Justiţiabilii sunt dispreţuiţi şi umiliţi de către magistraţii români

Poate o să vă mire dar, nu urăsc pe niciunul dintre cei împotriva cărora am înaintat plângere penală. Am totuşi un sentiment pe care nu pot să-l definesc prea bine, poate este doar frustrarea pe care o resimt faţă de cel pe care, în sinea mea îl consider adevăratul vinovat. Din păcate nu am dovezi palpabile. Deocamdată nu pot decât să aştept şi să sper că va greşi.

Pe doamna procuror Otilia Iosifescu am considerat-o o victimă a sistemului.Fiind nevoită să asculte de ordinele primite de la superiori, măcinată în acelaşi timp de propriile mustrări de conştiinţă nu era o persoană pe care aş fi putut să o urăsc. Când am văzut-o ultima dată m-a tulburat teama ce o stăpânea. M-a minţit, deşi nu mi-am permis să o întreb, că nimeni nu i-a cerut să tergiverseze rezolvarea dosarelor mele. Nu afirm că sunt un fin psiholog dar, atunci când sunt foarte atentă, pot să îmi dau seama când mă minte cineva. Măerturisesc că nopţi de-a lungul m-am frământat. Merită oare să câştig un proces doar de dragul de-a învinge ? Acel proces l-am pierdut. Am câştigat în ochii mei. Puteam depune o probă care să o incrimineze, era propria recunoaştere scrisă şi semnată de dânsa. (0013 şi 0014)

Mâine 13.10.2010 am un dosar la Curtea de Apel Ploieşti.
Plângerea mea este împotriva judecătorului Laurenţiu Bălan şi a judecătorului Marian Roman.

Domnul judecător Laurenţiu Bălan, de la Judecătoria Vălenii de Munte, anul trecut, cam în vremea aceasta, ca să fiu riguros exactă în 8.10.2009, a refuzat să mă lase să vorbesc în sala de judecată. Era ora 9:30 dimineaţa şi dânsul şi-a motivat purtarea afirmând că s-a terminat, cred, că şedinţa. Mi s-a părut impertinent ceea ce m-a revoltat la culme.

Domnul judecător Marian Roman, preşedintele completului din procesul de recurs de la Tribunalul Prahova s-a purtat chiar mai scandalos.
,, Să taci pentru că oricum nu ştii să vorbeşti ,, mi-a spus cu toate că nu apucasem să spun decât prezent.

Prieteni şi cunoscuţi, avocaţi de meserie, au încercat să mă calmeze. ,, Aproape zilnic, păţim şi noi la fel. Ce te miri ?,,

De plângere penală împotriva judecătorilor nici nu putea fi vorba după părerea lor.

Cum am obiceiul de cere copii după majoritatea filelor din dosare, am auzit eu că mai dispar probe, am procedat în consecinţă. (0026 şi 0025)

Ajunsă acasă am descoprit că faxul fuses primit la ora 8:39 dar fusese înregistrat la ora 9:30 ,, după strigarea cauzei,,. În colţul din dreapta sus scrisul este palid , pare şters cu pastă corectoare. E ceea ce se încadrează la fals material. Am mers în 21.09.2010 şi am revăzut dosarul 2004/331/2010 care s-a plimbat nejustificat în luna ianuarie la Judecătoria Vălenii de Munte şi care a fost numerotat 415/105/2010.
Ştersătura nu mai există. Dacă nu a fost nicio ştersătură de la început de ce fila 18, copie xeroxată, nu există în dosarul penal ? De ce a fost cercetat aproape întreg dosarul mai puţin fila 18 ?
Pentru că justiţiabilii sunt dispreţuiţi de către magistraţii români care, consideră că nu merită un amărât de cetăţean ca ei, procurorii să facă o anchetă corectă.

Spuneam că nu-i urăsc. Judecătorul Laurenţiu Bălan, un tânăr de vreo 30 ani, îmi este acum chiar simpatic.

Domnul judecător Marian Roman în prezent este pensionat. Era bolnav şi l-am văzut în timpul şedinţei schimonosindu-se de durere.

Dar întrebarea persistă. De ce fila 18 nu a dost cercetată?

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Cum a omis Procuratura de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti tocmai fila 18, cea incriminată de fals material

Domnul judecător Bălan Laurenţiu la ora 9:30 terminase ziua de muncă. Nu a acceptat expunerea în sala de şedinţă a notelor scrise de mine. După cum se vede la ora 9:48 am depus notele la ,, judecătorul de serviciu,,.

Dovada faptului că am fost nevoită să depun la ,, judecătorul de serviciu,, notele scrise în Dos.2004/331/2009
Fila 19

Fila 18 din Dos.nr.2004/331/2009 cea în care eu am bănuit ştersături nu se găseşte în dosarul de cercetare al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. În dreapta sus se vede răspunsul dat de către domnul procuror general Liviu Mihail Tudose. Se face referire la petiţia pe care am înaintat-o către D.N.A. Trebuie să recunosc faptul că s-ar fi făcut pierdută şi plângerea mea din 1.03.2010 la fel cum s-a procedat cu cea din luna ianuarie.

Vedeţi sus confirmarea de primire din luna ianuarie. Am făcut marea greşeală să mă adresez Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cu toate că aveam o bănuială că procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte nu încalcă legea de capul lor. O fac cu voie de la ,, prefectură,,.

Publicat în Fără categorie