DUZINA DE CUVINTE Adevăr vă spun vouă ! ( II )
Am tot rămas datoare , nici nu-mi mai amintesc de când, cu o urmare la povestea : Adevăr vă spun vouă ! ( I )Vă spuneam atunci că o adevărată doamnă , obișnuită să trăiască-ntr- un CULCUȘ de puf, ale cărei averi nu se reduceau la obișnuitele bijuterii de aur sau ARGINT pe care ni le putem permite noi PĂTURA săracă a societății, amăgită fiind de nepoata cea tănără și frumoasă , aceea care în copilărie nu avusese NOROCUL de a fi crescută într-o familie, căminele de copii nu sunt în stare să dăruiască și afecțiune și se pare că nici integritate morală , s-a gândit să-și vândă proprietățile și să vină să stea împreună cu ea.
NOUA viață a fost , la început, când banii erau suficienți atât pentru modernizarea apartamentului nepoatei cât și pentru excursiile sau doar petrecerile ce se țineau lanț, un prilej de bucurie.
Cum economia n-a mai duduit ,vorba rămasă celebră de pe vremea premierului Tăriceanu, încet , încet s-au STINS luminile fericirii lor.
Bătrâna doamnă a ales să STEA sub ARIPA ocrotitoare a prietenei mele Claudia.
În SECUNDA aceea soarta i-a fost pecetluită.
Ca să nu vă gândiți la cine știe ce, ca să nu existe niciun dubiu, am să vă spun eu ce s-a întâmplat în continuare. Bătrâna doamnă a realizat că nepoata sa iubită doar sa folosit de dânsa și că nici prea corectă nu-i de felul ei, i-au trebuit vreo câțiva ani ca să vadă, și de aceea , atunci când avea nevoie de un medicament, o listă de cumpărături făcută, plătitul unei facturi, apela la prietena mea care-i de o cinste recunoscută. O frecție, o injecție , o apă proaspătă de la izvor tot de la Claudia avea parte.
Bătrâna doamnă mai avea în cont, la bancă, doar puțin peste o jumătate de miliard de lei vechi.
Și-i drămăluia cu grijă pentru că realizase că viitorul său, cu toate că locuia împreună cu o familie, se desfășura tot SOLITAR
![616b0df1[1]](http://dictaturajustitiei.files.wordpress.com/2011/11/616b0df11.jpg?w=555)
Nepoata, o frumusețe de femeie, la un moment dat a realizat că, dacă îi moare mătușa fără ca ea să pună mâna pe banii rămași, contul rămas în bancă e SORTIT a fi împărțit la liota de moștenitori.
Abia atunci s-ar fi petrecut o mare tragedie în viața lor.
Ce putea să facă ? Cum puteau rezolva această problemă neprevăzută ?
Cu toate că e blondă, știm ce se spune despre ele, poate pentru că ea e doar vopsită a știut cum să se descurce și în acest caz.
I-a interzis mătușii să-și gătească, să meargă la baie, apa costă mult chiar dacă este vorba doar de conținutul unui bazin de la wc, i-a tăiat cablul și telefonul.
Nu-i mai rămăsese decât prietena mea care, în amintirea mamei sale pe care o pierduse, îi arăta dragostea sa și compasiunea.
Atunci, nepoata iubitoare, a apelat la poliție. Când soțul este prieten cu un polițist orice se poate realiza, chiar dacă, atâtea furturi stau nerezolvate.
Bătrâna doamnă, care de fapt n-avea decât 71 ani, s-a speriat de poliție dar nu s-a intimidat.
Atunci s-a apelat la Justiția Română.
Termenul de judecată , vă minunați nu-i așa, a fost foarte scurt. Circa trei spătămâni.
” N-o să mai trăiască atât ! ” Mi-a spus prietena mea speriată. Â
” E bolnavă de inimă. O să moară. ”
Am privit-o tare mirată. Era lucidă doamna, mergea pe picioare. E drept că avusese cu ceva ani în urmă un preinfarct.
Totul s-a precipitat.
Prietena mea n-a mai avut voie să vorbească cu vecina de apartament. Apoi, din nou, brusc, nepoata a rugat-o pe Claudia să-i ajute. ” De o săptămână îi este rău mătușii. Ce putem face ? ”
” Chemați salvarea ! ”
Câteva zile de internare, apoi după o externare intempestivă banii din contul bătrânei au fost transferați în contul nepoatei, au mai fost două zile de internare la Ploiești, cazul devenise grav.
Claudia a primit un telefon la care nu se mai aștepta.
