septembrie 2011
MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE : După Cântarea României și alte activități naționale s-a ajuns la EVALUAREA INIȚIALĂ NAȚIONALĂ
La evaluarea inițială , să nu vă închipuiți altceva, elevii nu stau câte unul în bancă și , în plus, sunt câte 34-36 elevi într-o clasă
M-am întâlnit cu o amică ingineră. Atât ea cât și soțul ei, ambii de profesie ingineri , au fost nevoiți să facă o reconversie profesională pentru că uzina unde lucrau s-a falimentat, bănuiesc că intenționat ca mai toate, și s-a vândut apoi aproape pe nimic .
Dar nu aceasta este tema despre care vreau să scriu.
” Ce e de capul lui ? N-a fost în stare să termine un liceu în România !”
Mi-a spus amica revoltată. Se referea la domnul Daniel Funeriu , ministrul nostru. Atât ea cât și soțul său fiind în prezent profesori. Nu m-am putut abține și-am contrazis-o.
” Vrei să spui că învățământul nostru românesc, nerecunoscut pe plan internațional ar fi mai bun decât cel franțuzesc ?
Un bacalaureat unde se copiază este mai de calitate decât cel din Franța ? Un doctorat unde se dă mită o avere, nu un mizilic , profesorului îndrumător e mai reprezentativ și mai valoros decât un doctorat la Strasbourg ?
Vă povestesc aceste amănunte pentru a vă arăta că nu sunt de rea credință, cu toate că aș putea fi ,atâta timp , cât am pierdut din salariu o sumă mare de bani. Sumă pe care o pierd lună de lună la fel ca toți bugetarii.
Vreau să fiu obiectivă.
Am salutat astă vară inițiativa sa de a nu mai fi elevii lăsați să copieze. M-am îndoit de faptul că își va menține și în toamnă poziția, din cauza presiunii publice, dar m-am înșelat. Ministrul Funeriu nu s-a speriat și bine a făcut.
Ei bine, povestea cu evaluarea inițială națională , ca să mă exprim în termeni cât de cât civilizați, e o mare lovitură de imagine dată de ministru. Vrea să arate cu degetul înspre cadrele didactice și să le desemneze ca fiind singurele vinovate de dezastrul din învățământul românesc.
Iar în alți termeni e o mare tâmpenie.
Voi revenii cu argumente.
29.09.2011
ora 8:39
După toată tevatura din vară ministrul Funeriu trebuia să găsească niște vinovați. Bănuiți că toate cadrele didactice se simt persecutate de către el.
Nu pentru că nu se cunoaște necesitatea și eficacitatea unui text inițial, nu că noi cadrele didactice nu l-am fi dat în fiecare an, ca o măsură de precauție pentru noi și ca un instrument necesar pentru elevi, ci pentru că s-a făcut într-un stil absolut pompieristic care nu va fi folositor aproape nimănui cu excepția domnului ministru Funeriu. El va specula rezultatele în favoarea domniei sale.
Pentru că urmează să merg la școală fac o pauză.
Voi reveni.
A pornit de la Carmen
Eu fiindcă nu mai timp decât să respir am preluat următoarea listă : Norocul Stela Luna Pătrată Mirela Alex Mazilu Dan Ghemeș Teo Negură Zamfir Pop ‘Mnealui Papornița cu vorbe Altcersenin Carmen Negoiță Shogunu’ Grapefruits Nice Colorbliss Cami Geanina Lisandru Ion Nata fata cu ceaiul Blog de filumenistă Radu Barbaroș Andra Pavel Rokssana Digodana Alex Stropi de suflet Tudor Cosmin Costin Alicee fosile Vera Zolty Miscellaneous abbilbal Dani bycetateanul tu1074 pandhora Andra Pavel Litlle Toughs Digodana LumiRO Dan SoriN Solidaster Doru silavaracald Gabriela Neagu iulisa Tamy Zina RobertN Minoki Flori din Suflet Oleg Garaz Poveștile de la Panticeu Elenax Cornelia Suzi Neuroanchiloza Dana Diaconu Irina Simpler Jurnalul Albastru Sophie Vaca foarte verde Ema Hațegan Phozone bogdanic Alex Peter Roxana Lunabeteluna Mircea Florescu IronicBlonde Lukluk Dan Dumitru Alice Dream VirtualKId Sara Cătălin Lungu Photo & Drawings Lilia DianaEmma Oana Clara
Napocel îți mulțumesc pentru că exiști ! Berea pe care ne-o oferi, cu atâta dărnicie, nu mă încântă pentru că este amară.
