transmit şi bunului amic TOG… Deşi sunt şi ţărănist şi monarhist, şi din cauza asta aş putea fi bănuit de subiectivism exacerbat, mi se pare că declaraţia lui Băsescu despre “trădarea interesului naţional” e o sfidare grosolană a istoriei… Argumentele, cred eu, sunt multiple, dar nu cred că ai nevoie acum de o înşiruire a acestora, tocmai pentru că sunt o mulţime de interpertări care să contrazică oricând variantele mele… Din păcate, greaţa adâncă, survenită declaraţiei prezidenţiale, mi-a fost dublată de corul de lăudători conjuncturali, comunistoido – securistoizi, altă dată violent antimonarhici, dar care acum se înghesuiau să lustruiască pulpana regală doar pentru a fi din nou împotriva lui Băsescu… În mod normal, consideraţiunile prezidenţiale despre actul de la 30 decembrie nu mi-ar fi deranjat starea de lehamite, însă faptul că Băsescu l-a “împins”, prin declaraţii, pe Mihai I, în braţele celor care-i refuzau cetăţenia şi-i trăgeau scara de la avion acum 20 de ani, mi-a provocat o scârbă profundă faţă de preşedinte…
Altfel, îţi amintesc ce idee propaga public Băsescu, în 2006, la ceremonia de “Condamnare a Comunismului”… Citez din clasicul de la Cotroceni: “Principalele acţiuni criminale menţionate în Raport şi pe care ţin să le amintesc aici, ca argument pentru această prea-mult amânată condamnare sunt următoarele:(…)(3) distrugerea partidelor politice şi a continuităţii constituţionale a statului român, prin abdicarea forţată a Regelui Mihai”… Deci, acum cinci ani, “trădarea interesului naţional” se numea, totuşi, “abdicare forţată”?

Apreciază

Am reflectat mult zilele acestea și lucrurile îmi sunt foarte, foarte nelămurite.
– Ai dreptate când spui că toți ”de lăudători conjuncturali, comunistoido – securistoizi, altă dată violent antimonarhici ” au sărit în apărarea regelui dar, să nu uităm că și regele Mihai la celebra deja sărbătorire a nunții i-a invitat pe toți mai puțin pe Băsescu. Atunci m-am supărat eu pe rege ca țărănistă și monarhistă.Nu apreciez însă purtarea președintelui Băsescu.
– Știi ce cred, că președintele a fost de acord cu raportul în privința abdicării pentru că erau amestecați ,,în afacerea asta murdară ” și americanii care , cu toată dragostea noastră pentru ei, ne-au dat pe mâna rușilor. Ei au avut o dublă măsură. În țara lor au pornit o prigoană împotriva artiștilor ce simpatizau cu comuniștii, interogatorii, intimidări, arestări sau din contră :
http://www.ziare.com/international/america/statele-unite-au-protejat-criminali-de-razboi-nazisti-1062257
În schimb pe noi, românii ne-au lăsat în mâna lui Stalin fără nicio mustrare de conștiință.
– Am fi la fel de ipocriți dacă am afirma că regele avea o altă putere decât cea formală și, atunci m-am întrebat zilele acestea, oare Regele nu-i purta pică Mareșalului ? Nu o să aflăm niciodată care au fost adevăratele sentimente ale Majestății Sale Regele pentru Antonescu.
– Întoarcerea armelor încerca să o negocieze și Antonescu. Oare el l-ar fi dat, ca și Comandant Suprem, pe Rege rușilor ca să se salveze pe el ?
-Vina războiului nu a fost doar a lui Antonescu. Maniu, Brătianu nu erau arestați și aruncați în închisoare ci aveau și posibilitatea să ia legătura cu inamicii.
-Președintele s-a exprimat prea dur, prea abrupt și nu a avut totată dreptate dar o fărâmă tot a fost.
Regele , pentru aș recăpăta averea pierdută a sfârșit prin a deveni prieten cu cine ? Cu Iliescu, Voiculescu și alții pe care i-a invitat la nuntă.
Eu sunt mai înțelegătoare gândindu-mă la vârsta pe care o are. Ar fi putut să facă un AVC de supărare și atunci chiar că președintele nu ar fi avut nicio scăpare.

Apreciază

offf, offf cum ne jucam noi si ne falsificam istoria, ca asa vor marii nostri istorici crescuti si invatati la Moscova. Antonescu ne-a trecut prin doua razboaie mondiale, a pus mana pe arma sa refaca granitele tarii, sa rezistam ca natie intre doua mari imperii. celalalt a fost un vanzator de tara, dar ce sa facem daca istoria ne-a scris-o si predat-o rusii. antonescu criminal de razboi, regele un sfant. regele nu a intors armele, a predat armata romana in mana rusilor. 163 de mii de soldati si ofiteri romani au fost dezarmati si trimisi la pas spre siberia. cati au venit inapoi? nu credem, hai sa revenim la zilele noastre si sa vedem cu ce rusofili se aseaza regele la masa : cu voiculescu, cu patriciu, cu ilescu etc. ar fi bine cand citim sau vedem ceva sa tragem si concluzii propii. basescu are dreptate cand il leaga si pe rege de crimele lui antonescu : prin constitutie, la care regele a apelat cand a complotat impotriva lui antonescu, era comandantul suprem al armatei romane.

Apreciază

În anul 1944 tatăl verișoarei mele , ofițer român de naționalitate germană, a fost trimis în Siberia.
Niciodată ea nu și-a văzut tatăl fiind născută pe 24 iulie 1944.
Mi-este greu să fiu obiectivă atâta timp cât am fost crescută într-un cult al Mareșalului.

