Parfumul fructelor exotice ?
Când eram mică , în zilele frumoase de vară, ne așezam o pătură pe iarba crescută între rândurile de porumb puse undeva mai în spatele curții noastre și, în timp ce vrișoara mea blondă, cu cosițe galbene precum pepenele copt și ochii veșnic senini îmi citea câteva povești dintr-o carte îngălbenită de vreme numită atât de inspirit ” Cele o mie și una de nopți ”, eu ronțăiam de zor, rupând direct de pe vrej, teci de fasole. Și azi îmi place s-o mănânc crudă când încă nu s-a întărit teaca .
Pentru cei care n-au avut o copilărie ferictă , veșnic printr-un pom, acesta e un ” Dud ocrotit din strada Batiştei nr.13 ”
Ne plăcea atât de mult să ne cățărăm în pomi și să ne culegem singuri poamele încât, duda e oare poamă, nu cred că vreunul dintre cei care ne jucam zilnic împreună, suferea după fructe exotice.
Smochinele apucam să le mănânc, îmi plăceau și îmi plac încă, înainte de a descoperi mama o rețetă miraculoasă pentru facerea vinului în casă.
Și acum mă apucă râsul amintindu-mi cum a fost când mătușa Marta a cumpărat pentru prima oară banane. Erau verzi, crude, crude, și n-aveau niciun gust.
” Ai cheltuit banii degeaba! ” i- a spus mama și noi am aprobat-o tacit. Câtva timp nimeni n-a mai cumpărat banane în casa noastră. Asta până într-o zi când cineva a învățat-o tot, pe Marta, ca să le țină în ziar până la coacere.
După aceea au început să ne placă și chiar să ne certăm pe ele.
Rodia din poveste
Am o colegă care mănâncă zilnic câte o banană. Nu știu ce mi-a venit și am întrebat-o într-o zi , crezând că-mi va răspunde afirmativ, dacă-I plac mult.
” Nu, chiar deloc. Dar am gastrită . Trebuie să ronțăi ceva. ”
Când băieții mei erau mici, cum salariile în învățământ au fost mici întotdeauna, nu-l credeți pe domnul Ciorbea că vă minte, le spuneam răzând :
” Am crescut cu dude și ia uitați-mă la mine ce mare sunt ! ”
N-am crescut cu dude ci cu lapte de vacă neîndoit cu apă, miere nesintetică, unt nu margarină, carne din animale netratate genetic și multe fructe românești care nu erau la fel de scumpe ca acum. Prețul unui măr românesc te duce cu gândul că e adus din țările calde.
- La fel de frumoase erau și gutuile din pomul nostru
Si mie mi-a placut povestea ta parfumata.Mi-ai adus aminte de bananele verzi puse la copt pe dulap, de portocalele atat de rare, de smochine, de stafide, de fel de fel de fructe pe care le luam din pom si de varza dulce sau guliile din gradini.
Ce imi placeau!
Iti multumesc!
Tinerețe, dulce tinerețe ! Și când te gândești că eu , zilnic, le mănânc sufletul unor adolescenți cu exotica , pentru ei, matematică. Mă bucur că ți-a plăcut.
Pingback: Miresme de departe…ca să ne fim mai aproape. Parfumul fructelor exotice. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog
Da.. acum avem din belșug tot felul de fructe la supermarket… bani să fie! Dumneavoastră ați trăit alte vremuri… frumoase însă și..mai sănătoase, nu?
Weekend de poveste!
Tatiana e un dar de pret, emotionanta interpretarea…indiferent de cate zeci de ori am ascultat-o!
Stii, gutuile au un miros vrajitor, eu fac dulceata si peltea de gutui cand am timp, miroase teribil in casa cand e vemea gutuilor. Si inca ceva: parfumul fructelor care iti amintesc de vremuri dragi e nepretuit.
Sper sa treci pe la mine, mi-am permis o evadare imaginara in exotismul unor locuri aflate departe, dar pline de savoare si …si cine stie, iti amintesti cand ai postat o imagine din Tenerife?
Carmen, weekend placut iti doresc!
Mirela, am gândit că tu ne vei povesti despre parfumuri, ești o adevărată profesoară în această privință, iar Enigmatica g1b2i3 a scris un articol pe care nu aveam nici răbdarea și nici timpul să-l fac eu, îi mulțumesc pentru documentarea făcută, ca urmare, trebuia să scriu altceva. Nu puteam să vă mint că rezonez cu aceste fructe. De voi ajunge vreodată în Tenerife , n-am să caut prune sau mere să mănânc , și după aceea fi sigură de faptul că le voi mânca plină de emoție.
