Să scriem doar cu diacritice

cod

Ne este lene să gândim, gândesc televiziunile pentru noi, liderii de sindicate, liderii politici, formatorii de opinie, jurnaliştii sau doar cei care fac revista presei, Mircea Badea recunoaşte că nu este ziarist, prezicătorii şi vrăjitoarele.

Ne este lene să gătim ca la mama acasă, doar s-au inventat semipreparatele.

Ne este lene să studiem, elevii sunt pe zi ce trece mai mediocrii.
Ne este lene să…

Ne este lene să scriem cu diacritice.

Publicat în Fără categorie

În ce ţară trăim!


,,Soprana Roxana Briban (39 de ani) s-a sinucis sâmbătă seara. Ea a fost găsită moartă, în locuinţa sa din Bucureşti, de către soţul ei. El a povestit la Realitatea TV că soprana Roxana Briban a fost concediată de la Operă în 2009 şi că de atunci a devenit foarte tristă.,,www.realitatea.net

Dacă o personalitate cunoscută în lumea artistică ajunge să se sinucidă pentru că a fost concediată, la ce să ne aşteptăm de la disponibilizaţii necunoscuţi şi care au şanse mult mai mici ?

Doamne, în ce ţară trăim!

Publicat în Fără categorie

De ce dictatorii îşi înfometează poporul . A treizeci şi patra zi de grevă a foamei

Nu vreau să sugerez că domnul preşedinte Băsescu este un dictator şi nici că mă înfometează. Deşi, dacă este să fiu cinstită cu adevărat, de când ni s-au diminuat salariile nu-mi permit decât strictul necesar în ceea ce priveşte mâncarea.
Toată toamna le-am spus celor din familie:

,, Mănânc şi plâng, mănânc.,,

Astfel am descoperit că tinerii au auzit vag despre ,, Moartea căprioarei,, şi aproape nimeni nu a citit-o.
Stând eu nemâncată am descoperit că nu prea mai îmi pasă de încălcările flagrante din procesele mele, că nu ştiu cine a mai fost prins sau doar descoperit că a făcut un act de corupţie, că lumea se agită.

Îi văd la televizor pe toţi agitându-se iar mie mi se face somn.
Nici măcar Mircea Badea nu mă mai enervează. Nu mă mai uit la niciunul. Mie frig, îmi pun treningul pe mine, obicei din vremea comunistă, mă acopăr cu mai multe pături, sting lumina şi televizorul, şi mai fac astfel puţină economie şi cuget. Nu cuget prea mult pentru că adorm. Medicul meu spune că hibernez.

Aţi văzut urşi revoluţionari ? Eu nu.

Publicat în Fără categorie

Nu-i port pică lui Dan Diaconescu II

2008

Nu ştiam că în mod oficial nu mai sunt în greva foamei. Aşteptam în continuare un semn de la autorităţi, semn care se lăsa aşteptat.
Răbdam de foame şi răbdam cu stoicism nepăsarea lor. Ce puteam să fac? Stăteam în pat şi mă rugam la Dumnezeu. Eram neliniştită de faptul că nu ştiam ce părere are Domnul despre greva foamei. Postul trebuie ţinut în secret, nu trâmbiţat şi, de aceea, rugăciunile erau şi mai lungi şi mai fierbinţi.

O prietenă, Maria, mi-a spus : ,, Tu ai să mori singură în casă şi nimeni nu ştie de protestul tău. Ia legătura cu o televiziune.,,

M-am gândit că are dreptate şi, cum semnasem cândva o adeziune pentru susţinerea OTV-ului, pe mine m-a revoltat profund închiderea ei în regimul Năstase, am apelat la o jurnalistă de la acest post.

D-na a fost de acord să vină la Vălenii de Munte ca să îmi ia un interviu chiar în dumineca ce urma. M-am chinuit, era a treia săptămână de post doar cu apă şi cafea, ca să fiu riguros exactă, am pus aspiratorul în priză şi, târându-mă în genunchi, am făcut curat. Apoi am aşteptat. Şi am aşteptat. Şi am aşteptat. Într-un târziu mi-am făcut curaj şi am sunat-o din nou. Nu mai venea. Se gândiseră că poate era vreo provocare de-a mea de a compromite postul OTV.