Apreciază

După abdicarea sa din 1948 a fost conştient de precaritatea finanţelor sale şi tanărul ~rege in exil, a căutat de indată de lucru şi din prima zi, a spus colegilor săi de muncă – „chemaţi-mă domnul Mihai”.
„Viaţa noastră”
În 1973 ziarul israelian de limbă romană „Viaţa noastră” a publicat un lung reportaj despre fostul rege scris de corespondentul din geneva, Calude Grenier. Acesta, in preambul, scrie: „Am fost primiţi, pentru o jumătate de oră de fostul rege al Romaniei in biroul său din Lausanne. Astăzi el este in varstă de 52 de ani şi trăieşte de un sfert de veac in exil.
– Decat să fi rămas pe un tron in permanenţă ameninţat – spune fostul monarh – am preferat să-mi caştig singur existenţa in calitate de fost rege” (deci a preferat, nu a fost izgonit, obligat, să-şi caştige painea, n.a.-A.S.M.).
„Mihai are 1,90 m inălţime şi cantăreşte 85 kg. Înfăţişarea lui este a unui om tanăr. De 24 de ani duce o căsătorie fericită cu Anne de Bourbon-Parma pe care a cunoscut-o in 1947, la Londra cu prilejul căsătoriei actualei regine a Angliei. Din căsătoria lui Mihai cu Ana, au rezultat cinci fiice: Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria. Anne n-a apucat să fie regină, ea s-a căsătorit cu Mihai la şase luni după abdicarea acestuia, ceremonia avand loc la Atena.
• Cum ar trebui să ne adresăm d-voastră: Majestate, Alteţă, Sire sau domnule director general?
– Cei mai mulţi imi spun pur şi simplu, domnule, iar prietenii mă strigă pe nume: Mihai… Nu prea ţin la chestiuni de protocol şi la apelative.
• Ce profesie exercitaţi in prezent?
– În fiecare zi vin aici la acest birou. Sunt asociatul unei prospere agenţii de bursă. După cum vedeţi am langă mine trei telefoane. Două dintre ele imi folsesc ca să vorbesc cu clienţii, iar al treilea ca să urmăresc zilnic cursul acţiunilor la bursa din New York. Din cauza diferenţei de fus orar (6 ore) dintre New York şi Laussane, imi incep activitatea la două după amiază. Dau sfaturi clienţilor mei ce să facă şi ce să nu facă, mă ocup cu comercializarea bunurilor, ceea ce mi se pare foarte interesant şi imi produce multă plăcere.
• Cu ce altceva vă ocupaţi?
– Am un hobby: zborul. Cum dispun de puţin timp liber, mă urc in micul meu avion şi zbor deasupra lacului Geneva sau spre Montblanc… Dacă vă face păcere, puteţi să mă insoţiţi după amiază intr-un asemenea zbor.
Din păcate pentru acea după amiază aveam programată o altă intalnire. Din păcate, pentru că nu ai in fiecare zi ocazia să zbori cu un avion pilotat de un rege.
– Încă din fragedă copilărie – continuă Mihai – m-a preocupat tot ce are legătură cu tehnica şi automatica. Tatăl meu, regele Carol, imi dăruia aproape zilnic biciclete, motociclete, mici automobile, avioane in miniatură. La 12 ani ştiam deja să conduc un automobil. Mi-a plăcut intotdeauna viteza.
• Şi in afară de asta, aveţi şi o viaţă de familie, nu-i aşa?
– Da, familia este toată viaţa mea! E uşor de inţeles, dacă te gandeşti că atunci cand am fost copil n-am ştiut ce inseamnă familie. Părinţii mei s-au despărţit pe cand eu eram foarte mic. Nu am ştiut niciodată ce inseamnă sentimentul de a avea o mamă sau o familie, in adevăratul sens al cuvantului. Magda Lupescu, care trăia in palat alături de tatăl meu, nu avea nimic din calităţile unei mame, nici măcar unei mame vitrege. Am crescut singur şi izolat. Iar acest lucru vreau să-l evit cu orice preţ copiilor mei. Dacă aş fi rămas rege, nu m-aş fi putut ocupa atat de mult de soţie şi fiicele mele, aşa cum pot s-o fac acum in exil. (Binecuvantat să-i fie exilul, n.m.).
Mihai avea 20 de ani cand – la 8 septembrie 1940 – regele Carol a abdicat in favoarea tanărului său fiu care a domnit in anii războiului şi o vreme după venirea la putere a comunismului – dar nu-i place să-şi amintească de această perioadă.
– Femeile au jucat un rol insemnat in viaţa mea. Iată-le: mama – al cărei divorţ şi a cărei plecare mi-au zdruncinat copilăria; madam Lupescu – pe care n-am iubit-o (a uitat-o pe Dodo, n.m.); actuala mea soţie – care mi-a redat curajul şi puterea de muncă; cele cinci fiice ale mele – pe care le iubesc mai mult decat orice (cea mare are 23 de ani, cea mică are 8 ani), (şi cărora din mare dragoste nu le-a asigurat o educaţie aleasă corespunzătoare unor odrasle nobile, nici licee de renume şi nici universităţi, exceptand Margareta, n.a.); in fine acea femeie care nu poate fi uitată, Ana Pauker, infocata militantă comunistă, care m-a silit să plec in exil, după ce rămăsesem singurul rege dintr-o ţară comunistă (săracul Mihai, el nu ştie că debarcarea lui a fost hotărată la Kremlin de Stalin şi A.Pauker doar a executat ordinul; deasemeni nu ştie că Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia erau de mult republici, doar Bulgaria, scurt timp, şi Romania erau regate. Din Jugolslavia regalitatea dispăruse de la sfarşitul războiului, fiind opera partizanilor sarbo-croaţi – n.m.).
În dimineaţa următoare i-am făcut o nouă vizită lui Mihai, de data asta in vila lui de la Versoix, nu departe de Geneva. Vila nu seamănă deloc cu o reşedinţă regală, dar este mobilată cu un gust desăvarşit.
– Aici am cateva amintiri pe care le-am adus din Romania, din reşedinţa mea particulară, obiecte la care ţin foarte mult.
• Vă gandiţi cu nostalgie la regatul pe care l-aţi pierdut?
– Deloc. Am fost conştient de toate consecinţele şi soţia mea mi-a dat puterea să pot renunţa, pe atunci eram doar logodit. La 6 decembrie 1947, la cateva zile după căsătoria lui Elisabeth cu Philip, am condus-o pe Anne inapoi la Lausanne. Ne iubeam şi doream să ne căsătorim. M-am inapoiat singur la Bucureşti. Acolo, lucrurile au inceput să se inrăutăţească treptat. Ana Pauker nu vroia să mă căsătoresc cu Anne de Bourbon – şi mi-a spus acest lucru. Ultimele zile ale anului 1947 s-au desfăşurat intr-un mod dramatic. Întreaga corespondenţă imi era controlată sau confiscată. Aşa s-a intamplat şi cu telegrama pe care mi-a trimis-o la 30 decembrie, logodnica mea. Ea a păstrat insă o copie… „Cred in dragoste şi in tine!” – spunea in telegramă. În primele zile ale anului 1948 mi-am părăsit patria (părăsit? cum?, n.a.). Cat de repede trece timpul! Iată, sunt deja 25 de ani de atunci!
• Vă consideraţi un om fericit?
– În primul rand, sunt un om liber. Şi acest lucru, după părerea mea in zilele noastre valorează cel mai mult…”
„La Roumanie dans l’engrenage”
În 1977 jurnalista Nicolette Frank din Elveţia a scris cartea „La Roumanie dans l’engrenage” – desigur din povestirile lui Mihai. Astfel ea a mai reamintit exilaţilor şi lumii că incă există fostul rege la Geneva deoarece datorită inactivităţii lui politice lumea il uitase.
Nu aceeaşi inţelegere a avut Dna Nicolette Frank atunci cand s-a oferit ca voluntar, fără plată, să inveţe, cele cinci odrasle princiare ale aspirantului lor tată la tronul Romaniei, limba romană şi despre Romania. Ea a intampinat opoziţia indarjită a mamei lor care a pretextat că „nu le trebuie limbă romană” precum şi totala indiferenţă şi nepăsare a „factorului constituţional” cum il numea C.Vişoianu.
