Judecătorilor, procurorilor şi poliţiştilor nu le place să citească

        Un poliţist tinerel, care mi-este simpatic şi de aceea nu o să-i fac public numele, m-a rugat să nu scriu prea multe în declaraţia pe care am dat-o în faţa lui. ,, A, v-am prins! Nu vă place să citiţi.” Ne cunoaştem de ani de zile şi, de aceea, mi-am permis să glumesc cu el. A zâmbit şi a dat din cap aprobator.

     15 iulie 2010. 

 Mirată de faptul că, fostul prefect liberal Nicolae Alexandri nu este citat în dosarul nr.1416/331/2010, l-am întrebat pe domnul judecător Bălan Laurenţiu , de ce nu s-a făcut nicio cercetare în legătură cu acesta.

 ,, Nu sunt decât 2 plângeri penale la dosarul cauzei.” 

 Riscând să fiu din nou amendată mi-am expremat uimirea :

,, Nu se poate! Am făcut 3 plângeri penale şi acestea au fost conexate într-un singur dosar : 869/P/2009. Nu am fost anunţată că au fost disjuncte.” Judecătorul mă privea mirat. 

 ,, Întrebaţi la Parchet.” mi-a spus el.

 Poate că şi d-na procuror Glican Ana Maria a fost surprisă. În mod normal ar fi trebuit să ştie pentru că, era una dintre persoanele care  şi-a exprimat punctul de vedere, dând N.U.P.

   Ieri am revăzut dosarul. În dosarul parchetului nr. 869/P/2009,  la fila 6 se găseşte  prima plângere , cea împotriva inspectorului şcolar general Gheorghe Matei. La fila 9, rândul 8, în declaraţia mea din 18.01.2010 dată în faţa poliţistului scriu despre prefectul Nicolae Alexandri. La fila 91 apare clar semnătura prefectului Nicolae Alexandri .

     Mai multe detalii mâine.

Anunțuri

ŞOCANT : D.N.A. i-a interzis lui Dan Diaconescu să-şi exprime public dezacordul cu privire la învinuiri

   M-am ferit să îmi exprim părerea în legătură cu alte cazuri sau procese, nu pentru că aş fi obsedată doar de procesele mele ci, deoarece nu am acces la dovezile avute de procurori sau judecători în alte  dosare decât cele ale mele, nu vreau să greşesc.

  Am văzut îndeajuns de multe filme străine ca să ştiu că în străinătate, în ţările democratice, societatea civilă are dreptul să protesteze atunci când consideră că o persoană este nedreptăţită de către instituţiile statului.

  De aceea, consider că este absolut normal ca noi să ne exprimăm punctul de vedere în public, în presă, este adevărat că nu oricine are acces la ea, pe internet.

   Se tot bate monedă pentru faptul că domnul Gigi Becali a ajuns europarlamentar datorită presei. Presa ,, şi-a făcut datoria” şi a prezentat un caz de nedreptate strigător la cer: hoţii erau liberi iar păgubaşul arestat. Am pus ghilimelele de rigoare deoarece, în alte cazuri, presa nu a reacţionat şi nu  reacţionează decât în funcţie de interesul său. În cazul domnului Becali, printr-o mediatizare excesivă,  se urmărea de fapt să se lovească în preşedintele Băsescu, prezentat ca dictator. Nu l-am votat pe domnul Gigi Becali dar, doar pentru faptul că se exprimă colorat, nu înseamnă că trebuie şi arestat pe nedrept.

 NIMENI nu trebuie să fie arestat pe nedrept.

  Aşa cum am scris mai sus, m-am ferit să îmi exprim părerea în legătură cu cazul Dan Diaconescu. Sunt olteancă, am obiceiul să mă grăbesc, şi pentru că îmi cunosc defectele încerc să mi le controlez. M-am abţinut de la comentarii aşteptând să văd dacă transpiră în presă stenograme, ca în cazul senatorului Cătălin Voicu, filmuleţe, ca în cazul ministrului Decebal Traian Remeş, martori credibili.

    Faptul că astăzi i s-a interzis domnului Dan Diaconescu să îşi mai exprime public dezacordul cu privire la invinuiri, îmi pare rău că trebuie să recunosc, mă face să cred că nu există dovezi concrete şi concludente împotriva acestuia.

Atunci să mă mai mire faptul că am fost amendată cu 10 000 000 lei vechi pentru că am recuzat un judecător ?