Am înţeles-o. Dânsa mi-a propus să mă postez în faţa primăriei cu o pancardă, să mi se facă o poză şi să apar în presa locală.

Grevă, grevă dar parcă până acolo nu puteam ajunge.
Doctorul meu de familie, mă speriase că după a douăzecea zi de grevă a foamei, din cauza lipsei de glucoză pot să mor iar eu îl crezusem.

Eram în a douăzecea zi de grevă a foamei şi mă tot întrebam ce pot să păţesc. O ştii el doctorul ceva. Am meditat întreaga dimineaţă şi aproape toată dupăamiaza. M-am hotărât.Voi pleca eu la Bucureşti.
Se duce muntele la Mohamed. Am băut mai multe cafele şi am plecat.

Am ajuns la Bucureşti spre seară, era frig, bătea vântul. La sediul OTV am stat ore în şir aşteptându-l pe domnul Dan Diaconescu. Atunci l-am cunoscut şi pe domnul Silviu Alupei pe care nu l-am recunoscut în prima fază. Chiar i-am spus: ,, Nu păreţi deloc a fi agresivul de pe ecran.,,

A sosit mult aşteptatul domn Dan. Agitaţie mare. A vorbit cu noi, a vorbit şi cu mine. M-a şocat cât era de slab. Douăzeci de zile în greva foamei şi, cu toate astea, arătam de două ori mai grasă decât dânsul care, bănuiesc eu, mânca. Eu slăbisem în acele zile 17 kg şi tot eram mai plinuţă decât el.

Sunt convinsă de faptul că, nu a crezut vreo clipă că, într-adevăr, eram nemâncată de atâtea zile. A fost politicos, mi-a vorbit de parcă m-ar fi crezut şi ca să ne facă fericiţi, eram mulţi pe acolo, cineva ne-a filmat şi ne-a luat câte un mic interviu. Cred că nu era film în aparat.

După cum am mai scris doctorul meu de familie, mă speriase că după a douăzecea zi de grevă a foamei, din cauza lipsei de glucoză pot să mor iar eu îl crezusem aşa că nu puteam să risc şi să mă întorc acasă.

Am apelat 112 şi o ambulanţă a venit destul de repede.

M-au dus la un spital din apropierea Gării de Nord. O domnă doctor, tânără şi frumoasă, mi-a făcut un examen sumar.

Glicemia bună, tensiunea bună, nu tuşeam nu mă durea nimic.
,, Doamnă d-voastră sunteţi mai sănătoasă decât mine.,,mi-a spus aceasta. ,, Doctorul meu de familie m-a atenţionat că, după ce trec de a douăzecea zi de grevă a foamei, pot să mor subit. Sunt speriată.,, i-am reamintit eu de ce eram îngrozită.De o moarte subită. ,, Duceţi-vă liniştită acasă. Nici azi , nici mâine nu o să muriţi. S-ar putea să muriţi săptămâna viitoare, s-ar putea să mai trăiţi multe zile încă. Deocamdată staţi liniştită.,,

Într-adevăr mă simţeam foarte bine. Am mai flămânzit încă două săptămâni. Practic am ţinut tot postul Crăciunului. Mai aşteptam un semn de la autorităţi. Semnul a venit însă de la Dumnezeu. Toţi duşmanii mei au pierdut la alegerile parlamentare.

Nicolae Alexandri a rămas ,cel puţin aşa cred, inspector guvernamental. L-am văzut odată pe stradă prin Ploieşti.

Venea Crăciunul, eu eram bine, numai că, băieţiii mei erau singurii afectaţi de protestul meu. În Ajun m-am hotărât. Am renunţat la grevă şi le-am pregătit o masă bogată fiilor mei.

Nu m-am supărat pe domnul Dan Diaconescu, cu toate că dânsul susţine în continuare că OTV-ul este o televiziune a poporului.

Cine ştie cât mănâncă şi totuşi arată atât de slab!