Fotografiile cărţii scrise de Nicolette Frank şi majoritatea informaţiilor au fost furnizate de conspiratorul de la 23 august 1944, Ionel Mocsony-Starcea care după caţiva ani de inchisoare (condamnat impreună cu Iuliu Maniu) i s-a permis să părăsească ţara, să ajungă cu soţia sa in Elveţia din 1947.
Ionel Mocsony-Starcea cu un prieten al său, grecul N.Yanacopulos, au vizitat deseori pe fostul rege şi aşa le-a venit ideea tampită de a se scrie o carte in limba maghiară „Es mit mond a roman kiraly”, o carte de interviuri date de Mihai unui oarecare publicist ungur din Budapesta, Sugar Andras. Această iniţiativă regală (de a da interviuri unui maghiar) a dat acestuia posibilitatea să demonstreze că nu cunoştea istoria Romaniei, să prezinte date istorice greşite, interpretări răuvoitoare tipice şovinismului maghiar şi chiar relaţiile de rudenie ale familiei Hohanzollern-Sigmaringen să fie greşite. Această greşeală, denotă capacitatea de a lua hotărari a lui Mihai cat şi dezinteresul lui pentru politică şi viitor.
Cine ascultă in aceşti ani (după venirea regelui in ţară ca simplu cetăţean); cine citeşte interviurile fostului rege date diferiţilor ziarişti; cine citeşte cărţile scrise de M.Ciobanu „Nimic fără Dumnezeu”, convorbiri cu Mihai de Romania şi cu acelaşi titlu; Noi convorbiri cu Mihai I al Romaniei, ed.Humanitas, apărute in primii ani după lovitura KGB-istă din 1989, are ocazia să citească enorm de multe fantezii, interpretări „pro domo” incat este inclinat să creadă că intreaga activitate politică din exil a fost inspirată, condusă, dirijată şi urmărită cu atenţie de fostul rege. Nimic mai fals!
Fostul rege n-a avut nicio preocupare politică romanească. Ce este drept, Vişoianu – omul lui de incredere – din motive personale, il informa in scris de orice evenimente şi fapte petrecute; Mihai le citea sau nu şi le trimitea din Elveţia la Londra, generalului P.Lazăr care se ocupa cu aşa zisul secretariat şi care răspundea sau nu corespondenţei. Mai mult, Vişoianu cerea celor care ar fi dorit să-i scrie regelui să trimită corespondenţa la CNR ca numai el, Vişoianu, să corespondeze cu „suveranul”.
De exemplu, in legătură cu sistemul de cenzură instaurat de Vişoianu, privind corespondenţa cu fostul rege, reproducem un fragment de scrisoare din 30 oct.1958, nr.359/58.
„Dragă Dudi… În privinţa sugestiilor pe care ţi le-a făcut Mihăileanu de a scrie direct Suveranului, părerea mea este că este mai bine să continui a scrie Comitetului Naţional (adică lui, n.m.) care, la randul său, informează pe Suverani prin rapoarte regulate asupra activităţii tuturor reprezentanţilor. În cazul insă al telegramelor de felicitare, atat la 8 noiembrie (ziua lui Mihai, de Sf.Mihai şi Gavril, n.m.) cat şi cu alte prilejuri, poţi desigur să-i adresezi telegrame direct chiar la Geneva unde se află”.
Care era mentalitatea la Versoix reiese şi din „Revista Mea” din Israel, datată 20 ianuarie 1984, pag.9: „Într-un film BBC consacrat foştilor suverani din Europa, actualmente in exil, a fost chestionată şi prinţesa Margareta a Romaniei, fiica ex-regelui Mihai, care a declarat că munceşte la Edinburgh in Anglia, că nu o interesează problema monarhistă, iar titlul de „prinţesă a Romaniei” i se pare ridicol, fără rost şi conţinut”.
După caţiva ani „prinţesa” şi-a schimbat optica. Dar despre ea şi activitatea ei in ţară şi străinătate ne vom ocupa intr-un serial separat.
În fiecare an, C.Vişoianu compunea textul pentru mesajul regal de Anul Nou sau cu ocazia unor sărbători naţionale, pe care le trimitea generalului C.Petre Lazăr – adjutant al „Majestăţii Sale Regelui Mihai I”.
Iată de exemplu textul insoţitor: „Domnule General, am onoarea a vă trimite, aici alăturat, textul unui proiect de Mesagiu de 1 ianuarie 1970, al Majestăţii Sale Regelui Mihai I. Vă rog, Domnule General, să primiţi incredinţarea sentimentelor mele de deosebită consideraţiune”. C.Vişoianu. S.4/1969 NY 8 dec. 1969.
Sunt enorm de multe dovezi despre duşmănia pe care C.Vişoianu o purta gen.Lazăr; o continuă lucrătură „diplomatică” pentru a-i creia o atmosferă proastă şi a-l compromite. Atitudinea lui Vişoianu se explică prin dorinţa de a-l elimina pe general din anturajul regal sau in cel mai bun caz de a-i diminua rolul şi autoritatea şi el (Vişoianu) să devină unicul consilier, „om de deplină incredere” al cărui cuvant să fie ascultat şi respectat de „Suveran”.
De altfel el, Vişoianu era acela care, cu toată dispariţia politică regală, cu toată lipsa sa de preocupare pentru viitorul Romaniei şi al lui ca rege, el il ţinea permanent in mintea celor cateva sute de romani care erau preocupaţi in exil de viitorul ţării.
Dacă Mihai ar fi dorit atunci o Romanie liberă şi el redevenit rege, ar fi invăţat fetele şi soţia sa să vorbească romaneşte, le-ar fi dat noţiuni de istoria, geografia ţării in care ele urmau să trăiască ca regină şi prinţese. Numai că el nu mai era interesat intr-un astfel de viitor căci altfel numai un handicapat n-ar fi inţeles ridicolul unei regine şi a fetelor ei care in Romania in cea mai inaltă poziţie, la festivităţi, sărbătoriri şi alte ocazii luau poziţia mutului sau vorbeau cu traducător. Lupta de guerilă tacită dusă de Vişoianu impotriva gen.Lazăr a inceput chiar din 1949 cand generalul, la 29 iulie 1949, deja a sesizat manevrele perechii Creţianu-Vişoianu, cand le scrie răspunsul la primirea proiectului de statut intocmit de aceşti doi conspiratori: „Într-adevăr comitetul poate, pentru uzul său, să propună un Statut-Regulament prin care să se fixeze normele de organizare şi funcţionare lăuntrică a Comitetului; dar normele de constituire şi de existenţă a Comitetului sunt fixate de mult, prin Constituţia Romaniei, prin care se acordă Suveranului prerogativa de „a numi şi revoca pe miniştrii Săi”. Astfel, in Statut nu poate fi vorba de constituire, completare, sporire prin cooptări sau altfel, a Comitetului; orice modificare survenită in structura Comitetului (Guvernului) punand automat problema existenţei insăşi a acestuia. Problema se va rezolva tot de Suveran printr-una din căile obişnuite: completare, reducere, reconstituire sau schimbare totală a Comitetului (Guvernului)”.
Complotiştii voiau deci să aibă „mană liberă” in formarea, completarea, reducerea, reconstituirea CNR-ului (Comitetul Naţional Roman) şi din nou regele să fie doar decor-paravan.
„Este folositor să recunoaştem adevărul că actualul Comitet nu s-a constituit pe baza Procesului-Verbal din 6 aprilie 1949, pe baza Înaltelor dorinţe ale Suveranului exprimate prin comunicarea din 5 august 1948. Astfel se inţelege că eventualele viitoare Comitete Naţionale se vor constitui tot pe baza Înaltelor dorinţe regale, aşa cum vor fi ele formulate de fiecare dată. Aşa spune Constituţia ţării şi nimeni dintre noi nu are calitatea de a alege alt drum”.
Nu este inutil să precizez că săracul general se lupta cu morile de vant şi că planul Vişoianu-Cretzianu a triumfat; CNR a fost taraba lor in care au ales, au inlocuit pe cine au vrut indeplinind insă formalitatea comunicării deciziei lor pe care un rege absent o aproba.
Aşa a inceput animozitatea vişoienistă impotriva gen.Lazăr.