La Turda e deja miercuri
http://zamfirpop.wordpress.com/2011/09/27/pe-tacute-ca-i-miercuri-17/
N-am boala … dar și eu m-aș așeza să dorm
http://blogulise.wordpress.com/2011/09/27/fara-cuvinte-miercurea-27/
Papornița noastră dragă a făcut ceva deosebit cu ce a găsit frumos prin ogrăzile următoare am înțeles. :
tu26dor, cosmin, costin, aliceee-traveler, fosile, vera, ethos-nima, balantza, alex, jurnal de grădină, tu1074, stropi de suflet, geanina, little thoughts08, alt cer senin, dan văideanu, zamfir pop, iulisa, adriana, tamy, zinnaida, acrilice-pointpen, vultureşti, minoki, mirela, elena, gabriela neagu, anda2304, androxa, napocel, redsky2010, digodana, bogdanic şi phozone
HAMLETIAN ne punem obsedanta întrebare : cât a fost sau nu Mareșalul vinovat de Holocaustul din România ?
Progromul din Iași ?
Cu toții vrem să cunoaștem acest ADEVĂR . HAMLETIAN ne punem obsedanta întrebare : cât a fost sau nu Mareșalul vinovat de Holocaustul din România ? În IMENSA minciună în care înotăm de zeci de ani, LIPICIOASA propagandă nu se dezlipește de putere, totul pare POSIBIL.
Nu cred că de vină este un istoric sau altul MINORITAR sau doar INCOMPETENT.
BOMBARDAMENT de informații contradictorii , ADVERSARII măsluiesc mereu istoria, cădem inevitabil în PLASA lor.
Românul știe o vorbă , neacademică dar tare dragă lui, e vorba după cum bănuiți despre momentul când i-a intrat MORCOVUL în…. .
Atunci acesta uită de contextul INTERNAȚIONAL și ia măsurile în care crede el.
Pentru cine nu știe , totul a pornit de la draga Psi .
Nu știam că este vorba de orange , sunt zăpăcită rău, dar cred c- am nimerit-o cu morcovul din testul meu.
Au comis :
http://anaveronica.wordpress.com/2011/09/25/cuvinte-din-trecut-11-septembrie-2007/
http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/09/25/clipa-de-n-trecut/
Salut !
Nu mai timp nici să respir. Să văd filme nici măcar atât. Asta nu înseamnă că nu le iubesc și pe cele foarte bune nu le revăd cu plăcere.
De aceea salut apariția următorului site :
http://filme1.net/
DUZINA DE CUVINTE Din nou despre rezultatele Bacalaureatului 2011
Nu se văd piercingurile . Nu înseamnă că nu există.
ȘCOALA nouă unde muncesc, cu CERTITUDINE, nu-mi aduce DEOCAMDATĂ bucuria pe care-o aveam înainte, când mă gândeam zilnic cu reală plăcere ce colegi aveam să-mi revăd în aceea zi.
Ei, dacă acesta ar fi singurul meu necaz , ar fi bine, foarte bine.
Nimeni nu-și închipuie că elevii de la liceu mai vin la școală , ca pe vremuri, cu cărțile și caietele în GHOZDAN. Și acum îmi amintesc durerea din BRAȚUL drept , cel cu care-l duceam zi de zi .