Publicat în Fără categorie

Nu-i port pică lui Dan Diaconescu I

2008

Premierul Tăriceanu refuză să pună în aplicare o lege votată de întreg parlamentul şi promulgată de preşedintele Traian Băsescu, legea 221/2008

Culmea, culmilor domnul Nicolae Alexandri îşi deschide sediul de campanie într-un birou de la parterul blocului în care locuiesc .

Ca prefect al judeţului Prahova, domnul Nicolae Alexandri împreună cu primarul Gheorghe Tirifon şi inspectorul şcolar general Gheorghe Matei au pus la cale schimbarea mea din funcţia de director de la Şcoala cu clasele I-VIII Gura Vitioarei.

S-au desfăşurat forţe multe, Corpul de Control al Prefecturii, o armată de inspectori de specialitate. Eram un pericol public, numai mascaţii au lipsit.

Doctorul meu de familie m-a atenţionat că am făcut gastrită din cauza stresului, am fost nevoită să chem de mai multe ori ambulanţa, şi că este posibil să fac ulcer.

De ce era supărat inspectorul şcolar general Gheorghe Matei pe mine ?

Îndrăznisem să afirm în anul 2005 că se încălcase legea, în momentul în care inspectoratul Prahova numise la Şcoala cu clasele I-VIII Gura Vitioarei ca director o persoană pensionară. Cât tupeu din partea mea ! În România se încalcă deseori legea de către şefi şi nimeni nu trebuie să sufle ,, în front ,, , vorba tătălui meu.

Mi-am dat demisia, inspectoratul s-a liniştit, în schimb, primarul Gheorghe Tirifon a devenit mai agresiv şi ca urmare m- a revoltat atât de rău încât mi-am retras demisia spunându-mi că mai bine mor decât să îmi râdă în nas persoane absolvente de liceu la seral sau fără frecvenţă.

Trebuia să ştiu că aceasta este ţara în care trăim. După ce, 50 de ani tot felul de ignoranţi au condus intelectualii li se pare normal ca să ne conducă în continuare.

A fost numit ca director al şcolii preşedintele organizaţiei PSD Gura Vitioarei . Înţelegere între liberali şi pesedidişti

A venit toamna şi cu ea campania electorală.

Ca o ironie a sorţii domnul Nicolae Alexandri îşi deschide sediul de campanie într-un birou de la parterul blocului în care locuiesc.

Mă hotărăsc să declar greva foamei.

Cum îmi motivam atunci gestul voi cita în continuare:

,, De ce am intrat în greva foamei?

Mergeam prin Ploieşti, când un domn necunoscut mie, văzând că port o bluză galbenă mi-a spus , cred că în glumă : ,, Hai liberalii!”

Spre mirarea dânsului şi mai ales a mea , pentru că nu intră în obiceiul meu, mi-este teamă de Dumnezeu, m-am întors către acel om şi blestemându-i pe liberali l-am întrebat nervoasă: ,, Votaţi cu hoţii ăştia?” Omul s-a speriat şi a spus că glumise. Eu m-am speriat pentru că nu conştientizasem până în aceea clipă cât pot să-i urăsc pe actualii guvernanţi.

Mă rog din luna martie la Dumnezeu să-i pot ierta şi să nu îmi încarc sufletul cu păcate dar, se pare, că nu pot.

Nu pot să accept ca demnitatea mea să fie călcată în picioare şi să nu ripostez.

Din 1.09.1998 am fost directoare de şcoală până în 03.04.2008.În 2006 am dat concurs de ocupare a funcţiei de director.

În 2007 am fost foarte revoltată de suspendarea preşedintelui Traian Băsescu şi am ţinut să fac public acest fapt .Nu cred că sunt o forţă sau că am avut o foarte mare influenţă dar , atitudinea mea, i-a supărat pe şefii mei.

La presiunile făcute în mod mârşav asupra mea, în martie 2008, am demisionat din funcţia de director crezând că voi fi lăsată în pace. Doctorul de familie mă atenţiona-se că pot face ulcer în orice clipă, şi cum eu sunt alergică şi la medicamente, mi-a fost teamă că pot muri pe masa de operaţie dacă se ajunge acolo.
Toate atacurile care au urmat m-au afectat mai mult decât banii pierduţi .