Început frumos, final ruşinos. Monarhia romană – Partea III – „Păsărică mută-ţi cuibul şi te du…” Ex-regele Mihai intre 30 decembrie 1947 şi 22 decembrie 1989 (6)

După ce – aşa cum am scris – Vişoianu intocmea mesajele de Anul Nou sau de unele sărbători naţionale, el s-a bosumflat cand de Anul Nou 1958, gen.Lazăr a introdus unele modificări in mesajul său, ca rezultat scrie regelui la 22 ianuarie 1958, o lungă epistolă de 5 pagini in care critică frazele inserate de general şi strecoară şi unele fraze veninoase ca: „Cred că dl general C. Petre Lazăr a adus la inalta cunoştinţă a M.Voastre deosebirea de vederi dintre D-sa şi mine in legătură cu textul mesajului pe care M.Voastră l-aţi adresat poporului roman la 1 ianuarie”, „nu am scris pană acum, in această privinţă să nu tulbur scurta vacanţă pe care M.V. a avut-o in Grecia… socotesc că aceasta este o chestiune de natură politică care cade in competenţa CNR… Sire, supun aceste consideraţiuni Înaltei cunoştinţe a Majestăţii Voastre, pentru faptul fericit că am avut intodeauna prilejul să admir inţelepciunea cu care Majestatea Voastră vorbeşte in numele ţării noastre (ce linguşeală! – n.m.). (…) Majestatea Voastră are, spre fericirea ţării noastre o inaltă autoritate in ochii tuturor, pentru inţelepciunea pe care cu orice prilej a arătat-o. Aceasta este calea pe care M.Voastră ne-o arată şi pe care trebuie să o urmăm fără greşeală”. Cum să nu placă şi să nu aibă efecte asemenea linguşeli la adresa unui uşor handicapat pentru care toată viaţa lui hotărarile sale au aparţinut mamei sale, soţiei sale, fiicei sale mai in varstă, Margareta?
În incheiere, o lucrătură specială: „Sire Dl. Gen P.Lazăr mă mai ţine de rău că am trimis M.Voastre, corespondenţă prin intermediul Dlui G.Anastasiu. Am făcut-o pentru motive de discreţie şi de prudenţă şi pe de altă parte pentru a pune la dispoziţie corespondenţa urgent”. Minciună fină şi generalul a sesizat. Nu discreţie, nu prudenţă, nici urgenţă, el vroia să-l inlăture pe general ca el să aibă legătură directă cu Mihai. De altfel această intenţie este clară in frazele de incheiere: „pentru corespondenţă urgentă, pentru informaţii şi pentru orice serviciu ar dori Majestatea Voastră – un om discret, competent, cu experienţă in chestiunile de politică internaţională şi pe care ştiu că M.Voastră il priveşte cu bunăvoinţă; el este la Geneva, lipsit de orice fel de ajutor şi sunt convins că serviciile respectuos devotate ale D-lui G.Anastasiu nu pot fi decat de folos”.
Acest Vişoianu, unul din cei mai mari impostori in exil, cu fraze meşteşugite vroia să-l inflenţeze pe rege să renunţe la serviciile voluntar făcute de gen.Lazăr şi să-l plaseze pe complotistul – fost secretar al Legaţiei de la Berna in locul generalului. Noroc că regele „n-a muşcat din momeală”.
G.Anasasiu era omul de incredere; era acela care din ordinul lui Vişoianu a predat cel 6 milioane franci elveţieni („fondul Antonescu”), complotistului Cretzianu. Vişoianu a avut grijă de el şi fictiv fiind l-a plătit lunar cu salariu din banii daţi de Europa Liberă pentru Comitetul Naţional Roman.
Într-o scrisoare din 4 martie 1959, C.Vişoianu scrie D-nei Nelly Catargi, cu speranţa nedeclarată că cele scrise de el vor ajunge prin ea la mama regelui. Referitor la moştenirea lui Carol II: „Istoria acestor importante chestiuni a inceput imediat după moartea regelui Carol. Atunci am făcut atat Suveranului cat şi dlui general Petre-Lazăr anume sugestiuni. Ele nu au fost urmate. Sunt convins că s-au făcut multe şi mari greşeli, dar dl general Petre Lazăr este deasupra oricăror sugestiuni şi, adesea crede că Dsa este singurul om devotat Regelui… În orice caz, dl general Petre Lazăr este singura persoană care poate supune propuneri Suveranului, pe care M.Sa le i-a in consideraţiune. (…) Vă rog să credeţi, scumpă doamnă Catargi, că, fiind profund devotat M.S.Regelui, incerc din toate puterile mele să-l servesc cat mai bine. Aceasta este pentru mine o datorie naţională. Se intamplă insă foarte des ca părerile mele să fie inlăturate de altele care par Suveranului mult mai inţelepte şi mai potrivite. Pe de altă parte aceasta nu mă impiedică să continui a servi pe Suveran cu aceeaşi credinţă şi cu acelaşi devotament”.
Atat gen. Lazăr cat şi C.Vişoianu intr-adevăr şi-au dat silinţa să-l menţină la suprafaţă pe acest cadavru politic. Cazul este asemănător celor intamplate in lagărele de prizonieri din Rusia cand, uneori, un mort era raportat ca fiind in viaţă pentru a se primi raţia de mancare in acea zi a celui decedat.
Diferenţa dintre gen.Lazăr şi Vişoianu este că primul il servea cu devotament şi dezinteres şi simţise linguşeala, nesinceritatea şi lichelismul celui de al doilea, un vechi potlogar politic care urmărea ca numai el să-l influenţeze, să-l „tuteleze” pe rege. Şi cum intreaga corespondenţă era rezolvată de general, nu de rege, această situaţie il făcea pe Vişoianu să sufere.