” Te iubesc mult ! Te iubesc ca pe copilul pe care n-am avut parte să-l am ! Te iubesc Claudia ! ”
A murit brusc precum un COPAC căzut în urma unei furtuni.
Diriga Psi , fug la școală .
M-am întors și-am descoperit posturi deosebite ca de obicei la : sara, redsky, anaid, rokssana, scorpio, cita
![images[10]](http://dictaturajustitiei.files.wordpress.com/2011/11/images10.jpg?w=555)

![securedownload[1]](http://dictaturajustitiei.files.wordpress.com/2011/11/securedownload1.png)








Pingback: duzina de cuvinte -11- curatenie « Rokssana's Blog
Pingback: psi-words » duzina de cuvinte- de trei ori
am amuţit pur şi simplu.
Am fost tulburate atât Claudia cât și eu alături de ea.
cred. şi mai cred şi că justiţia divină le va aranja pe toate la vremea lor.
grea poveste.
Mi-e teamă că da.
oare exista chiar asa nemernici pe lumea asta?
Da. Au chipul precum domnișoara blondă pe care am găsit-o pe net.
Unii nu se pot ridica din mlaştina nesimţirii mai sus de genunchiul broaştei…
Se tot spune că dacă-i arăți dragoste unui om, acela , va deveni mai bun.
cat de emotionanta e povestea ta!
Îmi pare rău dacă v-a întristat dar m-am gândit că se poate învăța din ea.
Pingback: “Singuratatea calului troian” « Abisuri
Drama in toata regula..Oameni si oameni…
Din ce mai mulți neoameni !
Pingback: Duzina de cuvinte: Vechiul Castel « My virtual Outback
Pingback: A paisprezecea duzină de cuvinte « Tiberiuorasanu's Blog
Pingback: Pungalunga « Almanahe's Weblog
Am citit si prima parte a povestii…vroiam sa scriu ca e frumos realizata postarea,dar mi-am revenit repede…Superficialitatea (asa….ca un pic din mine) se gaseste peste tot.Nu e o simpla poveste,e ceva foarte profund.Vrei sa cauti si prima parte si sa dai un link catre ea?
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/23/adevar-va-spun-voua-i/
Am încercat ambele variante . Următoarea este chiar în acest text pe rândul al doilea. ” Adevăr vă spun vouă ! ( I ) ”
Să înțeleg că te-a impresionat dacă ai și comentat ?
Pingback: Cutia cu Maimute » Blog Archive » Sambata fara cuvinte – La pieptul tau
Ce să adaug?
Că nu ne învăţăm minte niciodată?
O altă bătrână naivă, deşi, cu siguranţă a auzit sumedenie de poveşti aşijderea.
Povestea e tristă, dar si mai trist e că, naivi, nu credem şi nu recunoaştem semnele la timp, fiindcă nu credem că ni se poate întâmpla tocmai nouă.
Înţeleg că i-a dat şi restul de avere tot nepoatei-furtuna…
Un copac nu prea înţelept, în ciuda vârstei şi dragostei pe care i-o purta Claudiei…
Mă opresc însă, cine-s eu s-o judec, doar că mă întristez când oamenii par că nu pricep ce se întâmplă cu ei nici în al douăsprezecelea ceas.
Tot nepoatei i-a dat și ultimii bani și nimeni dintre cei cunoscuți și implicați nu i-a înțeles gestul.
Cred, la fel ca și tine , că ne închipuim cu toții că tocmai nouă nu ni se poate întâmpla. Nici măcar un accident de mașină darămite o astfel de grozăvie.
Banii raman o mare ispita, atat de mare incat nici nu bagam de seama cand ne transforma in niste monstri!
Am avut o disputa cu cineva care se da “liber cugetator” care mi-a spus ca este absurd sa cred intr-un Dumnezeu asa de rau care lasa copiii sa moara. Povestea ta vine sa clarifice ceea ce dealtfel i-am raspuns: daca doriti sa va fie copii sanatosi ganditi-va ce faceti in tinerete! Nimic nu ramane neplatit si suferinta apoi…. e in carne proprie!
Cita, mă bucur tare mult că ai o așa mare încredere în Dumnezeu. Subscriu.
Interesanta povestea si personajele iei. O zi faina.
Mulțumesc pentru urare. Vă doresc o duminecă plăcută !
Pingback: Duzina de cuvinte-Dorinte « Cataratorii
Ah,dureroasa poveste…
Da. Sper ca tu cu ” Dorințe” le tale să ne încânți.
Pingback: Duzina de cuvinte – Unde, cum şi când ne găsim fericirea? | La Grig ...un blog cu bun simţ!