De-a lungul anilor am văzut destule nereguli dar pentru că ştiam că pe nimeni nu interesează mi-am văzut de treaba mea , de cele mai multe ori. Presa, face publice lucruri mult mai grave şi cu toate acestea nu se întâmplă nimic.

În 11 iunie o colegă de –a mea , Rodica Dragomir a venit supărată la mine şi m-a rugat să iau atitudine. Ea fiind consilier local al comunei Gura Vitioarei fusese singura care , la şedinţa care avuse loc cu o zi înainte, se opusese transferării unui miliard de lei vechi de la şcoala Poiana Copăceni , unde lucrăm amândouă la o grădiniţă Fundeni , din aceeaşi localitate.

I se păruse dubios faptul că jurista primăriei afirmase că se făcuse o greşeală de către C.J.-PH iar primarul afirmase că banii sunt de la Guvern şi că greşeala aparţinea M.O.

L-am sunat pe domnul vicepreşedinte al C.J., domnul Radu Ionescu, pe care îl cunosc personal şi l-am întrebat dacă banii erau de la ei. Nu C.J. dăduse banii. Tot dânsul mi-a repetat ceea ce ştiam şi eu de altfel. Banii alocaţi prin H.G. trebuiesc redistribuiţi tot prin H.G.

L-am sunat pe domnul inspector general şcolar Gheorghe Matei şi i-am spus de teama noastră, că, deşi 4 luni fusesem nevoiţi să ne facem orele printre moloz şi praf, putem să rămânem cu şcoala nereabilitată.

Peste două zile domnul primar liberal Gheorghe Tirifon a venit în şcoală şi fără alţi martori, a vorbit cu mine şi cu d-ra Rodica Dragomir.De fapt aţipat la noi şi ne-a jignit spunând că nu pricepem nimic.

Purtarea dânsului mi-a întărit convingerea că ceva nu este în regulă.

Am trimis câte un e-mail la M.O. şi la D.N.A. după cum vă imaginaţi domnul prefect liberal mi-a răspuns printr-o adresă că totul este în regulă.
Mi-am dat seama că doar dacă îmi văd de treaba mea voi fi supusă la multe abuzuri în continuare şi, de aceea, am făcut în acele zile o petiţie la Comisia Naţională de Combatere a Discriminării.

Pentru că domnul primar liberal Gheorghe Tirifon a scris într-o adresă oficială foarte multe neadevăruri despre mine ,am făcut şi o plângere penală împotriva dânsului.

Când însă domnul prim-ministru Tăriceanu a spus că nu va aplica legea am conştientizat faptul că dânsul este vinovat că în această ţară fiecare face ce vrea, oamenii puterii la dânşii mă refer, încălcând orice lege , regulament, metodologie.
Atunci am înţeles de ce banii sunt aruncaţi aiurea fără nici o teamă că vor fi găsiţi vreodată vinovaţi.

Am să vă mai plictisesc cu un exemplu. Domnul ministru Hârdău a hotărât să desfiinţeze acele şcoli unde elevii învaţă simultan. A început cu simultanul de la gimnaziu urmând ca în anul următor să se desfiinţeze clasele ce funcţionează simultan în învăţământul primar.

Cu această ocazie a dispărut gimnaziul de la Şcoala cu clasele I-VIII Făgetu din comuna Gura Vitioarei. În anul următor urma restul.

P.D.-ul a fost gonit de la guvernare şi implicit domnul Hârdău nu a mi rămas ministru.

În toamna lui 2007 se alocă pentru şcoala din Făgetu 1700 000 000 lei vechi deşi se cunoştea faptul că în şcoală sunt doar 32-34 de elevi şi că urmează şcoala să se desfiinţeze cu totul.

S-a terminat reabilitarea după care, aud şi eu, de la anul această şcoală se desfiinţează.

Nu mai vă spun şi faptul că patronii care au câştigat licitaţiile au fost de cele mai multe ori nu foarte buni ci, foarte liberali.

Cine are nevoie de localul şcolii Făgetu şi reabilitat cu bani de la Guvernul României?