Fraze ca următoarea se găsesc numeroase in corespondenţa lui Vişoianu cu diferite persoane: „Dragă Veniamin, văd cu regret că Regele, desigur sub influenţa generalului Lazăr, nu ne-a dat nicio ştire şi mai ales nu a luat nicio măsură… Sub influenţa generalului Lazăr desigur nu am primit niciun răspuns căci Regele, renegand astfel cuvantul pe care şi l-a dat… ar fi foarte grav ca ţara să rămană fără un Comitet, aşa cum doreşte gen.Lazăr”.
C.Vişoianu se plange continuu, cand poate, in orice ocazie de gen.Lazăr. Astfel doctorului Ştefan Issărescu ii scrie: „Vreau să te informez că avem mari dificultăţi din cauză că Suveranul se află sub influenţa totală şi nefastă a generalului Lazăr. Mi-e teamă că din această cauză – care impiedică buna funcţionare a CNR, vom fi obligaţi să ne dăm demisia”. Care de fapt era dată cu 40 de zile inainte – scrisoarea scrisă pe 28 ianuarie 1975, demisia dată la 18 decembrie 1974; demisia era dată datorită faptului că nu mai primea bani de la Europa Liberă.
Influenţa nefastă a gen.Lazăr şi din cauza scrisorii generalului care la cererea de demisie a generalului ii scrie:
„Vi se reaminteşte indicaţia ce v-a fost dată verbal şi direct de Suveran in „audienţa” din mai 1974 şi anume: să lămuriţi mai intai problema fondului naţional, singurul bun romanesc al regatului Romaniei care ar putea inlesni activitatea efectivă a unui CNR. Pentru aceasta veţi cere o consultaţie dlui avocat Ripoşeanu rugandu-l a da răspunsul in scris, un exemplar al textului fiind expediat de Dsa direct Cancelariei Regale (1 Lexham Gardens London W 8) sau M.Sale (106 Route Suisse – 1200 Versoix, Geneva, Switzerland).
La constituirea CNR dl Cretzianu, mandatarul dvs, a declarat că mai are in posesie un milion şi jumătate de franci elveţieni, din care va face plăţi numai la ordinele Comitetului Naţional. Şi mai apoi, cu aprobarea cuvenită, şi-a cumpărat cu banii Regatului Romaniei, casa din Washington D.C. in care CNR a locuit şi care, astfel este o proprietate a Regatului Romaniei”.
Ca intodeauna impostorul ocoleşte „punctul nevralgic” – fondul naţional – el fiind artizanul principal al furtului „fondului Antonescu” de 6 milioane franci elveţieni, depus in Elveţia.
Vişoianu care la sosirea in SUA a declarat autorităţilor că posedă 4.000 dolari s-a infruptat şi el ca şi Cretzianu din acest Fond, cumpărand fiecare dintre ei casă la Washington DC, in 1950, de cate 160.000 dolari. Iată reacţia lui Vişoianu la scrisoarea gen.Lazăr:
„Domnule General, vă inapoiez scrisoarea dvs din 16 ianuarie 1975, asemenea scrisoare plină de calomnii (?), necuviinţă şi ignoranţă, sunt sigur, nu poate pleca de la M.Sa. Stilul, manierele şi instrucţiile militare vă aparţin. Le cunosc din scrisorile dv precedente. Comiteţi un sacrilegiu cand le atribuiţi Suveranului” (ss) C.Vişoianu.
Într-un fel Vişoianu, acest conspirator şi hoţ, are dreptate cand afirma că „acea scrisoare nu poate pleca de la M.Sa”.
În cartea de interviuri cu Mircea Ciobanu, fostul rege afirmă contrar adevărului că „gen. Rădescu nu a părăsit CNR din cauza Fondului” (versiunea Vişoianu) şi tot Mihai a mai afirmat ceva care demonstrează ori necunoaşterea ori reaua intenţie: „Da, asta este adevărat, s-au intrebuinţat aceşti bani (cca 4 milioane franci elveţieni) exact in scopul in care se gandise Mihai Antonescu” (ca să folosească pentru o rezistenţă organizată; de fapt Cretzianu a făcut ce el singur a decis cu aceşti bani).
Nu este inutil să pomenesc că Vişoianu a scris fostului Suveran reclamandu-l pe gen.Lazăr pentru scrisoarea pe care i-a trimis-o. Alătură scrisoarea primită, face pe moralistul, il insultă pe general dar nu răspunde la ceea ce ii ceruse generalul.
În exil fostul rege nu a avut un servant atat de devotat, sincer şi dezinteresat. Cand bătran şi bolnav nu şi-a mai putut indeplini obligaţiile, comandorul Balaban impreună cu hotelierul B.Hrynievicz, care avusese grijă de el, au aranjat să fie primit intr-un azil de bătrani din Londra, unde era bine ingrijit. S-a stins din viaţă la 4 oct 1980 şi a fost inmormantat tot pe cheltuiala comandorului Juliu Balaban.
Mihai Marinescu (Milică) a achitat ultimele speze ale generalului şi cele pentru mutarea „arhivei” la locul indicat de fostul rege. Treizeci de ani de corespondenţă constituiau de fapt, in fals, evidenţa activităţii regelui – de fapt a generalului Lazăr. Arhiva se află la Versoix.
Pentru tot ce a făcut generalul pentru fostul rege, aceasta a fost recunoştinţa regală pentru omul devotat lui – viaţa la un hotel, apoi azil de bătrani şi inmormantat pe cheltuiala altora; nu este exclus să nu fi trimis nici măcar o coroană la inmormantare.
De la moartea gen.Lazăr, fostul rege nu a avut mulţi ani pe nimeni ca secretar particular; tarziu a schimbat caţiva.
Ţinem să precizăm că organizaţia Free Europe (organ care ascundea oficialităţile conducerii politice a SUA – Departamentul de Stat, CIA, nu vedea cu „ochi buni” rezistenţa romanească – CNR cu capul ei – fostul rege in Elveţia. De aceea au fost trimişi emisari să-l convingă pe Mihai – printre care şi Rică Georgescu, ca el să părăsească definitiv Elveţia şi să se mute in SUA, ceea ce Mihai a refuzat.
