decembrie 12th, 2011
Prietenie
M-am hotărât, în fine, să privesc dintr-o altă perspectivă relația de prietenie. Am fost înspirată , poate, nu sunt sigură, de o carte pe care-am citit-o în adolescență. ” N-a dansat decât o vara ” e o poveste de dragoste plină de sensibilitate. Dar care poveste de iubire nu e ?
Suntem tentați, de fiecare dată când ne despărțim de o prietenă, prieten sau un iubit, să considerăm că totul a fost o minciună, o plăsmuire a minții noastre dornice de înțelegere și iubire. Că am fost păcăliți.
Dar oare e adevărat ?
Pentru că ne-am despărțit de o prietenă, pentru că s-a frânt în două o relație care cândva era frumoasă, e oare necesar să negăm întreg trecutul comun ?
De unde știm că altcineva, mai sensibil și mai slab decât noi, n-are nevoie de o relație nouă în care fosta noastră prietenă să-și pună mai bine în valoare calitățile sale ? În care și ea să se simtă mai împlinită.
Sunt întrebări pe care mi le pun și ale căror răspunsuri cred că pot schimba tristețea ce ne cuprinde atunci când o prietenie se destramă.
Psi ne-a propus această temă și deja au scris Psi,Virusverbalis,Cita,anavero,Tiberiu,Gina
Comentarii recente