Preşedintele Băsescu i-a surprins din nou

Că ne convine sau nu vârsta de pensionare se va mări dacă nu azi sau într-un viitor apropiat în mod sigur într-un viitor mai îndepărtat.

Mai până ieri, toţi plângeau televizat de mila femeilor uitând să specifice faptul că prin legea în cauză se micşorează şi ,, pensiile nesimţite”.

Şi, apropo, premierul Boc a preluat expresia de la jurnaliştii de la Realitatea Tv.

Deştept ca de fiecare dată, preşedintele Băsescu a trimis legea în parlament pentru a se vota vârsta de pensionare la femei la 63 de ani. Precum a spus şi premierul Boc, chiar dacă în prezent nu se egalizează vârsta de pensionare, viitorul va decide.

Cei de la Realitatea Tv şi-au pierdut busola. L-au invitat pe domnul Iovan căruia îi scade pensia de la 7000 sau 9000 la 1800 lei. Fiţi convinşi că toţi sărmanii care îşi amintesc cum bogătaşul Iovan a împuşcat un amărât de hoţ, care a şi murit mai apoi, fiind absolvit de orice vină de către justiţia română, se vor simţi solidari cu toţi cei cărora li s-au micşorat PENSIILE SPECIALE.

De aceea sunt politicienii supăraţi din nou pe Băselu’.

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

,, Sub comunisti dascalii erau mai mult sprijiniti”

Nici nu mai ştiu cum am ajuns să citesc ,, Păreri despre dascăli ” scris pe Daurel’s Blog. ( http://daurel.wordpress.com ) Cum de trezeci de ani mânânc o pâine amară din banii câştigaţi în învăţământ, am devenit brusc curioasă să cunosc părerea unei persoane care nu face parte din sistem. Când am ajuns la fraza ce cuprinde şi ,, Sub comunisti dascalii erau mai mult sprijiniti” mi-am dat seama că domnul ce-şi spune Daurel are o imagine deformată despre ce se întâmpla cu adevărat. Nicio supărare.Toţi suntem mai mult sau mai puţin subiectivi. Întrebarea pe care mi-o pun, aşa îmi place mie să mă întreb mereu în legătură cu ceva, este curios să afle şi alte păreri ? ,, restul detineau adevarul absolut,,. Bănuiesc că dânsul se deosebeşte de cei pe care îi dezaprobă.

Ei bine, aflaţi că eram atât de mult ,, sprijiniţi ” încât mie îmi reveneau 2 pâini ,, furajere” ca raţie pe săptămână. De cele mai multe ori pâinea era deja mucegăită. Cred că din aceea perioadă 1980-1990 am devenit alergică la graminee. Salariul meu lunar era doar de 1700 lei. Ca să cumpăr un lighean, am fost repartizată la ţară, de fapt am ales Prahova pentru aerul său curat, trebuia să dau pe lângă preţul plătit şi ouă. Şi tot aşa. Salariul pe o lună era mai mic decât ce venituri puteam obţine locuind în continuare la Craiova şi dând meditaţii la matematică. Nu ne-am simţit niciodată ,, sprijiniţi” de regimul comunist nici eu şi nici colegii mei care nu puteam decât să facem haz de necaz şi să spunem bancuri.

,,1. Majoritatea dascalilor vorbeau liber, aparent fãrã efort, poticniri, ezitãri,…; fãrã nici o notitã; era o parada de cunostinte, etalare de memorie…; ” Vă întrebaţi vreodată câte cadre didactice, scoase pe bandă rulantă la facultăţi pe care nu le numesc pentru că nu vreau să fiu dată în judecată, nu ştiu să facă paradă de cunoştinţele lor, pentru că nu le au?

,,2. N-am simtit cã le pasa de ce vom deveni, in ce am putea excela; probabil aveau ceva punctaje dacã scoteau olimpici, deci pe unii-i chinuiau cu subiecte suplimentare…Nu ştiu ce profesori aţi avut d-voastră. Eu am avut norocul să am profesori foarte buni, e adevărat că nu toţi, pădure fără uscături nu există, profesori pasionaţi de ceea ce făceau.
Am promovat examenul de admitere la Liceul,, Dimitrie Cantemir” din Bucureşti unde am fost elevă în anul I de liceu. Toţi profesorii afirmau că materia pe care ei o predau era cea mai importantă. Profesorul de sport, cel de desen sau muzică se considerau la fel de importanţi ca şi cei de matematică sau limba română. Orele lor erau făcute cu un astfel de profesionalism încât şi noi, elevii, le împărtăşeam părerile.

,, Cel mai mult erau umiliti corigentii; le stricau vacantele, pãrintii cheltuiau…Nu stiu sã se fi dat bani; doar cãrute cu lemne …Erau corigente la discipline derizorii si atunci si acum: germana, rusa, latina…Derizorii pentru intelesul comun, pentru cererea pietii de munca.
Despre meditatii n-am auzit in acei ani; este vorba de anii de dinainte de 1970.”
Din păcate existau şi cred că mai există astfel de profesori. Dar, vă rog mult. nu generalizaţi!