Toţi factorii implicaţi, primar, I.S.J.-PH., ministru învăţământului, domnul Adomniţei vor rămâne nepedepsiţi vor rămâne nepedepsiţi, ba mai mult vor deveni deputaţi şi senatori deci vor avea imunitate.

Lupta mea cu sistemul este inegală şi de aceea am îndrăznit să apelez la ajutorul dumneavoastră pentru că eu sunt hotărâtă să merg până la capăt.

Vă mulţumesc dacă aţi avut măcar răbdarea să citiţi până la capăt.

Carmen Amza ,,


Cum mă simţeam? Rău.
Mă cheamă Carmen Amza , sunt profesoară de matematică şi sunt din 18.11.2008 în greva foamei , adică beau doar apă şi ca să mă pot ridica din pat şi a-mi creşte tensiunea cafea.

Este a şaptea zi de grevă a foamei.

Am luat destul de greu această hotărâre. Ani de zile am ţinut post negru câte 4 zile pe săptămână, luni,marţi,miercuri şi vineri, după cum ne sfătuia părintele Argatu şi, de aceea, pentru mine nu este ceva nemaipomenit. Mi-am zis deci, că nu este corect atâta timp cât pot să stau zile în şir nemâncată.

Am recitit despre Mahatma Gandhi cu mai multă atenţie şi am reţinut că şi el era vegetarian.

Atunci mi-am zis că nu trişez cu nimic.

În anii ’ 80 în comuna Starchiojd o familie de baptişti a cerut să emigreze în S.U.A. Au declarat greva foamei şi au fost luaţi în considerare.

Eu, înainte de a începe greva foamei ,am anunţat I.S.J. –Prahova în scris, Prefectura Judeţului Prahova tot în scris şi Crucea Roşie – Bucureşti prin e-mail.

Pentru că observasem de-a lungul timpului că preşedintele sindicatului nostru ,de fapt colabora cu conducerea inspectoratului închizând ochii la abuzurile acestuia am trimis un e-mail direct la Bucureşti.

Ceea ce m-a impresionat nu este faptul că puterea este nepăsătoare faţă de demersul meu, acum sunt convinsă că şi în cazul Crulic nu a fost o întâmplare, ci faptul că nici reprezentanţii sindicatului nu au încercat să vorbească cu mine. Ba, din contră, i-am văzut deranjaţi de acţiunea mea.

Ca să fiu absolut corectă, m-au căutat doi domni poliţişti , luni 17 noiembrie şi m-au întrebat unde voi ţine greva foamei.
Faptul că le-am spus că voi merge la şcoală până îmi va veni rău după care voi sta în casă i-a liniştit. Nu va afla multă lume despre demersul meu.

Pot chiar să mor liniştită nimeni din sistemul medical nu m – a căutat. Poate cred că glumesc deşi, trebuie să recunosc, eu nu prea am simţul umorului.

De ce nimeni nu î-mi răspundea?
EU ŢINEAM GREVA FOAMEI ÎN CONTINUARE DAR AM LUAT CONCEDIU MEDICAL . DOCTORUL MEU DE FAMILIE A TRECUT UN DIAGNOSTIC ŞI S-A CONSIDERAT CĂ EU AM ÎNCETAT GREVA FOAMEI.
FĂRĂ SĂ CUNOSC CUTUMELE EU ERAM ÎN CONTINUARE ÎN GREVA FOAMEI ÎN TIMP CE AUTORITĂŢILE ÎL CONSIDERAU DEMERSUL MEU TERMINAT. AM STAT TIMP DE 5 SĂPTĂMÂNI ÎN ANUL 2008 ÎN GREVA FOAMEI.

Publicat în Fără categorie

Testul declaraţiei de grevă a foamei din 2008

,,10.11.2008

Domnule Inspector General,

Subsemnata Amza C. Aureliana Carmen, profesor de matematică, gradul I, titulară la Şcoala cu clasele I-VIII Poiana Copăceni cu o vechime de 28 de ani neîntreruptă în învăţământ vă aduc la cunoştinţă faptul, că de luni 18 noiembrie 2008 intru în GREVA FOAMEI pe care o voi ţine până când se va aplica legea .

