Linişte sufletească

Ce poate fi mai aducător de linişte decât nişte pomi înfloriţi ?
Dedicat Rokssanei

Cât timp am fost directoarea şcolii, am avut mereu senzaţia, că pe umerii mei stă întreaga clădire, elevii şi părinţii lor, colegii mei. Aveam o responsabilitate şi nu voiam să greşesc. În primele 6 luni, nici să zâmbesc ca lumea, nu reuşeam.  Maxilarele îmi erau încleştate ca atunci când eram măritată, înainte de divorţ.  Aş fi renunţat, titlul nu mă încânta deloc, dar aveam de plătit rate la televizorul color.Indemnizaţia de director era exact cât rata la bancă.

Tatăl meu a făcut accident vascular cerebral. Pe dreapta.  Medicul a fost corect şi a recunoscut că nu avea şanse să supravieţuiască. Plângeam în hohote, abia trecuse anul de când o îngropasem pe mama , tot după un AVC. Şi tot pe partea dreaptă. Cred că doctorul fusese impresionat de durerea mea dar, şi de purtarea ciudată a soţiei tatălui meu.
Tefonul în care am fost anunţată că a murit tata, a fost dimineaţa devreme. Am plâns, mi-am şters lacrimile şi am mers la Ploieşti cu certificatele elevilor mei care promovaseră examenul de capacitate. A fost, cred că singurul an, în care s-a aplicat câte un timbru sec pe fiecare certificat.

Am stat la cozile aferente acestor situaţii, fuseserăm chemaţi toţi cei 500 de directori de şcoală din judeţul Prahova, după care,  m-am întors la şcoală cu certificatele şi le-am înmânat elevilor.

Abia a două zi am plecat, spre Bacău, ca să iau parte la înmormântarea tatălui meu.

La Ploieşti am descoperit că ar trebui să mai stau câteva ore ca să aştept acceleratul sau rapidul spre Bacău. Nu mai aveam răbdare şi, de aceea, am ales să plec cu un personal până la Mărăşeşti iar acolo, urma să aştept trenul de la Bucureşti, cel care mă ducea la destinaţie. Nu văzusem niciodată orăşelul Mărăşeşti. Aveam cărţi şi reviste la mine ca să nu mă plictisesc.

 Ştiu că era o zi însorită şi trenul circula bine. Am coborât la Mărăşeşti m-am plimbat vreo oră prin oraş, pe strada principală ca să nu mă rătăcesc. Apoi am cumpărat o cafea şi m-am aşezat la o masă afară. Era un bufet de lângă gară. Nu puteam să-i spun restaurant.

Priveam trecătorii, mă uitam la cerul însorit, la florile din pomi. Mă simţeam atât de liniştită cum de ani zile nu mai fusesem.

Ce este cu mine? Nu e momentul ca tocmai azi să simt această linişte sufletească, mi-am spus singură în gând.

Aveam o oră la dispoziţie, o oră în care nu trebuia să fug la serviciu, să fug la cumpărături pentru casă, să fug la Ploieşti la vreo şedinţă la inspectoratul şcolar sau la vreunul din partidele prin care, vremelnic ,m-am plimbat.

 Nu trebuia să fac nimic. Să rezolv, să învăţ, să scriu, să citesc, să spăl, să calc, să gătesc, să mătur, să şterg, să înţeleg, să ascult. Nimic. Era o oră în care nu trebuia să fac atceva  decât să aştept liniştită cu o cafea în faţă.

Nici măcar, să stau la vreuna din cozile de care nu am scăpat, cu toate că am ieşit din comunism.

Ciudat, nu?

Publicat în Fără categorie

30 de gânduri despre „Linişte sufletească

  1. a fost o ora care ti-a apartinut tie in intregime !!!!
    fara nici o imixtiune umana din exterior,
    doar tu si lumea din fata ta, care nu nu avea nici o intentie sa intre in viata ta!

    tu si cu tine!
    frumoasa postare
    🙂

    Apreciază

    1. Am povestit doar acea parte mai puţin ocultă.

      Se spune că soţul care rămâne în viaţă supravieţuieşte doar dacă, depăşeşte anul de la moartea celuilalt. Părinţii mei s-au iubit tare mult numai că, fiind firi foarte posesive şi încăpăţânate, nu reuşeau să stea prea mult timp împreună. Ca să poţi să-i înţelegi, află că s-au căsătorit legitim de patru ori şi s-au despărţit tot de atâtea ori.Procesul pentru încredinţarea mea a durat 5 ani.
      S-ar fi cununat şi a cincea oară dacă, tata nu s-ar fi gândit că este mai bine să se recăsătorească cu o femeie urâtă pe care să nu o gelozească.Cel puţin aşa mi-a spus când l-am găsit cu poza mamei ascunsă.

      Înainte de a face AVC-ul mortal, tata m-a sunat şi mi-a povestit tulburat, că se visează des împreună cu mama sa şi cu mama mea.

      ,, Nu ştiu de ce aproape noapte de noapte o visez pe maică-ta. Ne plimbăm amândoi de mână cum făceam în tinereţe.,,

      În tren, spre Bacău aveam senzaţia că, acolo unde merg, va fi şi mama mea.