Îmi vor aminti de niște zile senine și calde.
Însa fructele exotice sunt delicioase si nu mai exista niciodiferenta de pret fata de cele autohtone. Asa încât, servesc dupa pofta, din fiecare
În concedii caut întotdeauna sa consum fructte ce cresc în acele locuri – aroma lor este mult diferita a celor pe care le gasim noi în magazine.
Îti doresc un sfârsit de saptamâna minunat!
Carmen, de câte ori îți văd avatarul mi te imaginez ca pe o ființă exotică și de aceea nu m-a mirat titlul ales. Nu prețul mă oprește să cumpăr fructe exotice. Mănânc aproape zilnic banane. De obicei cumpăr și mănânc fructul sau mâncarea la care poftesc. Nu mănânc de foame , e drept mi se întâmplă din cauza stresului să ronțăi ceva, ci doar de poftă.Nu-mi plac merele ci doar perele pergamute, acum realizez că-i plăceau bunicii, nu mă omor după portocale ci după banane și tot așa.
Cred că de fapt mi-e tare dor de cei plecați.
Mă bucur că nu mi-ai spus weekend, sună mult mai românește sfârșit de săptămână.
Îți doresc doar zile senine și mult exotism !
Pingback: Execuţie fructată (Parfumul fructelor exotice) « Gabriela Elena
Fiecare dintre noi a gasit o latura frumoasa, deosebita si bineinteles parfumata, daruind putin suflet in ” povestea parfumata a fructelor exotice”.
Parfumul melancoliei este pretios in darul tau oferit noua.
De fapt parfumul gutuilor, al fructelor autohtone, îmi amintesc de copilărie și adolescență. Tu m-ai înțeles și pentru acest fapt îți mulțumesc !
Cand eram mic imi placeau bananele foarte mult.Mi-a adus mama din Polonia pe vremea comunismului.Eu ma urcam in pomi dupa cirese,pere.Imi placeau foarte mult.
Am intrat cu vreo 15 insi intr-o curte si am furat cirese.Era intuneric.Din casa am vazut ca s-a aprins lumina.Unul a tinut usa ca sa nu iasa proprietarul.Toti s-au chinuit sa deschida poarta.Au scos-o pe sus.Abia atunci l-a lasat si ala pe proprietar sa iasa din casa.Ala chemase politia.Am vazut un aro al politiei venind spre noi.Eu cu un prieten am luat-o dupa un bloc si am scapat.Dupa cinci minute ne-am intalnit si cu ceilalti.Si ei au scapat.Toti ne-am despartiti si am luat-o in toate partile,dar ne-am dat punct de intalnire.Cred ca am fugit din nord pana in sud,cam 5 km atunci.
După aceea v-ați potolit ?
Frumoasa muzica si parfumul fructelor. O zi faina.
Mulțumesc ! La fel.
Sora mea face dulceaţă şi compot de gutui, doar ca să -şi aromeze casa. Dup-aceea mi le dă mie.
Îmi place să cânt ,,Galbenă gutuie”. Îmi place cu totul.
Zile uşoare!
Păcat că sora ta stă așa departe de mine. Mulțumesc de vizită, de urare.
Pingback: Parfum de fructe exotice | innerspacejournal
Pingback: People are made of places… « androxa
Plin de arome, dar şi de amintiri… Îmi place!
M-ai făcut să-mi aduc aminte de vremuri de demult (cînd povesteai despre dude…)
Apropo de laptele neîndoit, niciodată în ultimii 20 de ani n-am mai avut acel gust minunat de lapte de pe vremea când eram puşti, pe care mi-l (mai) aduc aminte…
De fructe, nu mai vorbesc! Cele mai multe au acum un gust de plastic sau cauciuc…, culmea, inclusiv merele… “româneşti”. Noroc că mai sunt şi autentic autohtone încă.
Credeam că sunt singura dezamăgită de gustul actual al fructelor de pe piață.
Un parfum usor melancolic aici, dupa vremuri trecute si incarcate de arome unice. Fiecare fruct are savoarea lui si el ne trezeste si multe amintiri…
Toate cele bune!
Lolita, îti multumesc !