DUZINA DE CUVINTE Banale considerații despre viață
Pentru unii, viața, adevărată MANA cerească, e o câmpie . Molcomă și lipsită de neprevăzut e aproape plictisitoare
Pentru alții e doar un simplu DEAL pe care-l urcă-n fugă . E drept nu chiar în CINCI minute. Aceștia, arborează un ZÂMBET larg, de învingători, cu toate că în propria lor MIȘCARE nu întâlnesc niciun obstacol notabil .
Puțini sunt aceia pentru care cotidianul banal e un MUNTE înalt și cu versantul ce poate fi urcat, nu mai există un alt drum , foarte ÎNCLINAT. Un ZĂDUF e viața celor din urmă . Cu un viitor mereu NEDESLUȘIT.
Ei stau tot timpul pregătiți de luptă . Jungherul le e în TEACĂ la îndemână.
Apoi , când toți cred că au fost invinși, că ușa ce dă spre viitor nu mai are nici măcar MÂNER , apare-n ZARE o speranță …
Totul a început, urcatul acestui versant, de la Diriga Psi.
Au scris deja tema : Tiberiu Orasanuיּ blog, Vero, Scorpy72, virusverbalis, Călătorii ,
ce frumoase foto!!!
De pe net. Doar ideea e a mea. Posibil avută în subconștient de mult.
Pingback: Pădurea cu arome de… vis | innerspacejournal
Pingback: Întoarcerea Vrăjitorului – 7 (poveste cu 12 cuvinte impuse inclusă în al treizeci şi doilea episod din elucubraţia cu 12 zombi) | VERONICISME
Frumos spus si plin de intelepciune.
Mulțam ! Nu știu câtă înțelepciune dar parcă așa se întâmplă.
Pingback: duzina de cuvinte- copac înclinat
interesantă duzina ta de astăzi. mi-a plăcut. şi da, e perfect adevărată.
nu ţin jungher în teacă, dar îmi place să cred că urc în fiecare zi pe drumul devenirii mele, cel care, peste ani, îmi doresc să se scrie ca fiind drumul unui om care a încercat mereu să fie un om bun.
Psi, mulțumesc ! Citește http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/08/4561/, te rog mult, ca să mă poți înțelege și ierta pentru că nu sunt activă cum ar trebui. Și ar fi corect față de voi toți.
Pingback: duzina de cuvinte 7 – casuta din deal « Rokssana's Blog
Pingback: Duzina de cuvinte-Gamalie « Cataratorii
nu poti urca un deal si spune ca ai coborat un munte…e placuta si lupta asta cu viata,cateodata !
Da , Rokssana. E plăcut la sfârșit . Atunci când ai reușit să urci.
cat de adevarat! niciodata nu ne scufundam in totalitate, intotdeauna apare o salvare pe ultima suta de metri. Suntem asemenea paielor prinse intr-un vartej
Sper. Mulțumesc pentru vizită.
pentru unii mana cereasca este cate o matusa:
cu o justitie ca anoastra viitorul lor este de nedesluzit, pierdut undeva in zare. zaduf mare monșerule! justitia noastra a invata ca orice cap inclinat jungherul scos din teaca nu-l taie. mai ales cand cel detine capul il tine si de maner 
http://sareinochi.com/2011/10/08/cati-dintre-dumneavoastra-va-puteti-permite-o-matusa-tamara/
numai asa orice deal este mai mic decat un munte si poate fi urcat cu un zambet larg de invingator
cel “care” detine capul (asa trebuia sa scriu, dar m-am grabit nitel – al dracu’ Funeriu!
Of ! N-am nicio mătușă. Nici Tamara, nici alta.
Pingback: Duzina de cuvinte: Jocul « My virtual Outback
Pingback: cutia cu maimute » Blog Archive » Duzina de cuvinte – Inside my mind
http://jumatatea-din-semiluna.blogspot.com/2011/10/duzina-de-cuvinte-noaptea-trecuta-anii.html raspunsul meu la provocarea nr. 32
Am scris pe blogul tău că mă bucură faptul că te cunosc. Nu a apărut comentariul și nu știu de ce .
SUNTETI UN OM VALOROS !
MEREU IN CAUTARE DE NOI EXPERIENTE DE VIATA TRAITE LA COTE INALTE .
SUNTETI UN OM , CARE PUNE SUFLET IN TOATE IN VIATA ASTA TUMULTOASA @ @ @ !
AVETI UN SIL FIN DE OBSERVATIE CALITATIV .
VA SCHMBATI LA TOT CE ESTE NOU A LUCRURILOR EXPERIMENTATE CU MULT GUST !
@ Alexandra , îți mulțumesc ! Îți doresc mult curaj ca să depășești obstacolele din calea ta !
frumoase imagini, frumoase cuvinte! fie ca si urcarea si coborarea sa-ti fie insotite doar de bucurie!
Mulțumesc ! Vă doresc fiecăruia dintre voi șansa și puterea să urcați și să vă bucurați !
Pingback: Duzina de cuvinte: Padurea ne asteapta | Redsky2010's Blog
Pingback: Duzina de cuvinte (10) – Ziua a patra « BLOG D'AGATHA
hmmm…lecții pentru cine are urechi de auzit
Frumoasă idee pentru duzină
Am zis și eu . Tu ești darnică cu mine.
eu??? Nici pomeneală. Am constatat
Atât.
Măi, măi , ce pe fază ești !
Urcam muntii?Tat mai bine-i la ses, langa o apa cu peste…
)
Mă plictisesc. Îmi plac provocările. De aceea cred că și mi se întâmplă atâtea.
“Apoi , când toți cred că au fost invinși, că ușa ce dă spre viitor nu mai are nici măcar MÂNER , apare-n ZARE o speranță …”
foarte important sa apara (daca) o speranta… altfel lasam mainile in jos renuntand…
Nu totdeauna apare. Din păcate.
Pingback: Povestea fotografiei din MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE « Dictatura justitiei