România, țara celor care ” noi muncim ,nu gândim !”

Fostul premier al Italiei Romano Prodi la 18 mai 1996 la 9 octombrie 1998 iar după septembrie 1999, președinte al Comisiei Europene

Opoziția îi stă lui Băse΄, tot timpul, cu pistolul în TÂMPLĂ.
” Ce-ți pasă ție ? ” Mă poate întreba cineva. Oricine.
”Îmi pasă. ” Pentru că toți cei care acum într-un mod IMUABIL cer schimbarea președintelui uită , sau se prefac a nu-și mai aduce aminte un fapt concret, că am fost atâtea milioane de români care l-am votat.
Mă deranjează că au GĂRGĂUNI,deh, creier ACIDULAT de atâta ură, și ne tot spun, ne repetă la nesfârșit, cum că doar ei au dreptate și că, culmea absurdului, doar ei ne reprezintă interesele noastre.
Ca –ntr-un scenariu IMAGINAR, ne vedeau în anul 1990 în stare să-i molestăm, să-i brutalizăm sau să-i ucidem pe foștii turnători, pe foștii securiști, pe foștii torționari sau chiar pe simplii membrii de partid comuniști.
Noi, ăștia de-am votat cu Băse΄, a doua oară, ne-am legat nădejdea de el și , recunosc, până în ultima clipă recunosc că sper să văd realizată reforma statului și modernizarea sa.
Pentru cine nu cunoaște și Romano Prodi a încercat , fiind prim ministru al Italiei, ca reprezentant a unor partide de centru stânga, să facă o astfel de reformă . Poate că și Romano Prodi a fost ”dictator ” dar nimeni n-a aflat încă. Dictatorul secret !
O fi bine, o fi rău, este alegerea noastră la fel de constituțională și legitimă ca a acelora care l-au votat președinte , de trei ori, pe Ion Iliescu, cel care a fost trecut pe linie moartă de către Nicolae Ceaușescu pentru legăturile sale cu KGB-ul, cel care a pus la cale, împreună cu alți trădători de țară, o lovitură de stat și care , pentru mai multă credibilitate , a ordonat să fie uciși atâția oameni după 25 decembrie 1989.
Au ȚESUT diverse intrigi, CALUP de minciuni sfruntate, au CREIONAT personalități după bunul lor plac, ca oamenii simplii , cei care singuri scandau ” noi muncim, nu gândim ! ”mărșăluind pe bulevardele capitalei să-i creadă pe ei, pe fostele structuri care în loc de pedepse penale beneficiază de ”pensii nesimțite ” la care s-au adăugat, de ce n-am recunoaște-o, ” îmbogățiții tranziției ”, noii ciocoi, care-au sosit în București cu o amărâtă de GEANTĂ, plină cu zdrențe și-au ajuns să-și cumpere palate, oameni ce-ar trebui să dea cu subsemnatul la DNA nu să se erijeze în formatori de opinie.
Noi, ăștia de-am votat cu Băse΄, a doua oară, ne-am legat nădejdea de el pentru că nu vedem nimic APOS în privirea sa , cum ne tot spun cei din opoziția politică, jurnaliștii mogulilor și , mai nou, societatea civilă, aceea ce nu și-a găsit în locșor călduț în aparatul de stat.
Mai nou, uitând de moștenitorul SALIC al tronului României, care tron de fapt și de drept nu mai există, s-a uitat faptul că prin referendumul din anul 1990 s-a consfințit faptul că suntem republică, ni se tot susură-n urechi c-ar fi mai bun de rege domnul Radu Duda.

Nu–mi dau seama bine ce SIMȚURI au unii, dar, în schimb cunosc faptul că orice problemă se poate rezolva cu mult bun simț.
În cazul că acesta ar exista.
Până la urmă, repetarea obsesivă a unor neadevăruri ține de lipsa acestora.