Nu doresc să-i văd pe elevi cu ÎNCĂLȚĂRI cazone la școală dar și imaginea unei eleve cu tocuri înalte de peste 18 cm, ai senzația că în clipa următoare pică peste pupitru sau orice altceva întâlnește în drumul său, nu mi se pare normală. Fardatul exagerat al tinerelor liceene din zilele noastre, la fel de strident precum al fetelor ce își caută un partener vremelnic și cu bani, nu cred că este o dovadă a interesului lor viu pentru studiu. Unghiile îngrijite, divers COLORATE, spun cât de mult pierd învățând formulele nesuferite de care ne-am lovit cu toții. MĂMICA , grijulie , le ocrotește făcând ea orice le-ar putea răpi din timpul necesar învățatului .
Piercing in buric, în nas, în sprânceană, în bărbie , toate le găsiți la fete. Băieții nu se lasă mai prejos și vin cu cercei, unul, doi sau trei în urechi.
Sunt din Oradea dar peste tot elevii sunt la fel
Joi o elevă, cred că profund nefericită, a desenat în timpul orei de matematică o cruce mare , neagră , pe care a scris acrostihul biblic I.N.R.I.
E o adolescentă frumoasă , liniștită și tăcută.
Mă întreb și vă întreb și pe dumneavoastră : de ce toți elevii sunt obligați să termine cursurile unui liceu și să dea examenul de bacalaureat ?
Brandul de ţară: mărul putred
De la " Baricada " prietenă am primit și mi-am reamintit că și eu cânva ..
http://baricada.wordpress.com/2011/09/23/noul-logo-de-tara-explore-the-carpathian-garden/
Undeva, în Europa, există o ţară de păgâni.
Se închină la idoli: leul, dolarul şi, mai recent, euro.
Noţiuni ca adevăr, cinste, corectitudine, morală li se par noţiuni fără sens, desuete.
La ei totul se vinde, totul se cumpără.
După ţigări.cafea şi alcool, marfa cea mai vândută este propria lor conştiinţă. Preţul nu este fix. E variabil.
Unii se vând mai ieftin, alţii se vând mai scump, alţii se vând pe nimic, nici nu ştiu.
Cu cât preţul lor este mai bun, cu atât se laudă mai mult cu valoarea lor, cu inteligenţa lor.
Televiziunile sunt invadate zilnic de ei. Şi nu numai.
Nu cred în Dumnezeu dar, ca o măsură de siguranţă, nu se ştie niciodată, cu cât sunt mai necredicioşi cu atât lăcaşurile lor de cult sunt mai voluminoase şi mai înalte.
Marele lor preot este cel mai bun întreprinzător din aceea ţară.
Afacerile lui prosperă chiar şi acum pentru că, oamenii mor mai ales în vreme de criză.
Poate, de aceea, unii se gândeau că ar fi cel mai bun premier.
Politicienii în mod sigur se închină la Satana.
Mint, fură, râvnesc la bunul altora, preacurvesc şi omoară tot ce ating : industrie, agricultură, sănătate, învăţământ şi… justiţie.
Judecătorii lor sunt precum Lucifer.
Doar că sunt mai mulţi, vreo opt mii plus sau minus patru sute. Nu se ştie exact.
Cărturarii nu sunt cu nimic mai prejos.
Se prostituează zilnic şi-şi fac din asta o virtute.
Doctori fără arginţi nu există.
Uneori medicii lor te omoară chiar şi cu bani.
Dascălii sunt foarte interesaţi de cultură.
Citesc multe cărţi şi reviste de specialitate: ,, Cartea de bucate ”, ,,Libertatea”. ,, Clic”.
Dar cel mai mult preferă arta: manelele şi telenovelele.
Se mai întâmplă să se nască, în mijlocul acestui popor şi câte un bolnav care să nu se poată adapta şi, atunci, pleacă.
Se refugiază în alcool, pleacă în nefiinţă sau, într-o altă ţară din Europa, unde băştinaşii se înclină doar la Euro.