La şcoala unde predau elevii noştri sunt mai tot timpul în greva învăţării. Ne chinuim din greu să-i lămurim că le este necesară o diplomă pentru a duce o viaţă puţin mai bună decât părinţii lor. La şcoala noastră nu este bine venită greva generală. Unii elevi chiar mi-au spus: ,, Dacă intrăm şi noi în grevă? Ce o să ne faceţi?”

Am semnat totuşi pentru declanşarea grevei generale şi ştiţi pentru ce ?

Am semnat pentru că este un moment prielnic să atenţionăm opinia publică că se fac abuzuri zilnice pe care suntem nevoiţi să le înghiţim, şi nu numai noi cadrele didactice ci toţi care facem parte din pătura săracă a ţării.

Noi suntem oamenii care nu ne putem permite să ne ducem copii la învăţătură în străinătate, noi suntem oamenii care nu ne putem permite să ne tratăm bolile în străinătate, noi suntem cei care nu numai că nu ne îmbrăcăm după ultima modă ba, mai mult, ne îmbrăcăm de la magazinele cu haine vechi, noi suntem cei care ne cumpărăm maşinile la mâna a doua, noi suntem cei care nu ne putem permite procese costisitoare, noi suntem cei zilnic nedreptăţiţi şi discriminaţi. Noi nu ne putem permite să mituim, nu uitaţi suntem prea săraci, noi nu ne putem permite să ne cumpărăm posturile sau funcţiile la care aspirăm.

Noi suntem cei umiliţi dar care încercăm să ne păstrăm demnitatea fără să ne prostituăm în piaţa publică.( A se vedea discursul lui Cicero).

Noi dascălii nu facem parte din clasa mijlocie.

Stiu , o să spuneţi că sunt de stânga, că sunt o comunistă, o stalinistă sau cine ştie ce altceva.

Am votat din 1990 totdeauna cu un partid de dreapta considerând că sunt destui care votează cu stânga şi că avem nevoie de o opoziţie adevărată şi credibilă pentru ca să nu se mai ajungă la o dictatură. Am trăit 33 de ani într-o dictatură de stânga.

Urmărind discursurile domnului prim – ministru Tăriceanu vă mărturisesc că, pentru prima dată, după 19 ani, îmi este teamă de iminenţa instalării unei dictaturi asemănătoare cu cea fascistă în care rolul evreilor îl jucăm noi , dascălii.

Personal mi-ar fi fost jenă să intru în greva foamei pentru mărirea salariului. Sunt învăţată să fac economii, să mă hrănesc cu foarte puţin sau să ţin post negru.

Intru totuşi în GREVA FOAMEI pentru că într-un stat de DREPT se aplică LEGEA. Dacă guvernul consideră că nu este corect să aplice această lege să îşi dea demisia. Este absolut legal şi ar demonstra că au demnitate.

Carmen Amza

Domnului Inspector General al Inspectoratului Şcolar Judeţean -Prahova ,,

Publicat în Fără categorie

Întâi să ai banii şi după aceea poţi declara greva foamei

Nu mă înjuraţi înainte de a citi ceea ce o să scriu. În 19 octombrie 2010 am declarat greva foamei. După mai multe săptămâni, anume în data de 8 noiembrie a aceluiaşi an,
am primit o copie a adresei, înscris oficial, pentru că tot am citit nişte cursuri de drept, din partea Instituţiei Prefecturii către Direcţia Sanitară Prahova. O vedeţi scanată alături.
M-am aşteptat să urmeze ceva şi, credeam că la fel ca în întimpul grevei foamei din 2008, o să vină o ambulanţă să vadă ce tensiune am şi să verifice nivelul glicemiei. A mai trecut o săptămână. Pe data de 15 noiembrie am primit un telefon de la o persoană de la Direcţia Sanitară Prahova.

S-a prezentat, nu i-am reţinut numele, şi mi-a explicat în modul cel mai politicos posibil că, dacă vreau să fiu monitorizată, trebuie să plătesc eu serviciile medicale sau o organizaţie de sindicat.