De altfel Organizaţia Free Europe şi-a manifestat de mai multe ori nemulţumirea faţă de prezenţa lui fictivă sau formală in treburile CNR, finanţat de această organizaţie in secret.
Cand CNR a făcut cunoscut la Free Europe scindarea survenită in 1951, prin plecarea gen.Rădescu şi a altor trei din CNR şi noile schimbări, aceasta (Free Europe) a răspuns că nu inţelege să colaboreze cu CNR-ul in noua formulă – preşedinte C.Vişoianu, secretar general A.Cretzeanu – şi că nu recunoaşte imputernicirile care au fost date acestuia (C.Vişoianu) de către regele Mihai, ceea ce putea să aibă o repercursiune dureroasă din punct de vedere financiar.
Reiese că americanii care au infiinţat Free Europe pentru susţinerea morală şi financiară a comitetelor naţionale, erau impotriva fostului rege Mihai, care şi-a permis să facă un gest (aprobarea CNR-Vişoianu) fără consimţămantul Free Europe, fapt pentru care vor continua să-l sprijine pe gen.Nicolae Rădescu.
În exil ex-regele Mihai nu a participat la nicio sărbătoare naţională; in exil cand, de cateva ori, grupuri de romani – unii veniţi chiar din Australia – au mers la Versoix, la 8 noiembrie, ziua onomastică a lui Mihai, şi au manifestat la fostul rege acesta nici măcar nu a catadicsit să iasă din casă, să le mulţumească. El a evitat contactul cu romanii, fetele nu le-a invăţat limba romană ş.a. Singurul contact cu romanii au fost mesajele de An Nou făcute de Vişoianu sau gen.Lazăr, pe care el doar le-a citit şi radio Europa Liberă le-a imprimat şi transmis un număr de ani. Mulţi romani din exil, au observat absenţa regală, de aceea in buletinul „Întampinare”, an 3, nr. 9-12, dec-martie 1965 a apărut un apel la unirea exilului care se incheie astfel:
„Sire! În cea mai cutremurătoare clipă a istoriei Romaniei, Naţiunea Te cheamă spre a-şi recăpăta Domnul şi Speranţa. Coboară intre noi! Încă nu e prea tarziu! Numai astfel se poate inchega „Frontul comun” pomenit de Măria Ta in ultimul mesaj regal. Numai astfel măria Ta va intra in istorie ca unul ce-a salvat principiul monarhic in Romania, şi nu l-a inmormantat.
Să trăieşti Majestate intru Domnul şi spre binele Neamului Romanesc!”
Care bine? Minciuna cu armistiţiul, care a costat 150.000 de prizonieri luaţi nevinovaţi de ruşi? Minciuna că prezenţa lui in ţară (1945-1947) a franat pe cat s-a putut iniţiativele comuniste? – or, s-au realizat cu ajutorul decretelor semnate de el?
Fostul rege n-a ascultat chemarea; s-a implicat mai departe – in exil – in treburile lui personale şi a fost scufundat, ca un scafandru, departe de viaţa şi activitatea exilului romanesc.
Cine citeşte interviurile date unor romani regalişti de ultima oră ca Mircea Ciobanu, Doina Uricariu, Vartan Arachelian, Florin Toma, Roşca Stănescu, Valenaş sau Iulia Huiu vor face cunoştinţă cu o istorie deformată, prezentată lor de fostul rege.
Nu este acum momentul să evidenţiez neadevărurile povestite, comparandu-le cu documentele existente, despre care fostul suveran nu ştia că mai există. De exemplu, ştiut fiind că generalul Antonescu, in primele zile de la preluarea puterii, a telefonat fostei regine Elena la Florenţa, invitand-o şi rugand-o să vie in ţară, să fie alături de fiul ei pentru că el să-şi completeze educaţia. Iată acum ce declară fostul rege Iuliei Huiu care, mai mult ca sigur şi-a desăvarşit formaţia de istoric sub regimul comunist!
„- Există voci care văd in refuzul de-al salva pe Antonescu, de la plutonul de execuţie, o răzbunare pentru felul in care fostul dictator trădase monarhia.
– E adevărat, dar eu incă nu aveam – şi atunci ca şi acum – posibilitatea de a discerne intre sentimentele personale şi sentimentele faţă de ţară. Cu toţi cei 4 ani petrecuţi cu Antonescu, care au fost grei şi plini de neinţelegeri cu el şi chiar de umilinţe din partea lui, făcute nu atat către mine cat către mama mea, răzbunare şi ură nu a existat, n-am niciodată. Lucrul acesta trebuie inţeles odată pentru totdeauna, că n-au existat aceste sentimente din partea mea.”
Cateva comentarii.
1.Anii de neinţelegeri şi umilinţe s-au datorat intrigilor aceleia căreia Antonescu i-a dat titlul de regină-mamă şi care n-a inţeles să nu se amestece in treburile ţării şi să nu-şi influenţeze fiul. Putea oare generalul Antonescu, care a adus-o pe regina-mamă in ţară să fi urmărit prezenţa ei numai ca să o umilească?
Generalul Antonescu a fost mulţi ani ataşat militar in Anglia şi acolo a invăţat şi insuşit principiul democraţiei engleze: „Regele conduce dar nu guvernează”, or regina-mamă n-a inţeles planul generalului şi trăită in mediul falselor democraţii balcanice vroia ca necoptul ei fiu să guverneze ţara, mai precis ea să se folosească de poziţia fiului. Iar supărarea ei a mai fost provocată de „cazul Vergotti” – despre care am scris.
2. Din nou ex-regele nu spune adevărul: ura mamei sale injectată lui impreună cu răzbunarea ei de tigroaică rănită au stat la baza prezenţei regale in complotul contra Mareşalului Antonescu.
(va urma)

