,, (In)Justitia din Romania ” este un obicei

Pe blogul No Justice (Fiat justitia, ruat caelum!), în 21 februarie 2008 se posta :  ,,Am trait s-o vad si p-asta! O plangere penala formulata de partea vatamata primeste NUP fara a fi cercetata pe fond – macar de ochii lumii… Partea invinuita, in cazul de fata, nu este un cartof (a se citi roman obisnuit, de rand) ci o tinerica judecatoare de la Tribunalul Bucuresti – Ignat Silvia Georgiana. Partea vatamata – un avocat din Baroul Bucuresti – aripa Bota!!!  ”

 

 ,, Invinuita (judecatoare) Ignat Silvia nu a fost citata nici macar o data la Parchet  si nici nu i s-au luat declaratii, macar asa…. “de ochii lumii”, declaratii prin care ar fi putut sa-si sustina in vreun fel aberantele abuzuri. Procurorul Neagoe, de la sine putere si incalcand orice norma in vigoare (inclusiv codul deontologic al magistratului), se substituie avocatului invinuitei dedandu-se in a formula atacuri violente impotriva petentului, ba chiar il incrimineaza, aparandu-si cu ardoare clienta-colega! ”

    Nu am să postez întreg articolul, se găseşte pe blogul mai sus citat.

   La aceea dată, eram directoare de şcoală şi foarte ocupată să semnez tot felul de hârtii ce ţineau de birocraţie. Trăiam, în universul meu îngust, fără să ştiu ce se întâmplă în alte domenii decât cel în care lucram, fără să bănuiesc sau să cred că unii oameni sunt nedreptăţiţi în justiţie.

   De fapt, nu aveam timp nici măcar o clipă în care să mă întreb sau  să măcar să mă îndoiesc de justiţie. Am fost atât de pasionată de ceea ce făceam încât, chiar şi noaptea mă trezeam din somn, şi mă gândeam cum aş putea să le rezolv. Ca urmare, nicio clipă nu m-aş fi gândit că pot afla atâtea pe net.

 Acum însă, pot să afirm că în România este o obişnuinţă faptul ca un procuror să apere un alt judecător, un alt procuror, nefăcând niciun fel de cercetări. În instanţă judecătorii susţin automat punctul de vedere al procurorului.

  Cum se spune în popor : ,, O mână spală pe alta şi amândouă obrazul ( justiţiei – spun eu )”

Exemplul 1.  În 18.09.2009 am făcut o plângere  penală împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, pentru că aveam sentimentul că alte plângeri penale de-ale mele se vor face pierdute. Nu învinuiam pe nimeni anume pe de o parte , deoarece un procuror care are ceva de câştigat nu încearcă tot timpul să scape de dosar iar pe altă parte, nu deţineam nicio probă.

Procurorul Maftei Daniela de la Curtea de Apel Ploieşti  a considerat că un N.U.P. ar fi cel mai potrivit în acest caz. Motivaţiile domnei procuror sunt neîntemeiate deoarece motivează cu acţiuni ce la timpul respectiv nu avuseseră loc.

        Am  contestat, am trimis copii ale  înscrisurile oficiale ce demonsrau că am dreptete şi, cu toate acestea, am primul iar un N.U.P.

   Domnul procuror general Liviu Mihail Tudose , studiază inscrisurile şi nu le consideră probe. Codul de procedură penală le permite procurorilor să nu ia în considerare orice nu le convine .

,, Art. 63 – Probele si aprecierea lor
Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului. 

   Aveam recunoaşterea domnei procuror Otilia Iosifescu, înscris oficial pe care ar trebui ca şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte să îl deţină şi, cu toate acestea, să îmi spuneţi d-voastră ce anchetă s-a făcut ?

     Care a fost soluţia în Dos. 7/42/2010?  Să nu vă miraţi. A fost N.U.P.

Exemplul 2

Am făcut plângere penală împotriva mai multor judecători, despre care consideram că  mi-au încălcat drepturile la o justiţie echitabilă, în timpul unui proces şi a unui recurs. Întâmplarea a făcut, ca un alt dosar de-al meu să fie repartizat la unul dintre judecătorii împotriva căruia aveam plângere penală. Mi s-a părut normal să îl recuz.

Domnul judecător Laurenţiu Bălan, cel   în cauză,  audiat fiind în camera de consiliu în legătură cu recuzarea mea, a afirmat că nu cunoaşte că ar exista o plângere împotriva dânsului.

,,  Domnule  Procuror General

    Subsemnata AMZA AURELIANA CARMEN domiciliată în Vălenii de Munte, str. Caraiman, nr.4, Ap.17, jud. Prahova prin prezenta formulez :

 

PLÂNGERE

 

     Împotriva rezoluţiei din 14 -06-2010 Dos. 50/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

MOTIVE

În fapt:   la data de 24.03.2010 am formula a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă  Curtea de Apel Ploieşti plângerea mea împotriva magistraţilor judecători care din pronunţarea sentinţei civile nr. 1576/08.10.2009 şi respectiv dec.civilă nr. 1866/17.13.2009 pentru săvârşirea infracţiunilor  prevăzute de art.289.Cod penal.

    S-a dispus N.U. P. deoarece ,, faptele nu există”.

Am formulat plângere penală pentru mai multe fapte materiale privind latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute  de art.189 cod penal.

Rezoluţia criticată nu se referă la nici una din aceste fapte materiale ci la un aspect care nu are relevanţă penală, şi anume  la faptul că instanţa de fond a făcut aplicarea art.137/ Cod de procedură civilă.

   Organul de urmărire penală în loc să se pronunţe asupra a ceea ce era de ,, competenţa sa , şi anume dacă subzistă  elementele constitutive al infracţiunii de fals intelectual, trage concluzia că s-au aplicat prevederile art.137 cod de procedură civilă, motivele invocate nu se circumscrie ilicitului penal. Cu alte cuvinte, dacă se invocă din oficiu o excepţie  de procedură civilă, din simpla admitere a excepţiei , faptele imputate nu se circumscriu ilicitului penal, iar din concluzia instanţei de recurs că, contractul de management educaţional nu este un contract civil, rezultă că, criticile formulate nu pot fi asimilate conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 289 Cod penal.     

 Acestea sunt singurele ,, verificări efectuate  din care s-a constatat că aspectele semnalate nu au corespondent în realitate”.

 Consider că nu s-a efectuat nicio verificare  sau act premergător care să justifice soluţia N.U.P.

 Consider că invinuiţii nici nu au fost citaţi şi nici nu au avut cunoştiinţă de existenţa vreunei plângeri penale din moment ce rezoluţia nu le este comunicată, iar din încheierea din 23 iunie 2010 a Judecătoriei Vălenii de Munte  rezultă expres aceasta.

   Anexez copii ale următoarelor inscrisuri dficiale :

  1. Încheierea din şedinţa secretă din 23 iunie 2010 ( 3 pagini)
  2. Comunicare

 

În drept :  art.278 ( indice 1)Cod procedură penală

 Data: 6.07.2010                                                     Semnătura:

                                                                                        Carmen Amza

 

2ex/C.A.

Domnului Procuror Genera al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti 

Exemplul 3  Falsul intelectual săvârşit de un procuror despre care am scris în alte postări.După modul în care m-a privit, mi-a vorbit d-na procuror care anchetează sunt aproape sigură că urmează un alt N.U.P.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s