Cum nu sunt bolnavă nu se pot cheltui bani pentru servicii medicale sau pentru o eventuală internare. În săptămâna care trecuse juriştii studiaseră problema. Cel puţin aşa mi s-a spus.

Nu m-am supărat deorece nu îmi doresc să mor în spital.

O întrebare totuşi aş pune autorităţilor.În 14 august 2010 ambulanţa chemată de către o doamnă economistă de la BRD Ploieşti m-a dus la Spitalul Judeţean. Am fost internată de urgenţă şi am stat aproape 4 zile cu te miri ce medicamente, apă de ploaie, pentru că mi s-a spus că nu se găsesc în farmacia spitalului medicamentele necesare mie.

Am fost sfătuită să rog neamurile să mi le cumpere pentru a mi se ameliora sănătatea.

Întrebarea mea firească este :

UNDE SUNT BANII MEI, CARE DE ANI DE ZILE MI SE OPRESC DIN VENITURILE OBŢINUTE DE MINE LUNAR ?

Publicat în Fără categorie

Domnul Silviu Alupei este cumva naiv ?

Am comutat pe OTV.

L-am văzut pe domnul Silviu Alupei uimit de faptul că domnul procuror Bocşan nu avea nici măcar avocatul în sală.
Despre ce este vorba ? Un domn, nu-i cunosc numele, a înaintat plângere penală împotriva domnului procuror Bocşan plângându-se de abuzuri, tortură şi instigare.
Titlul OTV-ului : ,,Scandalos! Proces amânat : parchetul nu a trimis dosarul Bocşan Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.,,

Domnul Silviu Alupei, ca jurnalist cu o mare vechime în meserie, ar trebui să cunoască faptul că, nici un procuror sau judecător nu se deranjează să îşi angajeze avocat şi, în niciun caz, nu vine personal în instanţă. Nu am probe, doar bănuiesc că totul se aranjează ,, în spatele uşilor închise,, , altfel nu-mi pot explica de ce procesele au toate acelaşi tipic.

Parchetul dă NUP, nu există cine ştie ce cercetare preliminară, magistratul nu are advocat şi nu se prezintă în instanţă şi , automat, judecătorul păstrează aceeaşi sentinţă.

În cazul prezentat de OTV, m-aş mira ca domnul al cărui nume nu-l cunosc, să aibă câştig de cauză.

Publicat în Fără categorie

De unde au procurorii bani pentru a-şi permite să-i dea mită? Din N.U.P-uri.

Şeful IPJ Neamţ: „De ce era Mararu interlop, că dădea bani cu camătă? Sunt procurori care dau bani”

Şeful IPJ Neamţ a declarat cu lacrimi în ochi că nu are nicio legătură cu lumea interlopă
Poliţiştii din Neamţ ameninţă cu demisia dacă şeful IPJ va fi destituit după uciderea unui interlop
Şeful IPJ Neamţ a primit asigurări că nu va fi demis din funcţie până la finalizarea anchetei
Corpul de control al M.A.I va face o anchetă la IPJ Neamţ
Dan Fătuloiu a cerut demisia şefului Poliţiei Române, Petru Tobă
Citeste totul despre:
Aurelian Şoric, bani, cămătar, interlop, procuror Trimite articolul prin:
ACTUAL » SOCIAL »
Şeful IPJ Neamţ: „De ce era Mararu interlop, că dădea bani cu camătă? Sunt procurori care dau bani”16 nov 2010, 16:54 | Actualizat (acum 2 ore)
REALITATEA.NET

,,Şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Neamţ, Aurelian Şoric, i-a luat apărarea marţi defunctului Gheorghe Mararu, pe care toată lumea îl numeşte interlop. În opinia şefului IPJ Neamţ, chiar şi unii procurori mai dau bani şi nu mai sunt interlopi, precizând, în mod şocant pentru un şef din poliţie, că este legal să dai bani cu camătă.,,

Publicat în Fără categorie

Mi-a plăcut în mod deosebit

I-am găsit articolul domnului Ion Cristoiu întâmplător.
De la 1 iulie caut blogul său. Şi, nu l-am găsit.
Am găsit un articol recent pe http://www.reportervirtual.ro, un articol ce mi-a amintit de schiţele lui Cehov. Poate mă înşel. Citiţi-l !