Doar un vrăjitor ar putea să realizeze, într-o țară în care procurorul de caz îi cere mită Vanesei, o reformă serioasă a statului

  
  
 
  Făcând haz de necaz, ca tot românul, ne încălzim sufletul cu
Diriga Psi ce faci ? Te joci cu zăpadă ? Un om de zăpadă ?
 Au scris deja : anaveronicapsiCitaanacondele.
Iar la Tibi găsiți  : 

Repostare – cu inima grea

20 comentarii

Pingback: Time – 4 « schtiel

Pingback: Repostare – cu inima grea « Tiberiuorasanu's Blog

Şi mie îmi pasă, Carmen. Mă doare de cît îmi pasă. :(

Știu Tibi. Până când Bsk nu și-a scris jurământul, nu mi-am dat seama cât de mult îi afectează purtarea celor despre care scriu mai sus. Credeam că sufăr doar eu și familia mea.
JURĂMÂNTUL
” În lumea asta a noastră, așa virtuală cum este ea, jur solemn , cu mâna pe inimă, că sub nicio formă- direct sau prin cei apropiați mie de-acasă și din împrejurimi, fiindcă ei îmi cer opinia și mă ascultă- nu voi vota cât voi trăi cu cei care lovesc acum, în orice mod, în Traian Băsescu. Așa să-mi ajute Dumnezeu! ”
Scris de Mr.Bsk

Pingback: Duzina de cuvinte – Dialog « Tiberiuorasanu's Blog

Pingback: Sălic cu o duzină de cuvinte | VERONICISME

Pingback: Cuvinte din trecut – Politică de criză | Cioburi de chihlimbar

nu mă joc cu zăpadă, carmen. din păcate am stat deoparte de blog astăzi, departe de multe… dar revin eu. şi chiar dacă nu mă exprim prea des… îmi pasă. chiar îmi pasă. altfel nu aş fi votat, nu aş fi ieşit în stradă… nu aş fi gândit…

Dragă mea Psi n-a fost un reproș. Doar întrebări . Mă miram de faptul că nu te văd alergând de la un blog la altul.
Știu că-ți pasă. Am scris ca să înțeleagă și ceilalți, cei care fac jocurile celor certați cu legea, că purtarea lor are un efect la care nu s-au gândit defel.

nici nu am luat-o ca un reproș, carmen! :)

Numai un vrajitor ar putea..In fine, e cu dus intors…

Am încercat să-mi îmblânzesc tonul . La sfârșit. Toată noaptea m-am răsucit , pe o parte și alta , revoltându-mă împotriva celor care vor să ne mențină într-o stare de veșnică tranziție.

Noi muncim noi nu gândim? :)
Ăsta ne e brandul de ţară. De fapt, de la ăsta noi construim.
Aşa ne este scris.
Din păcate. Adică pentru că nu ştim cum s-o facem de aceea ne-am gândit că…cel mai bine e să le simulăm pe amândouă. :)
Dacă tot nu are cine să ne “îndrume”

Dragă Joker ,

Abia în primăvara anului !990 am înțeles de ce ni se cerea insistent în timpul regimului comunist să-i promovăm pe elevi chiar dacă aceștia refuzau să gândească. Poate că nu știi dar este mult mai ușor să dai cu sapa, cu lopata sau târnăcopul decât să gândești.
Se dorea o societate în care gânditul să nu le creeze probleme celor care manipulau și dezinformau.
Chiar și acum se merge către o astfel de societate.

Salut, Carmen! Ai prins excelent esenţa a tot ce s-a petrecut cu cauze cu tot de am ajuns aici. Trist e faptul că acel “noi muncim si nu gândim” între timp a ajuns să paralizeze mult mai multe minţi ;)

Nora, bună !
Mie, cel puțin, îmi pare manipularea și dezinformarea din ultimii ani că au atins culmi nebănuite.
Am sentimentul că acei jurnaliști care vor să-și exprime părerea proprie nu sunt lăsați. De unde și faptul că mulți au ales internetul ca mijloc de exprimare.

Pingback: duzina de cuvinte – 20 « Rokssana's Blog

Exact. Chiar şi acum după 20 de ani..Dar dacă “se merge”…NOi de ce mergem precum căţeluşii…la os? Şi în loc să ne săturăm ne omorâm? În ultima mea postare am atacat…modul pervers mioritic de a îndobitocii tinerii…şi a face din ei nişte paria “virili şi siliconante”.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 260 other followers