      Când am ajuns, ca la orice înmormântare a fost atâta agitaţie că nu am mai avut timp să simt ceva.

      Apreciază

  2. imi place povestirea ta…m-a izbit”Maxilarele îmi erau încleştate ca atunci când eram măritată, înainte de divorţ.”…si uite asa,mi-ai lasat posibilitatea sa te recompun…problemele cu parintii m-au intristat si mi-au readus in memorie momente la fel de ingrozitor de triste….si apoi,clipa ta,ora ta de liniste…poate ca merita sa avem mai multe clipe doar ale noastre…pentru noi…asa ca,hai sa reinvatam sa mai si „pierdem” timp…

    Apreciază

    1. Mă gândesc că mie mi-au fost date toate,poate pentru că mă plictisesc uşor şi, o altfel de viaţă, ar fi fost lipsită de farmecul neprevăzutului.

      Divorţul nu înseamnă neapărat ceva rău. De cele mai multe ori este o eliberare. Persoanele prea posesive sunt greu de suportat o veşnicie.

      Apreciază

  3. Draga mea Rokssana,

    Toată dimineaţa m-am gândit la tine. Mi-am dat seama că răspunsul o să te nemulţumească întrucâtva dar, fiul meu tot îmi spune că m-am îndepărtat de la scopul iniţial, cel pentru care l-am rugat să-mi creeze acest blog.

    Când ţi-am scris, că eşti ca un înger pentru mine, nu am exagerat cu nimic. Tot citind ceea ce scrii tu, am realizat că îmi face cea mai mare plăcere să citesc şi să mă gândesc la spiritualitate, în timp ce, lupta mea cu justiţia mă epuizează şi mă goleşte de energie.

    Şi amintirile urâte ale vieţii mă epuizează. Am citit undeva, că retrăirea unor clipe din trecut neplăcute, afectează organismul la fel de mult ca şi atunci când s-au întâmplat cu adevărat.

    Te mai aştept!
    Carmen

    Apreciază

    1. lupta asta cu justiția…este epuizantă și, deși sună aiurea de tot, iunitlă! Toată viața am avut flash-uri în care m-am gândit că aș înnebuni să am vreodată treabă cu acest domeniu. Și iată-mă totulară într-un film prost din tragedia umană și din teatrul absurdului. Nu am idee ce va fi…nu am idee ce voi face, dar am înțeles că sunt unele bătălii pe care nu le poți câștiga…Poți doar să ai răbdare, încredere și speranță.

      Apreciază

      1. Depinde de persoanele care sunt implicate in proces. Daca au functii politice importante, nu conteaza culoarea politica, au fost,sunt sau vor fi la guvernare, nu ai chiar nicio sansa.

        Daca sunt mai umile, adica dispun doar de bani si pot mitui,poate,poate vei gasi vreo instanta care sa iti faca dreptate.

        Apreciază

  4. Imi pare rau.
    Si bunica a facut atacuri,pe stanga.Se zice ca sunt mai usoare.Cel ce supravietuieste dupa un atac pe dreapta,nu poate sa vorbeasca.De aia pare mai grav,dar un medic mi-a zis ca nu conteaza partea,daca e accident hemoragic.

    Apreciază

    1. Mama mea a făcut două atacuri cerebrale pe stânga după care s-a recuperat foarte bine. Al treilea, pe partea dreaptă, i-a fost fatal. A intrat în comă şi după o săptămână a murit.

      Tata cred că a făcut şi el mai întâi pe stânga dar, cum mi-a explicat medicul, acela pe dreapta a fost grav.

      Eu sunt tare speriată şi mănânc prost, adică foarte rar carne şi grăsimi. Nu sunt în stare să renunţ definitiv la carne deşi mi-aş dori.

      Mă ajută şi guvernul Boc.

      Apreciază

  5. Pădurea de orice fel, fag, brad stejar sau de care avem în Dobrogea îmi aduce liniştea. Mâine şi-n zilele care vin voi avea timp suficient să cutreier pădurile copilăriei mele. O să am însoţitori de nădejde doi ciobăneşti germani şi familia (bineinteles dacă vor dori fetele ! ) .
    Paşte fericit !

    Apreciază

  6. SUFLETUL TAU ESTE CA UN PORUMBEL ALB INARIPAT ZBURAND SPRE LUNA INSTELATA DE ASTRUL CELEST !
    TU ESTI CHIAR LINISTEA SUFLETEASCA , CARE INVALUI PRIN ARIPILE TALE CRISTALINE OMUL STRAPUNS DE DURERE SI DISPERARE IN VIATA ASTA TUMULTOASA !
    ESTI UN BALSAM PRESCHIMBAT IN PORUMBELUL PACII DATATOR DE VIATA, NOROC , PACE , LINISTE , DRAGOSTE SI DIVINITATE CARMEN !
    ACESTE GANDURI SUNT ADRESATE SPECIAL PENTRU TINE CARMEN @ @ @ !
    Alex

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s