Nu aveam hârtie igienică dar puteam să vedem un spectacol în regia lui Silviu Purcărete

Plină dictatură comunistă.
Sărăcie mare. Nu găseai să cumperi aproape nimic. Totul era raţionalizat, totul se dădea pe sub mână. Adică se cumpăra totul pe ascuns , vânzătoarea având grijă să nu o vadă şi să nu te vadă nimeni.
Sigur că te costa mai mult dar, erai fericit că ai reuşit să iei ceva ce era absolut necesar familiei tale.

Se cumpăra asfel: scobitori şi hârtie igienică, şerveţele de masă pe care le foloseai doar de sărbători, finet pentru scutece, molton pentru capoate, stăteam mai tot timpul în frig, pantofi de piele, covoare persane, mobilă, carton gudronat de pus pe acoperiş, sobe de teracotă, o stofă mai bună, chiloţi de damă, ciorapi mercerizaţi, dresuri.

Cărţi :Călinescu, DEX-ul, ,, Numele trandafirului,, … orice carte din editurile ,, Univers,,, ,,Biblioteca pentru toţi,, , ,, Romanul de dragoste,,, albume de artă, orice enciclopedie, orice dicţionar.

Se vindea astfel : carnea, salamul, crenvuştii, ouăle, laptele, untul, peştele, brânza, portocalele,bananele, smochinele,cafeaua,cacaua, ness-ul,varza,cartofii, zahărul, uleiul şi mai ales pâinea.

Ce nu se vindea astfel?
Aproape totul lipsea.

Ca să cumpăr un lighean în anul 1980 a trebuit să duc 5 ouă la magazin, eram profesoară la ţară, în plus faţă de preţul lui.

Şi cu toate astea, aveam şi momente de mare fericire.
În perioada 1980-1989 mi-am putut permite să văd aproape toate piesele puse în scenă la Teatrul Naţional Craiova şi spectacolele de operetă de la Teatrul de Operă şi Operetă din Craiova.

Nu aveam hârtie igienică dar puteam să vedem un spectacol în regia lui Silviu Purcărete.

Sunt convinsă că am supravieţuit acelor vremuri grele şi datorită artiştilor noştri care, prin talentul lor, reuşeau să ne elibereze pentru câteva ore din universul acela apăsător şi unde orice libertate de acţiune era îngrădită.

Ar fi fost normal ca, după evenimentele din decembrie 1989, toţi acei artişti care, în vremurile grele, când regizorii şi artiştii riscau enorm ca să poată ,, băga nişte şopârle,, la adresa dictaturii să fie recompensaţi şi respectaţi.

Ce se întâmplă ?!
Actori precum Ion Lucian plânge. Roxana Briban se sinucide. Cumplit!
Ne medaliem şi ne respectăm personalităţile doar post-mortem.

Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s