Parfumul sufletului meu
Natura nu-mi dă niciodată fiori decât de plăcere
Îmi ridic ușor privirile și mă uit pe rând la fiecare dintre colegii mei. Pe chipul lor nu se citește aproape nimic. Sunt calmi și ascultă cu multă atenție, cel puțin așa par, ce perorează șefa. Mă gândesc, tangențial doar, cum o plăceam cu toții la începuturi. Al nostru ca directori de școală și al ei ca inspectoare de școală. Între timp multe s-au schimbat, ea a devenit infatuată și plictisitoare iar noi ne-am săturat să tot fim tratați ca niște elevi tâmpiți.
Eu sunt neliniștită. Cineva a făcut o remarcă , văzând afișul de pe ușa cabinetului medical al școlii, că ambulanța vine greu până aici și sunt impacientată la acest gând. Mă simt deja amețită de mirosurile din jurul meu. Încerc să detectez care anume din ele îmi provoacă starea asta nesuferită și mă întreb inutil dacă monologul șefei se va lungii prea mult ca de obicei.
Fiecare dintre noi, mari doamne, așa ca fapt divers, indemnizația de director pe o lună n-ajunge pentru plata unei nopți la un hotel bun, ne-am dat cu apa de parfum cumpărată în rate de la colega ce câștigă un ban în plus vânzând produse de la Avon sau Oriflame .
Bărbații, oameni stresați , ca și noi femeile, de toate situațiile birocratice pe care trebuie să le dăm totdeauna cu întârziere, sunt proaspeți bărbieriți și dați cu after shave , nu-i văd atât de emancipați să folosească cine știe ce gel special, emană la rândul lor o multitudine de mirosuri , plăcute de altfel pentru un om sănătos dar care pe mine mă înebunesc.
Nu mai iau notițe de ceva vreme . Ca să nu-și dea seama, procedez la fel ca orice elev obișnuit, că gândul meu e răzleț, fac rotocoale și pătrățele de mărimi diferite și care se întretaie cât mai ciudat. Gândesc destul de greoi pentru că au început mâncărimile pe mâini, pe picioare și pe față. Mă scarpin cât de delicat pot ca să nu creadă cineva că am cumva vreun purice. Păduchii au dispărut de câțiva ani buni din școlile rom\nești așa că nimeni nu își mai amintește de spaima pe care ne-o provocau pe vremuri. Mă gândesc, lent cum pot, că n-am niciun motiv să fiu nervoasă , de fapt e un prilej să ne vedem între noi directorii de școli, și că în mod sigur ceva mi-a provocat alergia. Încet, încet capul îl simt prins ca într-un cerc. Îmaginați-vi-L pe Isus , nu cu podoaba sa de spini, ci având în jurul capului o coroană de fier ce-L strânge ca într-o menghine. Asta fac și eu. Mi-e milă de Domnul pentru că de mine mi se rupe sufletul.
Ridic două degete, obicei școlăresc , și mă ridic.
” Mi-e rău. Aș vrea să ies. ”
” Doamna directoare, vă rog să luați loc! E un material prea important ca să puteți pleca. ”
”Vaca Domnului ! Cum crezi că pot să înțeleg ceva bolnavă? ” E o replică pe care-o dau în gând așezându-mă cuminte pe scaun și gândindu-mă la ce suferă zi de zi elevii noștri de la noi. E un moment în care mă simt solidară cu toți suferinții de la Adam și Eva , de orice culoare și de pe orice continent.
Starea de mâncărime mi-a trecut dar, nu-i un semn de bine, atâta timp cât degetele mi s-au umflat precum crenvuștii fierți care dau să crape. Aerul îmi pătrunde cu greu în corp și gândirea-mi alternează precum curentul.
Mă gândesc cu ciudă că tuturor le e milă de orbi, surzi, ciungi, șchiopi, ceea ce este de admirat, că foarte mulți se emoționează până la lacrimi când este vorba despre alcoolicii și drogații, care se luptă anonim cu viciile lor dar, nimănui, nu-i trece prin gând să empatizeze cu cei care se simt asediați de mirosuri la fel ca irakienii atunci când le cădeau bombele NATO în cap.
În gândul meu, bat câmpii grațios. Norocul meu este că am puterea , încă, să mă controlez nervos dar asta îmi epuizează toată energia.
Când ajung să nu mai simt aerul, am senzația că urmează să leșin, mă ridic și ies pe ușă. Nu mă mai obosesc să cer voie cuiva. Până la urmă realizez că viața mea valorează mai mult decât toate schimbările astea vremelnice din educație.
Cineva, o altă profesoară, probabil că se vede cu ochiul liber că mi-e rău, mă ajută să urc în mașina ei și mă duce de urgență la spital.
O asistentă, miroase plăcut a lapte fiert, mă așază cu grijă pe pat.
” Mi-e rău ! Mi-e tare frig !” Apuc să-i spun după care mă strâng covrig sub pături . Am frisoane puternice încât și dinții îmi clănțăne în gură. Afară e cald, e o zi frumoasă de mai, și tremuratul meu arată cât de gravă e starea mea. Asistenta se poartă cu mare calmitate, o duioșie se simte în glasul ei, dar, din graba cu care-mi aduce bidoanele cu apă caldă și le așază pe lângă mine, realizez că este îngrijorată, aproape speriată.
Apare doamna doctor.
Halatul îi miroase a proaspăt, a femeie împlinită sufletește, și-mi aduce liniștea în piept.
” Am să vă fac hemisuccinatul ( hemisuccinat de hidrocortizon ) … Îl suportați ? ”
Injecția trebuie făcută foarte încet ca să nu provoace accidente neplăcute. Căldura se răspândește prin fiecare fibră a trupului meu provocându-mi o stare plăcută de moleșeală. Abia acum pot să visez liniștită la Parfumul sufletului meu.
- Într-un pat ca și cele din fotografie am ajuns …
În memoria unui prim ajutor care mi-a salvat viața și primit într-un spital orășenesc pe-atunci când exista
Tema de mâine e propusă de Luna Pătrată şi se numeşte “Parfumul sufletului tau”. Ideea îi aparține Mirelei.
Găsiți tema făcută, deh , elevi conștincioși, la :
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/09/22/parfumul-sufletului-tau/
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/09/23/jurnal-de-bord-14-parfum-de-suflet/
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului-meu.html
http://rokssana.wordpress.com/2011/09/24/parfumul-sufletului/
Mulțumesc lui :
http://daurel.wordpress.com/2011/09/24/poveste-parfumata-momente-de-suflet/ pentru faptul că m-a onorat cu menționarea.
MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE Aici aș vrea să fiu acum
Participare în Marele Concurs şi Festival de Imagini fără Cuvinte, alături de blogger, turdeanu’, ulise, zam-fir-pop, filumenie, de turda şi aefc, florina, blogolog, zolty, filumenista, dumuraru şi câţiva dintre prietenii din blogolume: stelapopa, coolnewz, g1b2i3, petedeculoare, stropidesuflet, fewstuff, linkping, cristiandima, napobloghia, catilupascu, lecturirecenzate, bloglenesrau, tanasadan, incertitudini, andibob, anaveronica, mirelapete, rokssana, gabrieladsavitsky, flaviusobeada, roxanaiordache, lunapatrata, teonegura, ivanuska, groparu, umbrelaverde, edituramateescu , cella-blogoblomovian
Mulțumesc bloggerului turdean (aproape) care e mai harnic decât mine :
http://zamfirpop.wordpress.com/2011/09/21/pe-tacute-ca-i-miercuri-16/
PDL-ul nu-i Alba ca Zăpada, nu-i nici măcar o fecioară neprihănită
Ambele fotografii le-am preluat de la adresa : http://fundatiaarmonia.weblog.ro/tag/sam-gh-panculescu/
De aproape 10 zile mă frământ în legătură cu acest subiect.
Să nu bucure prematur cei care-i susțin pe USL-ași necondiționat. Nu, n-am trecut în barca lor. Sunt sătulă de minciunile lor sfruntate, de multe ori idioate și care ating absurdul.
Pot să-I înțeleg pe cei care -l urăsc visceral pe președintele României, pot să înțeleg că sunt de o culoare ceva gen struțo-cămila lui Cantemir, dar nu pot înțelege cum în numele unui ideal , cel al libertății de exprimare, să calci în picioare realitatea , s-o măsluiești precum ultimul borfaș care în piețe ademenește naivii cu alba-neagra.
Nu m-așteptam ca PDL-ul să fie ca o fecioară neprihănită, n-avea cum atâta timp cât nu se născuse din spuma mării ci din partidul lui Ilici, nu m-așteptam să realizeze toate câte și-a propus dar nici să se poarte ” idem și la fel ” precum pesediștii lui Năstase sau liberalii lui Tăriceanu.
În toți acești ani, în care m-am păcălit susținând un partid sau altul , am realizat că nu trebuie susținuți oameni ci idei.
Când am votat în anul 2008 și apoi în anul 2009 m-am lăsat amăgită de faptul că PDL-ul nu va proceda la fel ca și PSD-ul sau PNL-ul în situații similare.
Dar să revin la concret.
Duminecă, 11 septembrie 2011, aflu cu stupoare că o directoare de școală este demisă. Nu îmi este prietenă, ne cunoaștem, ne salutăm și ne respectăm. Doar atât. E membră a PSD-ului.
Știu însă că are masterul în management educațional, o condiție minimală pentru a accede la această funcție, nu-i așa, că de ani de zile își dedică viața școlii pe care-o conduce și că nici boala grea n-a oprit-o să muncească cu dragoste și devotament.
M-am interesat, e drept în mod inutil, care-au fost motivele ce-au determinat schimbarea dânsei. Nici măcar pretextul unei petiții colective și măsluite, semnate de persoane labil pshihic, ca în cazul meu cu liberalii , n-a existat.
Primarul orașului , domnul Nițu , despre care se vorbește mult în urbe în ultima vreme în legătură cu wc-ul public foarte scump construit din banii noștri, ai contribuabililor, pe care-l știu ca PSD-ist , s-ar fi plâns luni, public, la începutul anului școlar, că s-a săturat de mulțimea cererilor făcute de către doamna director !
Școala ” Gheorghe Pănculescu ” din Vălenii de Munte
Bănuiesc că d-na profesoară Flori Vulpe n-a făcut cereri decât în folosul și spre binele școlii iar în acest caz nu înțeleg deloc nemulțumirea primarului nostru.
Reamintesc, tuturor celor care-au uitat sau doar se prefac , că și PSD-ul în anul 2004 se vedea conducând în continuare și de aceea își permitea orice abuzuri și că premierul Tăriceanu a cheltuit întreg bugetul țării, singurii în care-a lovit fiind dascălii,
îmbătat de puterea ce i-a permis să-i azvârle pe PD-iști de la guvernare.
Poate că voi nemulțumii pe mulți cu vorbele mele dar, sub masca unei doamne trecute de prima tinerețe, mă refer acum la PDL, începe să se vadă o Vrăjitoare hidoasă cu buboaie pline de puroi.
Pentru cei nălămuriți de postarea mea anterioară, cea de la dictatura justiţiei, și care -au crezut că este vorba de sentimentele mele rănite de prieteni , nu cred că vreunul s-a gândit că și în meserie putem fi dezamăgiți, am scris aceste rânduri.
Nu doar eu am pățit o nedreptate, am dat un exemplu recent și concret, ci cred că sunt mii de oameni în această țară care, poate , se gândesc dacă merită să fii corect, cinstit în meseria pe care-o practică și în funcția pe care-o dețin.
Pentru toți cei care-și găsesc timpul :grişka, rokssana, redsky, virusache, scorpio, cita, paporniţa cu vorbe căruia îi urăm bun venit, sara.
Vă mulțumesc !
Pescarul de lună
V-ați simțit vreodată ca o măsea stricată aruncată într-o ladă de gunoi ?
V-ați simțit vreodată ca o haină veche, ruptă , rătăcită în podul amintirilor ?
V-ați simțit vreodată scufundați în abisul nesfârșit al timpului neștiind ce să faceți cu el ?
V-ați simțit vreodată ca o….
Eu da.
Zăceam ore-n șir, zile nenemărate, privind la cutia colorată mai vie decât mine, ascultând aceleași știri repetate obsedat și obsedant sau privind la aceleași scene, mai vechi sau mai noi, ce se succedau dup-o logică doar de ele știută.
Un preot, om bun măcinat de propriile procese de conștiință, m-a povățuit s-accept precum Iov.
S-accept să fiu călcată în picioare, cu pietre bătută–n piața publică sau, doar, să fiu uitată precum un un lucru efemer, un gând de-o clipă ?
Zile fierbinți și lungi, nopți albe răcoroase mă întrebam retoric : mai merită ?
Mai merită să speri ? Mai merită să lupți?
Merită să trăiești ? Merită să speri ?
Aș fi ales o cale mai ușoară. Doar un pahar de vin și mi-ar fi fost de-ajuns să uit , doar pentru o oră, c-am devenit la fel de inutilă ca o copaie de lemn spartă, ca o mașină de râșnit cafea ruginită sau ca o vioară cu arcușul rupt.
Doar o pastilă mică de xanax și mi-ar fi fost de-ajuns să uit , pentru o zi întreagă, că nu-i destul să fii corect, să fii cinstit, să fii competent, să fii muncitor, să fii…
Doar … și moartea ar fi venit ușor, tiptil ca o pisică, un somn odihnitor și luuuuuung.
” Ce rost are să suferi ? Nu știi cum sunt oamenii ? ” Mă întreabă inutil cineva.
” Nu știu. Sau, mai bine, nu vreau să știu. ” Îi răspund lui dar de fapt o fac pentru mine.
Nu vreau să știu cum sunt !
Nu vreau s-accept că sunt altfel decât în visele mele.
Pescuitori de lună sau …. pescuitori de vise.
Au răspuns la provocare, scriind despre pescarul de lună :
psi, grişka, rokssana, redsky, virusache, scorpio, cita, paporniţa cu vorbe, sara.
DUZINA DE CUVINTE
SPER
Cu multă dragoste de la SareînOchi Primăvara veșnică din sufletul nostru
Sper ca noi toți, dincolo de omenia pe care-o afișăm și dragostea necondiționată pentru pisici, câini, cai, caii de la Letea sau caii verzi de pe pereți, să fim cu adevărat cinstiți și onești, cu noi înșine dar și cu ceilalți, și să ne deosebim de clasa noastră politică plină de ZOAIE.
Sper că nu e NEVOIE de minciună, aceasta miroase întotdeauna FETID, ca să fie mereu o reală plăcere întâlnirea dintre noi și nu doar un act săptămânal rece și PLACID.
Sper ca orice obiceiuri, știm cu toții cât de neortodocși putem să fim, VECHITURI rămase prin cămara sufletului, să se ducă pe pustiu iar noi , încet, încet , nu în SALTURI, să realizăm o adevărată echipă .
De la SareînOchi Iarna care o să vină
Sper ca SEPTEMBRIE să fie o lună de soare și nu o PRELINSĂ lacrimă mare.
Sper ca odată , cândva, undeva, să sărbătorim , dar nu cu ASPIRINA săracului, faptul că ne-am demonstrat , dincolo de ceea ce ne deosebește esențial , că putem să legăm , adevărate comori, prietenii frumoase.
Comentarii recente