Autor: Aurel Sergiu MARINESCU

Notă. Cu nr.33 (384), 30 august 2007, a inceput publicarea unui vast material istoric privind Casa Regală romană, in special viaţa şi activităţile ex-regelui Mihai I. Materialul va fi publicat in patru părţi: Partea I. Regele Mihai pană la 23 august 1944; partea a II-a. Perioada 23 august – abdicarea din 30 decembrie 1947; partea a III-a va cuprinde activitatea şi neactivitatea ex-regelui Mihai in exil, in perioada 30 decembrie 1947 pană după 1990 (revenirea in ţară), şi partea a IV-a, atitudinea nouă faţă de neocomunişti şi cea de-a doua abdicare. Materialul – care va fi publicat in serial, timp de mai multe săptămani, este susţinut de documente, lucrări publicate, articole din presa străină şi romană şi se bazează strict pe ADEVĂR; adevăr care trebuie ştiut aşa cum a fost, plăcut sau dureros. Nu este inutil să precizez că responsabilitatea pentru cele scrise imi revine in totalitate

http://rahoveanu.wordpress.com/2011/06/27/%c2%ae-o-saptamina-in-tara-nebunilor/

Apreciază

Nu. Nu există totalitarism rău opus unui totalitarism bun. Ion Antonescu a fost asociat totalitarismului nazist. Dacă Trotsky s-a opus lui Lenin și a fost asasinat, nu înseamnă că a fost un erou anticomunist. În cadrul epurărilor din partid, din anii ’30, au murit milioane de oameni, nu puțini fiind cei care au strigat în fața plutonului de execuție „Trăiască Stalin!” sau alte aberații. Cam atât înseamnă și gestul lui Antonescu din fața plutonului. Nu e suficient să-ți iubești țara, trebuie să și faci ceva bune pentru ea. Și Hitler și-a iubit țara, neîndoielnic, nu pare să impresioneze pe cineva chestia asta. Unii spun că și Ceaușescu și-ar fi iubit țara, ce-i drept a transformat-o profund, dar, iarăși, iubirea lui, dacă o fi fost, nu prea mai face 2 bani.
De ce nu vă puneți problema, dacă tot se discută ipoteze, cum ar fi fost dacă, „marele erou” Ion Antonescu ar fi deschis un front în Vest ca să recâștige Ardealul și unul în Est ca să recăștige Basarabia? Polonezii, în 1939 au făcut-o, chiar dacă fără șanse, dar conducătorii armatei lor, uciși la Katyn sunt eroi universali. Și Regele Carol I și apoi Regele Ferdinand au uitat că sunt germani și s-au bătut cu națiunea lor pentru România.
Ion Antonescu a rămas și fără Ardeal și fără Basarabia și cu o Românie în pragul dezastrului, pentru că se încăpățâna să nu abdice de la niște principii ale loialității personale care nu mai aveau nic o legătură cu mult menționatul și mult relativizatul „interes național”. În primul rând, Antonescu nu trebuia să ajungă în situația de a fi îndepărtat așa cum a fost, la 23.08.1944, trebuia musai să încheie pace în primăvara lui 1944. Un lucru pe care un tânăr de 22 de ani, cât avea Regele Mihai atunci l-a văzut. Poți să iubești o țară dar să greșești atât de mult, așa cum a făcut-o el, încăt nu mai contează.