,,3. Dascalii nu aveau nici o zbatere economica, sociala, politica…Mai precis, nu lasau sa se intrevada asa ceva.”

Există o demnitate. Ce rost ar fi avut ca elevilor mei în loc de teoreme să le fi vorbit că mi s-au terminat banii de pâine, că mi-a tăiat apa, curentul sau gazele?

,,Totusi, imi amintesc de profesorul de matematica care m-a chemat sã-i tai lemne; avea copil mic, casa inchiriata era friguroasa si cu igrasie.” Nu era singurul. Toţi tremuram.Ne îmbrăcam gros, ne mai puneam o haină şi după aceea ne culcam.Sinceră să fiu şi acum fac la fel.
Sper ca actualele zbateri ale profesorilor sã aiba un impact pozitiv in raporturile cu elevii; sã arate deschis, uman, ca le pasa (si) de preocuparile, intrebarile si viitorul tuturor tinerilor arondati… Ca sunt in aceeasi barca…Actualii elevi le vor (re)calcula peste un timp pensiile…”
,,4. Un singur profesor avea incertitudini; restul detineau adevarul absolut, nu i-am vazut niciodata citind ceva de specialitate, nu ne indemnau sa citim nimic inafara programei…Acel profesor fusese ziarist; ziarist, deci propagandist comunist. Revenirea la catedrã era o degradare, era necajit, a trecut pe bãutura; inclusiv cu elevii de la internat, care ne gospodaream cum puteam…In discutiile la un pahar de ce se nimerea, profesorul ne povestea cã istoria ce ni se preda este falsificata, cã rusii nu-i vor fi ajunsi de americani nici in tehnica, nici in nivel de trai…;facea o altfel de politica…Ne-a indemnat sã citem revistele LUMEA si MAGAZIN ISTORIC; mi-au prins bine…”
O colegă de-a mea, profesoară de limba franceză, nu-mi amintesc cum o chema pentru că era de etnie maghiară, a făcut greşeala să îi întrebe pe elevi la clasă dacă raţia de mâncare le ajunge. Cineva a ,, turnat-o ” la securitate şi săptămânal directorul şcolii o ducea cu maşina sa personală să dea declaraţii la instituţia de tristă amintire. Norocul ei a fost că regimul comunist a căzut şi s-a putut întorce în Ardeal. Nu cred că îşi aminteşte cu plăcere de Şcoala generală Starchiojd.

Domnul premier Tăriceanu a fost cel care ne-a umilit cel mai profund. După ce le-a mărit salariile celorlalţi bugetari a găsit cu cale că, nu merită să aplice o lege votată de întreg parlamentul României. De ce ? Pentru că muncim prea puţine ore pe săptămână. Şi părinţii elevilor noştri gândesc că munca intelectuală este mult mai uşoară decât săpatul , de exemplu Ar mai fi multe de spus. .

Eu l-am înţeles. Educaţia nu poate să devină un instrument coercitiv precum poliţia, procuratura, justiţia, armata şi serviciile secrete. Din aceleaşi considerente aceştia beneficiază de PENSII SPECIALE.

În 1990 am înţeles de ce comuniştii insistau şi ne obligau să îi promovăm pe elevii corigenţi. În decembrie 1989 ştiaţi că am fost ameninţaţi cu lipsirea de libertate dacă mai lăsăm elevi corigenţi? Conducerea ţării, oricare ar fi ea, are nevoie de persoane care, dacă li se spune că porcul zboară sau găina naşte puii , să creadă.

Aceştia sunt mai uşor de manipulat.

Publicat în Fără categorie

Când credeam că internetul mi-a luat minţile….

Când m-am întors astă vară din spital, primul lucru pe care l-am făcut a fost să deschid calculatorul. Nu m-a mirat faptul în sine pentru că şi fiul meu face la fel. Sunt bolnavă am gândit. Microbul internetului m-a atins şi pe mine.

Apoi am căzut şi a trebuit să stau în pat. Nu m-am putut însă abţine decât vreo două zile. Ce se mai întâmplă oare ? era întrebarea care mă urmărea.

Două zile internetul a fost mort. Am mers şi am plătit. Curiozitatea mă rodea ca un vierme.

Şi, când credeam că sunt pierdută de tot, am văzut reclama la televizor.

Un titlu incitant : ,, Bărbaţi care urăsc femeile” de Stieg Larsson. De două zile nu fac nimic altceva decât citesc. Nu este o carte de filosofie. Nu am afirmat niciodată că m-aş da în vânt după aşa ceva. E o carte de aventuri condimentată cu de toate.

Mă bucur că …

Publicat în Fără categorie