,,Ce părere aveți de faptul că Adrian Păunescu a murit?

Vineri, 5 noiembrie 2010, dimineaţa, înainte de a o lua cătinel-cătinel spre Bibliotecă, am aruncat o privire telefonului de pe masă. Deşi trecuse puţin timp de la suirea soarelui pe cer şi de la trezirea intelectualilor din somn, aveam deja cîteva mesaje. De la expeditori diferiţi şi etalînd deosebiri de stil, toate aveau acelaşi conţinut. Acesta suna cam aşa: Adrian Păunescu a murit. Ce părere aveţi? Nu m-am ostenit nici să văd cine le trimisese, d-apoi – vorba lingviştilor IT – să le accesez. Ce părere puteam avea eu, ajuns în marginea vîrstei de 62 de ani, despre dispariţia unui om de 67 de ani, cu doar cinci ani, aşadar, mai în vîrstă?! Că suntem cu toţii, pînă la proba contrarie, muritori.

Relaţia mea cu Adrian Păunescu a fost, de-a lungul vieţii, complexă şi contradictorie, cum sunt, de altfel, toate relaţiile dintre ţinătorii de condei. Puteam fi convocat să spun cîte ceva despre Cenaclul Flacăra. Îl organiza nu Poetul – cum s-ar putea crede – ci Comitetul Central al UTC. În postura de fost redactor şef adjunct la oficiosul CC al UTC, era de presupus că aş putea oferi celor de azi amănunte în stare să explice fenomenul care a fost Cenaclul Flacăra. Puteam fi solicitat să spun cîte ceva despre destinul post-decembrist al jurnalistului Adrian Păunescu. Îmi luase locul la Zig-Zag Magazin în septembrie 1990, printr-o lovitură pusă la cale de Cotrocenii lui Ion Iliescu, pe atunci Preşedinte pentru liniştea noastră.

Evenimentul zilei de sub conducerea mea angajase cu publicaţia Totuşi iubirea, a naţionalist-comunistului Adrian Păunescu, una dintre cele mai crîncene polemici ale perioadei 1992-1996. După victoria inutilă a CDR, îngropasem securea războiului. Ba mai mult, cînd fusese atacat cu sălbăticie de anticomuniştii de serviciu, sărisem să-l apăr. Multe puteam spune pentru a contribui la ceea ce-ar fi trebuit să fie acoperirea profesionistă de către presa noastră cu nostalgii BBC-iste a evenimentului ieşit din comun pe care l-a reprezentat dispariţia unei personalităţi de talia lui Adrian Păunescu.

Din cîte s-a văzut însă, expeditorii mesajelor – fătucile producătoare – voiau să intervin telefonic pentru a-mi spune părerea despre moartea lui Adrian Păunescu. Habar n-aveau nici despre istoria comunismului ceauşist, nici despre jurnalismul postdecembrist şi nici măcar despre personalitatea lui Adrian Păunescu. De ce-mi trimiseseră mesajele prin care mă solicitau să intervin telefonic? Pur şi simplu, pentru că numărul meu de telefon se găsea în lista de contacte din telefonul lor. În disperarea de a umple spaţiul TV cu ceva, luaseră la rînd numele din cartea lor de telefon electronică. Şi cum, probabil, numele meu, începînd cu litera C, e printre primele în lista de , au ajuns din doi timp şi trei mişcări la mine.

Repet. Nu pentru că aveau nevoie de intervenţia mea, într-o chestiune pe care doar eu o puteam lămuri, ci pur şi simplu, deoarece numărul meu de telefon se găsea pe lista lor de contacte. În drum spre Bibliotecă mă întrebam la ce literă vor fi ajuns, luînd la rînd, în ordine alfabetică numele celor de pe listă. Cînd am deschis uşa ca să intru în sală, la televizor Bebe Ivanovici îl proclama pe Adrian Păunescu un Eminescu al zilelor noastre.

Fătucele ajunseseră deja la litera I! ,,

Publicat în Fără categorie