Apreciază

Mulțumesc mult pentru comentariu. Am încercat să postez cât mai multe păreri și m-am bucurat că au fost comentarii care au încercat să demonstreze idei absolut contrare.
Cât privește Mareșalul, dați-mi voie să afirm în continuare, că pentru mine este și va rămâne un erou.
Pot să fiu de acord că , poate așa cum afirmați, ar fi fost mai bine dacă ar fi încheiat pacea încă din primăvară dar, toate acestea, sunt supoziții.
Rușii, de fapt sovieticii , oricum ne-ar fi luat grânele , așa cum au făcut-o, ca datorii de război.

Apreciază

Articolul este scris intr- un limbaj PATRIOTIC si CIVIC , pentru pastrarea VALORILOR NATIONALE .
REGELE MIHAI I , sotia sa REGINA MARIA , CAROL I , FERDINAND vor ramane pentru ISTORIA TARII MODELE ANTROPOLOGICE !
Consider ca MONARHIA a dat ROMANIEI NOI VALENTE CULTURALE IN CONTEXTUL SOCIAL – ECONOMIC PE PLAN EXTERN .

Apreciază

@Alexandra,
Mulțumesc! Regele Carol I și apoi regele Ferdinand și-au demonstrat cu prisosință atașamentul față de România.

Apreciază

Pe MARESALUL ION ANTONESCU il compar cu CONTELE DE MONTE CRISTO PERSONAJUL RENUMITULUI SCRIITOR FRANCEZ ALEXANDRU DUMAS , pentru DRAGOSTEA , PRETUIREA STATULUI si a sotiei sale FASCINANTA MERCEDES !
Cu toate GREUTATILE , OBSTACOLELE ISTORIEI cei doi REGI vor fi un SIMBOL REGAL , din care se naste LEGENDA ISTORICA !

Apreciază

Parcă nu văd legătura dar, eu nu sunt profesoară de limba română ca tine ci de matematică, cine știe ?!

Apreciază

Cu un rege venit din Germania pus sa tina pe ciobani linistiti nu putea sa tina mult timp in Romania.Acum se acuza capurile mari din Romania si se uita caci in caos Romani se gindesc fiecare la familia sa si uita caci sint cetateni cu responsabilitati nationale.Romania se democratizeaza in mediul internetului unde informatiile sint in fiecare casa Romana.Decaderea este generalizata si fiecare uita caci participa la caderea unei natiuni in genunchi spre vest, cerind si cersind de mincare.Vinovatii sint in majoritate cei care conduc dar ceilalti ii sustin la putere si joaca hora inpreuna.

Apreciază

Am citit în istorie, după anul 1990 , că la un moment dat Brătienii ar fi vrut să facă cu regele Carol I cum procedaseră cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Regele Carol I , într-o scrisoare privată , i-a povestit unui prieten german care a publicat-o în străinătate. Brătienii s-au supărat pe rege dar au încetat demersurile. Și așa am rămas și cu Carol I și apoi cu Ferdinand regi.

Cred și eu, asemeni dvs. că prin internet aflăm mult mai repede informații, schimbăm păreri, idei noi, învățăm să avem dezbateri fără a ne certa, ei bine, ne democratizăm.

În ceea ce privește mâncarea, de ani buni am observat că la noi în țară e valabil ” a trăi pentru a mânca” și nu ” a mânca pentru a trăi ”.

Apreciază

Felicitari pentru initiativa si pentru blog!

TESTAMENTUL POLITIC AL MARESALULUI ION ANTONESCU http://www.scribd.com/doc/56184940/Maresalul-Ion-Antonescu-Testamentul-Politic

Este publicat cu CopyLIBER (are copierea, traducerea, difuzarea neingradite si gratuite).

Apreciază

Lili, mulțumesc ! Totdeauna l-am admirat pe Maresalul-Ion-Antonescu.

Apreciază

Abdicarea Regelui si mesajul acela cum ca abdica pentru sine si urmasii sai nu are niciun fel de valoare pentru ca nu a fost intocmit de Rege personal ci de Petru Groza si de Dej. Ei i-au pus actul in fata si l-au obligat sa il semneze.

Apreciază

Știu. Mama și surorile dânsei mi-au povestit și despre arestarea studenților și despre greva regală.

Apreciază

E oarecum… paradoxal să-l iubeşti pe Antonescu şi simultan să-l respecţi pe rege. Dacă dragostea n-ar fi definită ca sentiment (fapt ce-i exclude fundamentul raţional), atunci te-aş suspecta de schizofrenie. Aşa însă, eu te consider doar plin de candoare şi/sau foarte prost informat.
Şi totuşi, spui că-l susţii pe Băsescu, individul care l-a numit trădător pe omul pe care pretinzi că-l respecţi fiindcă „Președintele Traian Băsescu este cel care, în acest moment , întruchipează omul capabil să se lupte cu structurile securisto-comuniste care se găsesc încă pe toate palierele vieții noastre.”… Pff… asta înseamnă că e posibil să nu fii prost informat, ci doar prost. Sadea.

Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: