Lămuriri necesare acum când s-au comunicat rezultatele bacalaureatului

Privește către voi un copil care va fi elevul școlii noatre

Pentru că liderii de sindicat tot aduc în discuție faptul că noi, cadrele didactice suntem demotivate să muncim și, de aceea, într-o anumită măsură suntem vinovate și noi de rezultatele dezastroase la examenul de bacalaureat, m-am hotărât să aduc niște lămuriri.

Mulți, foarte mulți își dau cu părerea. Puțini știu cât de greu este să educi un elev care provine dintr-un mediu cu oameni fără educație , săraci și câteodată proști de-a binelea. Pentru că aceasta este traducerea, în limbajul comun, al diagnosticului CES.

In toamna anului 1980, medicul de țară văzând cât de greu îmi este să mă adaptez condițiilor din mediu rural, mi-a dat un concediu medical și m-a sfătuit să plec . M-am întors în Craiova, și cum singura posibilitate să scap de cei 3 ani de stagiatură și conducerea inspectoratul să fie de acord cu transferul meu , era necesar să mă mărit cu cineva din orașul meu.

Fusesem cerută de soție de către un fost coleg de facultate . Trebuia doar ca eu să fiu de acord.
Eram pe punctul de a face pasul decisiv și să accept cererea în căsătorie pentru că sentimentul de dezrădăcinare pe care îl aveam, stând departe de casă , era cumplit iar familia abia aștepta întoarcerea fiicei rătăcitoare.

Într-o noapte, am avut vis ciudat. Lipseam de aproape o lună de la școală și cred că, fără să-mi dau seama , mă mustra conștiința.

Am visat că eram la țară , acolo unde fusesem repartizată , și toți elevii mei stăteau ascunși iar eu încercam să-i găsesc și nu reușeam. In vis m-am chinuit multe ore. Ii căutam pe copii iar ei se ascundeau după clădirea școlii. ”Unde sunteți ?” Întrebam eu. La un moment dat, tot în vis, un elev care era slab la învățătură și mare derbedeu, mi-a spus : ” Dumneavoastră ne-ați părăsit. Ați plecat și nu ați mai revenit. De aceea ne ascundem și noi.”

Dimineața m-am trezit foarte impresionată de vis. Am realizat cât de egoistă fusese hotărârea mea . Și acei elevi meritau să aibă un cadru didactic calificat. Mi-am făcut bagajele și , în aceeași zi, m-am întors la școala unde fusesem repartizată.

Nu mi-am mai părăsit elevii și, cu toate că sunt convinsă că am făcut și greșeli în toți anii de când sunt profesoară, am încercat să-mi fac datoria cât mai bine.

Anul acesta a fost un incident care însă m-a făcut să iau o hotărâre importantă. Să mă transfer la o școală din oraș.

De-a lungul anilor, ori de câte ori am avut posibilitatea, am făcut cu elevii mei la școală matematică. Gratuit. Din pasiune. La fel ca acum, cu scrisul pe blog.

Ei bine, anul acesta, mai multe mame s-au plâns în ședința cu părinții de la școală că surmenez elevii cu prea multe ore de matematică. Nu au făcut-o doar o singură dată.

Mi-am dat seama că nu este de ajuns să vreau eu să muncesc cu elevii. Dacă părinții nu înțeleg necesitatea unor ore suplimentare de matematică atunci nu mai e nimic de făcut.

Fiind internată în spital , prietenii știu de ce, am scris cele ce urmează :

                                                                   ” Despărțire

La fel cum fiecare om este o individualitate, ce poate fi comparată într-o privință sau alta cu o altă individualitate dar nu până la identificare, la fel și fiecare localitate are un specific al său inconfundabil.

Când ajungi să cunoști mai bine oamenii unei așezări riști să te atașezi de ei și să nu mai vrei să pleci, pentru că îi știi și cu bunele dar și cu relele și-i accepți așa cum sunt.

La fel am pățit și eu și, după douăzeci de ani, speram ca doar ajunsă la pensie să fac acest gest inevitabil de despărțire.

Credeam în naivitatea mea că, ajutându-i pe elevi la materia considerată de marea masă a cetățenilor mapamondului ca fiind cea mai dificilă, necesitând ore multe de studiu și exercițiu , le fac un bine necesar ce va fi înțeles și apreciat la justa sa valoare.

Mare mi-a fost consternarea și mâhnirea când am aflat cu stupoare că, multe mame erau îngrijorate de faptul că fiii și fiicele lor se extenuează învățând matematică.

Cum menirea mea este de a favoriza înțelegerea și aprofundarea matematicii, dacă nu de performanță   măcar atât cât este necesar pentru admiterea într-un liceu , consider că a venit vremea despărțirii.

Este foarte dificil și nerecomandabil să încerci să faci bine cu forța. ”

63 comentarii

Nu stiu ce sa zic.Tin minte ca am facut pregatire la matematica.Profesoara ma intreba ce fac si ma facea si bataus.In clasa ma bateam.Ea credea ca eu nu o sa ajung nici macar sofer.Am facut pregatire cu dansa si am luat 7.50 la admiterea in liceu.Eu eram cam de 3.
Tin mine ca o data alergam in curtea scolii.Ea a vrut sa ma opreasca,dar alergam prea repede si a cazut,Ce-am mai ras.Dupa aia alerga dupa mine sa ma bata.Dar nu m-a prins.Era foarte rea,dar foarte bine pregatita.M-a primit cu greu la meditatie.Nu prea vroia sa ma ia,dar am prins foarte repede.

Proveneați dintr-o familie educată. Aveați alte standarde de viață. Alte idealuri.

Trebuia sa fac si eu o facultate,toti din familie au facultate.Macar sa am si eu o diploma ca toti cei din familie.

Niciodată nu-i prea târziu !
Cunosc pe cineva cu mult timp liber și care se cam plictisește . :)

sa mai fac una?am una plus o postliceala.:))

Una în turism și apoi un doctorat. Cine merge în toată lumea ?

Balbeck, am zis io că ai fost elev model … :D

Cred că cea mai mare porcărie e să s-a scos treaba cu admiterile la care te duceai cu pixul şi atât, când nu conta ce note ai avut înainte, doar ce mai ştii când stau cu foaia în faţă. Dacă mie îmi spune cineva că fiul unui director de şcoală să zicem ia în şcoala condusă de tatăl său notele pe care le merită consider că face mişto de mine.
Pe de altă parte, e ce mai trebuie să se ducă un elev la meditaţie? Dacă se duce, înseamnă că nu ştie, iar dacă nu ştie înseamnă că profesorul nu i-a predat cum trebuie. Mergând pe firul logic deducem că profesorul e plătit degeaba la şcoală….
Să nu te superi pe mine DJ…

@Blue,
Nu am de ce să mă supăr.
Eu de exemplu nu știu limbi străine. Am uitat aproape și franceza pe care am învățat-o în școală. A fost de vină profesoara ? Nu.
Fiului meu nu i-a plăcut istoria. Eu știam istorie.Am încercat să fac pregătire eu cu el acasă. Nu mai e ca pe vremuri. Doar povești. Nu m-am descurcat. L-am căutat pe profesorul lui și l-am rugat să facă pregătire suplimentară cu el. Nu era de vină profesorul lui, recunoscut de.zeci de ani ca fiind cel mai bun din zonă . Nu toți elevii au același randament. Unii au nevoie de mai puține ore pentru a înțelege și asimila iar alții de mai puține.

Eu m-am supărat pentru faptul că elevii, nici gratuit, nu vor să muncească suplimentar. Apoi, ne plângem de rezultatele obținute.

Sistemul în general e de vină pentru această nasulie…
Prin faptul că notele din timpul anului contează se scade importanţa cunoştinţelor acumulate.
Dacă nu din alte motive (deşi acestea există) cel puţin din motivul de a nu strica media elevului acestuia i se dau note ceva mai mari.

N-am înţeles de ce nu mai există şcolile profesionale. De ce trebuie cineva care vrea să lucreze într-o meserie ( strungar, şofer, chelner etc meserii absolut onorabile dacă sunt făcute la modul serios, meserii din care trăiesc mulţi oameni), trebuie să aibă musai nevoie mare un BAC? La ce îi foloseşte dacă nu se duce la facultate? La ce îi trebuie unui ţâmplar să ştie lucruri care nu-i folosesc la nimic? De exemplu la ce îi foloseşte să ştie cum se rezolvă o integrală? La nimic.. în scimb dacă în ora de matematică unde i-au fost predate integralele făcea să zicem, un sacun din lemn, sau o ramă de tablou, era în câştig. E drept, cultura generală îşi are şi ea un rost destul de important, dar asta nu trebuie să se facă în detrimentul meseriei pe care vrea să o înveţe… Niciodată elevii nu au învăţat la toate materiile cu plăcere. Pentru mine era un chin de neimaginat când trebuia să învăţ la chimie… Mi se părea o materie sinistră… E drept, n-am avut niciodată vreo corigenţă, da’ nici strălucit n-am fost la toate… Ce să zic de gramatică… bleah… dacă ceva îmi sună bine în ureche e corect…

Da, de vină e Sistemul, dar nu numai. Cred că de fapt, schimbările făcute de dragul schimbării…
Şi mai e cineva de vină, părinţii, dar politicienii nu vor spune asta deoarece vin alegeri şi părinţii sunt mulţi şi votează.
Ce dracu de părinte e ăla al cărui progenitură îşi pierde vremea în birt? Sau cel care îşi vede fata mergând la şcoală cu coafuri sofisticate şi scumpe, de obicei îmbrăcate … parţial… păi uneia care merge cu cracii şi buricul goale îi mai stă mintea la şcoală? Nţţ…

Înseamnă că ai fost o persoană serioasă. Eu eram veșnic îndrăgostită și visătoare.
Visam multe. Să devin scriitoare. pictoriță. Desenam corăbioare și vaporașe pe toate foile maculatoarelor. Luna printre crengi.
La matematică și chimie nu puteam Am intrat la facultatea de matematică fără meditații pentru că profesorul de matematică era foarte serios și ne taxa când nu învățam.

Doar cel auzeai: ” Iubițico, trei ! ”
Îmi amintesc cu multă tandrețe și respect la profesorii mei.

@Blue,

Nenorocirea este că pe părinți nu-i mai interesează deloc de copiii lor. Am chemat de multe ori părinți la școală și i-am întrebat:
”Dumneavoastră unde ați fost, de nu ați văzut/ văzut-o pe fiul/fiica dvs. cum a venit îmbrăcat /ă la școală ?” Mămici casnice !

Ar fi fost bine să se reintroducă sistemul cu admiterea și să se renunțe la povestea cu media de admitere formată din 3 pătrimi din media de absolvire.
Nu suntem calculatoare suntem oameni, la cadrele didactice mă refer, și suntem subiectivă și miloși. Ai un elev și mai ales în clasa a VIII a nu prea te lasă inima să îi strici media.

In scoala nu eram deloc atent.Ma duceam la joaca.A trebuit meditatie,mi-am dat seama ca nu mai e joaca.Profesoara de matematica mi-a ridicat foarte mult nivelul.Daca faceam un an pregatire,luam zece si mai stiam si acum.Asa in opt sedinte…cam putin.M-a facut de 7.50.

Părinții ce atitudine aveau ?
Mama a fost cea ambițioasă, cea care a vrut ca eu să am ” propria mea pâine ”. Eu eram mai visătoare.

Mama si bunica ma impingeau de la spate.Daca nu erau ele,nu faceam nimic.

Nu știu dacă o să apară comentariul meu pentru că este ceva virusat.

Nu toți tăticii sunt cei mai autoritari în familie și de aceea mămicile sunt nevoite să fie mână forte.

Dar le si ascultam.Tata nu am avut.Dar au stiut sa ma imblanzeasca.Daca vroiam, nu invatam nimic nici asa,Alti parinti si-au scapat copiii din mana.Si aveau si tatici…si se presupune ca barbatii sunt mai rai si mai puternici.Eu nu am avut decat femei in casa,dar le-am ascultat.:))
Cum suna…

Am început şcoala cu stângul adică într-un sanatoriu, am ajuns în clasa adoua fără să ştiu să scriu şi a trebuit să învăţ în două luni ce nu am fost învaţat acolo.Tatăl meu s-a rugat, a făcut şi cereri să fiu înscris în clasa întâia dar nu s-a aprobat. După terapia cu învaţatul în două luni uram scrisul şi cititul.Scrisul îl urăsc si acum, cel de mână, cu cititul s-a schimbat situaţia, pe la 13-14 ani am început să-l devorez.

Am stat și eu în clasa a VIII a într-un preventoriu de plămâni. Cu numele se făcea carte. Copiii, adică noi aveam un regim special. Multă odihnă, mâncare bună ziceau ei pentru că mie nu-mi plăcea fiind învățătă cu unt, miere și lapte, și doar vreo 4 ore zilnic de școală.

Cred că și atunci legea nu-i permitea să vă reînscrie în clasa I pe care o absolviserăți deja. Pe comuniști nu-i interesa cât știu elevii ci doar să nu fie corigenți s-au repetenți în statistici. Aveau nevoie de muncitori în mină sau agricultură.

Un profesor de-al meu spune:

Matematica se învaţă cu kilometrii de creioane şi kilograme de hârtie. :)

Nu am știut această zicere.

Am avut sansa .Intai o invatatoare extraordinara, d-na Aurica.Era basarabeanca,Ii tremura vocea cand ne citea povesti cu razesi sau poezii Nimeni nu a trecut in clasa a 5-a daca facea greseli de ortografie sau nu stia tabla inmultirii.
Era mandra ca ceilalti frati ai ei urmasera o facultate,mincind vara pe la unul sau altul.Ne-a invatat ca nici un efort nu e prea mare ca sa-ti urmezi visul.
In fiecare etapa am avut profesori extraordinari.
Tot liceul ma pregateam pentru romana franceza;fiind clasa cu profil real,m-am dus la olimpiadele de chimie ca hobby;faceam problemele ca pe rebus.Ei,eram mica,slaba si neromantica si trebuia sa ma remarc si eu cu ceva,nu-i asa?
In ultimul trimestrul dintr-a 12-a, tata a avut un conflict cu colega inginera, si ,plin de obida,intrebat de ce e suparat,mi-a spus”am impresia ca toate inginerele sunt niste incuiate”.
Am avut un singur rspuns:iti voi arata una care nu e.Si iata-ma dupa o viata de inginerie, si nu-mi pare rau.
DJ, sa nu-ti para rau de orele pe care ai vrut sa le daruiesti unor copii carora nu le-a fost data directia de mici,nici in familie,nici in primii ani de scoala.
Poate,printre copiii aceia,o fetita mica,slaba si nesemnificativa,iti va multumi peste ani.

@Ela,

Îți mulțumesc că ai avut răbdarea să citești. Mă trezisem gândind-mă că nimeni nu aduce în discuție ceva din ce cu obidă povestesc și , credeam eu, ce rost mai are atunci să scriu ?
Ajunși maturi îmi vor mulțumii peste câțiva ani, la fal cum fac, aproape toți, cei care mi-au fost elevi și acum sunt oameni mari. De obicei, părinții fiind cu mai multă judecată înțelegeau necesitatea muncii mele. Șocul , mi-a fost produs de atitudinea părinților față de școală pentru că pe copii îi înțeleg.
Am fost și eu un copil zburdalnic și veșnic neastâmpărat.

Dai dovadă de multă sensibilitate în ce comentezi de fiecare dată. Mai mult romantism, cât ?
Nu prea am avut relații cu inginerele, acum am realizat , dar cred că în fiecare meserie sunt și și.

scuze-muncind vara la unul sau altul

@ Carmen,
Viata de PROFESOR in mediul rural este foarte grea si incubă multe sacrificii dar si multe frustrări. Numai un profesor cu un caracter puternic si hotărât poate rezista standardelor scăzute din mediul rural unde, la loc de primă necesitate, nu este scoala ci, MUNCA CÂMPULUI de la care tăranul asteaptă recolta cu care să-si scoată familia din iarnă .Tocmai de aceea si absenteismul este la cote inalte iar dacă nu ar fi constrângerea ( radierea de la bursa scolară socială sau de la alocatia de copil) , certamente, copiii ar veni la scoală doar la sfârsit de trimestru si an scolar. Si cum MAMELE văd la televizor cum „ fița” cutare sau cutare a ajuns mare politician sau sotie de milionar in euro sau dolari,fără prea multă carte dar cu tupeu nemaiintâlnit si miscări provocatoare ale unor părti atrăgătoare ale corpului , nu prea isi indeamnă odraslele spre CARTE si cu atât mai putin spre ore suplimentare mai ales la MATEMATICĂ ci ,spre „ SPORTURI ”mai mult sau mai putin ortodoxe care să le facă VEDETE rapid pe fiicele lor inocente dar frumoase si neatinse incă de patima desfrâului. La fel procedează si TAȚII care, in loc de matematică ii dă in mână băiatului COASA să facă muschi ca mai târziu să-i calce pe urme lui BUTE , HAGI, ILIE NĂSTASE sau BECALI.
Cu toată insistenta si priceperea profesorului, ACUM, in mediul rural, CARTEA nu-i la căutare ! Te felicit pentru răbdarea de care ai dat dovadă că ai predat MATEMATICA atâtia ani in mediul rural dar, a venit vremea ca să predai si la un liceu ca lumea. Iar ca să nu se inteleagă că am ceva cu părintii copiilor din mediul rural, trebuie musai să specific că , o mare parte de vină o are chiar „ sistemul ticălosit ” care neglijează VALORILE si promovează pe criterii politice si clientelare NULITĂTILE iar oamenii de la tără, văd si simt asta si ca atare au ajuns la concluzia că, decât cu CARTE dar fără bani, mai bine FĂRĂ CARTE dar cu bani !
Cu acelasi respect, Aliosa.

@Alioșa,

Câtă dreptate ai !
Am sperat că, plecând liberalii, prin venirea portocaliilor se vor schimba în bine toate.
Da, de unde ?
Nu primează pentru ei, polticienii de orice culoare politică , decât promovarea pe criterii nu neapărat politice ci ori clientelare ori nepotism sau grad de oportunism.
Nu au nevoie de persoane cu coloană vertebrală ci de yesmani.
Câtă dezamăgire !
Cu respect,
Carmen

Carmen,
De excelent, apreciez eu postul tau.
Marturisire de credinta!
Dar, iti voi adresa o intrebare:
Matematica ajuta la discernamant cartezian?
Cum de-ai ramas blocata in mentalitatea anticomunista, care este a inferioritatii sufletesti, a subdezvoltarii, sau a exacerbarii creierului reptilian?Te intreb nu cu ostilitate anticomunista! Ma feresc,de infectia gregaritatii!
O fac, simtind ceva de familie: tatal meu invatator(citeste postul INVATATORUL); eu am cochetat cu invatamantul universitar- asistent, sef de lucrari.Tu, fosta profesoara, de matematica. Si te inteleg perfect.

Dar nu pricep nicicum, fetida comunista ura!
Incerc o infima autolamurire.

Nu stiu, daca imi esti draga,
Ori poate,eu am chef de sfada.
Dar cum invatatura,
Se spune ca ajuta
Oare, n-ai realizat,
Ca sub cuvantul comunist
Colcaie, mascat, atrocele oportunism?
Cu chip had, ciclopian
Macinat de jalnic sindrom maniacal
Ca astfel de malformatii omenesti,
Ascund abisale betegii sufletesti?
Precum acei, cu iudaice cruci, injura
Implorand senin-umil, cuminecatura?
Madi siOnu

@Madi siOnu
Mă bucur mult de vizită. Nu mă supără faptul că alții au alte păreri decât mine. Asta este adevărata democrație.

Eu nu am afirmat niciodată că am cele mai firave tendințe filosofice.
Sunt teribil de terestră.Singura slăbiciune, în care pot părea aeriană, este credința mea oarbă în Dumnezeu.

Mă întrebi de ce sunt anticomunistă convinsă ?
Simplu.
În anul 1986 ” pretenul Ceaușescu ” ne-a dărâmat vila din București. Construită de bunicii mei , prin muncă cinstită, nu ca acum când vezi cum își ridică unii matahala fără gust în câteva luni.
Nu știu cum vom reuși să facem rost de bani să-i facem casă băiatului în București.
Plătește 300 euro lunar chiria când ar fi putut să stea în casa sa !

Bunica mea, din partea tatălui s-a înscris în PMR ca să-și salveze familia de la canal. La 7 ani m-a dus la premierul Chivu Stoica. Nu știu ce aveau de vorbit, ne-au oprit nu știu câți milițieni și au legitimat-o. Eu am stat cu cele două nepoate ale lui în camerele de joacă.
Aveau atâtea jocării că am rămas marcată pe viață. Numai cine vrea să se lase păcălit, că erau mai cinstiți și mai puțin oportuniști comuniștii, mai crede în ei.
Apoi am citit ”Fenomenul Pitești ” care m-a marcat.
După mine, aici evreii comuniști se vor supăra, comuniștii români au fost mult mai răi decât naziștii.
Preferam să mor gazată decât să fiu nevoită să-mi mănânc fecalele.
Te rog mult, nu mă m-ai întreba despre asta! Îmi fierbe sângele în vene.

Da, știu este un mare păcat. Am coșmaruri la propriu. Știu. Dar mai știu că, mizând pe blândețea neamului, între timp foștii comuniști, îți dai seama că nu mă refer la sărmanii cotizanți ignoranți, și securiștii ne conduc și ne spoliază țara.

Îmi place că ești sensibil și preocupat de versuri .

PS. În același mai 1986 au dărâmat și casa socrului meu din București. Singura casă care a rămas a fost cea din Craiova.

@ Carmen,
Odată expus si aici punctul meu de vedere, TE ASTEPT ( asa cum de altfel ai promis ) pe : http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/06/29/SE-INTÂMPLĂ-DOAR-LA-NOI-BACALAUREAT-2011 să-ti expui si domnia ta părerea .
Cu acelasi respect, Alioșa.

@ Carmen,
Bună dimineata !
Te astept incă pe : http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/06/29/SE-INTÂMPLĂ-DOAR-LA-NOI-BACALAUREAT-2011 , asa după cum ai promis !
Multumesc !
Aliosa.

@Alioșa,

Mă voi ține de cuvânt.
Aceeași,
Carmen

Pingback: despre iubirile fericite « Rokssana's Blog

Pingback-ul, să fie asemeni unei înțepături de albină atunci când vine după polen ?

hei,hei….am venit cu ganduri bune….de fapt,ar fi frumos sa facem o petrecere aici pe blogul tau astazi :)
nu te mai gandi la scoala,macar azi…imi imaginez ca pui suflet,dar bine cu forta nu le poti face…

deci,ce ziceam??? aaa…da…astazi e ziua ta….La multi ani Carmen :)

http://dl6.glitter-graphics.net/pub/2694/2694376xfvzss8m5g.gif

fie ca toate visele sa ti se implineasca :)

@Rokssana,

Îți mullțumesc ! Răcușor drag!

Încerc să citesc tot ce scriu cei dragi mie. Astăzi prietenul baze109 ne propune Chopin – marş funebru. Îmi zic, hai să ascult.
Pe la ora 10, cine era în găleata cu tristețe ?

Abia m-au adus la linia de plutire celelalte prietene, cele în viața reală.

Îți mulțumesc și o să ascult de mai multe ori .

Saru’mina!
E voie?
Prin vremea de “trista amintire” cind din gradinita invatam respectul pentru adulti,pentru ceilalti copii si mai ales RESPECTUL pentru dascali sau oricine de la care invatam ceva,nici macar in imaginatia cea mai bolnava nu exista posibilitatea ca un elev sa fie vulgar cu profesorul lui,sa-i adreseze injurii.
Ca o paranteza referitoare la BAC-vor fi mai putin analfabeti in facultati anul acesta,in caz ca nu se regleaza situatia in toamna.
Nu sint un copil,am 56 de ani si pot sa afirm:”parintii sint de vina pentru situatia elevilor in invatamintul actual! ”
Parintii nostri ii spuneau invatatoarei noastre (a propriilor copii) “Mama”,iar profesorii erau considerati ca facind parte din familie,din moment ce puneau umarul pentru educatia noastra.
Politic poate ca este un scop.Intii s-a eliminat disciplina (ca modalitate de a-i tine in friu pe copii),a urmat usor lipsa de respect,si toate celelalte dupa care si diminuarea salariilor,probabil cu scopul nedeclarat de a determina diverse grade de corupere.
Ce sa zic,nu vreau sa arunc cu pietre,dar daca pleaca si cei care inca mai vor sa-i invete ceva pe copii,ce se va alege de urmasii nostri?

Bună ziua !

Sunteți bine venit.
Vremurile s-au schimbat, știu că nu spun o noutate, și copiii de azi sunt mai bine adaptați la aceste timpuri. Ei nu sunt inhibați, fură dacă li se dă voie, apropos de rezultatele obținute la bacalaureat, dar pot fi și serioși.
Mie personal nu mi s-a întâmplat ca un elev sau elevă să ajungă să facă ceva asemănător cu ceea ce vedem la televizor.
Li s-a permis și ei au depășit limita bunului simț.
Nu sunt chiar atât de răi cum îi vedem .
După cum am mai spus, pe elevi pot să-i înțeleg dar pe părinții lor, mai greu.
Oricum și părinții au o scuză. Politicienii deșănțați, pentru a câștiga voturi, fac afirmații grave și care nu sunt conforme cu realitatea.
Ei, totuși, azi e ziua mea și să nu mă mai înfurii.
Încă o dată, mulțumesc de vizită!

La multi ani!
Viata lunga,limpede si linistita.
Sa-ti dea Dumnezeu cite un pic din tot ce iti doresti si primeste un pic si de la noi,cei de prin Ardeal.
Alexandru.

Mulțumesc !

Aș vrea să cred că vom avea o viață liniștită. Ca să nu fiu greșit înțeleasă, să creadă cineva că mă sperie politicienii noștri, mă refer la criza economică din State.

Ardelenii sunt blânzi !

Cu respect,
Carmen

Da, foarte bun articolul si ma bucur ca am descoperit acest blog. Parintii mei au fost profesori si in acest mod stiu cât de dificila e viata de profesor. Si au fost profesori in Bucuresti… Personal nu am avut probleme cu scoala in perioada pre-universitara, iar la examene m-am situat mereu in partea superioara a listei.
Oricum, sunt incântat sa constat ca o profesoara vede dincolo de manipularea grobiana de zi cu zi si reuseste sa identifice adevarata ‘buba’.

Carmen, cu tot respectul,

Dragos

Mulțumesc !
Fac efortul de a fi obiectivă. Am înțeles că ziariștii care ne manipulează până la urmă sunt cei care pird. Eu mă informez în ultimul an din blogosferă. Văd care încearcă să fie cât mai obiectiv cu putință, recunoscând greșelile celor pe care îi sprijină , și îl citesc în continuare.
Orice meserie se face doar cu dăruire. Altfel cred că este mai rea decât o închisoare.

Cu același respect,
Carmen

La mulţi mulţi ANI. :) :) :)

Mulțumesc!
De vină e Rokssana . Ea a fost cea care m-a desconspirat.

La mulţi ani… acum am văzut … :)

Mulțumesc ! Nu mă așteptam să mă felicite atâtea persoane dragi mie.

BINE A FĂCUT:

:P

Carmen,
La Multi Ani, de ziua ta! N-am intentionat sa resuscitez, dureri atat de neuitat, cu toata recomandarea Domnului, cu iertarea pacatelor.
Acum, ca veni vorba,eu am in vedereo superioritate spirituala, de capacitatea de a ierta, pe care o proclama Domnul, daca pretindem credinta in el.E o maniera subtila, de respect de sine.
Nu exista comunism. Este o stare caracteriala maladiva, o boala, un soi de lacomie, de necrutare animalica, fata de semeni.Esteintruchiparea politica a aforismului Homo homini lupus. Daca-mi ingadui, un exemplu. Tatal, meu,s-a trezit peste noapte, ostracizat. I-am spu sa mearga la Bucuresti, sa afle care-i cauza. A aflat-o Uncoleg, genul de rebut uman, despre care vorbeam, il reclamase de a fi fost legionar, si persecutat niste prizonieri rusi.Stii cine i-a spus? Un evreu din CC, un tip al carui frate, fusese salvatde ai mei din niste napasuiri, ale unor astfel de caractere, despre care eu spun ca sunt o maladive.S-a intors acasa, a mers la Dascalescu, viitorul prim ministru,care i-a spus: Am aflat, dar cand mai povestiti, fiti atent, cui o faceti.Omul stia deja ce inseamna molima comunista.
In concluzie, anatema comunista, nu trebuie sa duca la distrugerea tarii, sau sa traim cu boala urii si a necrutarii.
Inca un exemplu: se spune, de unii necrutatori la suflet, ca Basescu ar fi pus umarul la disparitia PNTcd din viata politica.
Fals. Intamplator, cunosc cine a facut-o. El n-are nici o vina Dar stii ce este interesant? Este opera unor anticomunisti inraiti. Vorba lui Aliosa, a unor oprtunisti, care ar trebui carantinizati fara mila.Stop, mie! Inclinarea palavragista de care am dat dovada, bag mana in foc, este tot o apucatura comunista, de la cine stie ce mos-stramos.!Petrecere frumoasa, de ziua ta!Madi si Onu.

@Madi si Onu.

Mulțumesc, pentru urări !
Știu că ai dreptate dar cel mai greu este să ierți. Aș fi ipocrită dacă aș afirma că mie îmi este ușor să trec cu vederea peste anumite episoade negative din viața mea. Sper, ca în această vară , să am forța sufletească să mă rog ca să pot ierta.

Ceea ce ai povestit dovedește încă o dată că nu putem să judecăm in corpore membrii unui partid, ai unei comunități sau orice altă formă de organizare.
Dacă ne gândim bine un om , în acest caz Dăscălescu, se poate purta corect cu cineva dar, cu alte persoane , poate mai multe, poate mai puține, să se poarte execrabil. Nu știu.
De acord cu ” In concluzie, anatema comunista, nu trebuie sa duca la distrugerea tarii, sau sa traim cu boala urii si a necrutarii.”

Dar de ura cu care este atacat președintele Traian Băsescu , de multe ori pe nedrept, de cele mai multe ori în mod exagerat, dacă suntem atenți la greșeala făcută și o judecăm în mod drept, ce părere aveți?.
Să revenim la comuniști.
Întâmplarea a făcut ca tocmai astăzi , să discutăm între noi , despre cum a murit socrul uneia dintre invitatele mele. Omul fost membru al partidilui comunist, foarte serios și muncitor a deținut în regimul trecut diferite funcții. Avea numai 52 ani când un fost coleg i-a strigat în față că a fost un comunist.
Peste duoă zile, de supărare , a murit.

Eu sunt supărată pe , hai să-i zicem comunisti , dar nu într-atât încât să-i spun unui om căzut deja, respectivul nu mai era inspector nici măcar director, încât să-i spun : comunistule !
Zice foarte bine Aliosa că sunt ” oprtunisti, care ar trebui carantinizati fara milă ”.

Încă o dată, mulțumesc pentru urări și să ne ajute Dumnezeu să depășim toate obstacolele cu bine !

E destul de tarziu, dar incerc un raspuns, la felul placut, in care ai replicat. Tiganii, analfabeti, mai ales,au o reactie tipica:”mai inginerule!”
Lumpenproletarii, care nu-s in stare de nimic, in viata lor sterila striga:
“mai comunistule!” Cam asta este esenta remarcilor mele.
Noapte cu Pace, cum gingas, ureaza Madi!Madi si Onu

La multi ani!

@ Carmen,
La multi ani !
Mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i asa ?
Sincer, nu am stiut .
Acelasi Aliosa.

Rokssana este cea care a făcut public ” marele secret ”. Mulțumesc !

Pingback: Perversitatea fetelor din ziua de azi « Rinder Razvan Catalin

Doamna profesoara,nu ne lasati sa copiem?Macar o copiuta,o fituica,o servita acolo,nu se poate?:)

La Multi Ani

NU ESTE DREPT , CE V-AU FACUT PARINTII LA SEDINTELE CU ELEVII .
DAR DE CELE MAI MULTE ORI SITUATIA DE CONJUNCTURA O IMPUNE .
PERSEVERENTA , CULTURA , DIPLOMATIA , BUNATATEA SUFLETEASCA SUNT CALITATI DE APRECIAT LA DUMNEAVOASTRA CA DASCAL DE MATEMATICA .
SCARA DE VALORI ESTE INVERSATA IN SECOLUL IN CARE TRAIM .
SUPERFICIALITATEA , INDIFERENTA , PROSTIA , KITSCHUL , IPOCRIZIA SUNT PUSE LA LOC DE CINSTE .
MENTALITATEA OAMENILOR S-A DEGRADAT PE ZI CE TRECE DEVENIND UN VIRUS DISTRUCTIV .
VALORILE UMANE AU RAMAS DOAR PE HARTIE .

Draga mea, părinții nu mi-au făcut mie rău. Matematica este obositoare și pentru profesor când elevii sunt mai slabi la învățătură. Eu făceam un efort în plus de muncă. Ei și-au făcut lor înșile un rău al cărui efect îl vor simții mai târziu.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 119 other followers

%d bloggers like this: